Modificări

Jump to navigation Jump to search
fără descrierea modificării
Linia 1: Linia 1: −
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
+
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
    
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==
 
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==
Linia 8: Linia 8:  
! width="50%" | Explicații
 
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| băiatul al cărui carte<br>fata a cărui carte etc.
+
| băiatul '''al cărui''' carte<br>fata '''a cărui''' carte etc.
| băiatul a cărui carte<br>fata a cărei carte<br>băiatul ale cărui cărți<br>fata ale cărei cărți<br>băieții a căror carte<br>fetele a căror carte<br>băieții ale căror cărți<br>fetele ale căror cărți<br><br>băiatul al cărui câine<br>fata al cărei câine<br>băiatul ai cărui câini<br>fata ai cărei câini<br>băieții al căror câine<br>fetele al căror câine<br>băieții ai căror câini<br>fetele ai căror câini
+
| băiatul '''a cărui''' carte<br>fata '''a cărei''' carte<br>băiatul '''ale cărui''' cărți<br>fata '''ale cărei''' cărți<br>băieții '''a căror''' carte<br>fetele '''a căror''' carte<br>băieții '''ale căror''' cărți<br>fetele '''ale căror''' cărți<br><br>băiatul '''al cărui''' câine<br>fata '''al cărei''' câine<br>băiatul '''ai cărui''' câini<br>fata '''ai cărei''' câini<br>băieții '''al căror''' câine<br>fetele '''al căror''' câine<br>băieții '''ai căror''' câini<br>fetele '''ai căror''' câini
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
+
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: ''al/a/ai/ale'' se acordă cu obiectul ''(carte/cărți/câine/câini),'' iar ''cărui/cărei/căror'' se acordă cu posesorul ''(băiatul/fata/băieții/fetele).''
 
|-
 
|-
 
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
 
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
Linia 16: Linia 16:  
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
 
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
 
|-
 
|-
| eu însuși etc.
+
| eu '''însuși''' etc.
 
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
 
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
 
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 
|-
 
|-
| cartea care am citit-o<br>omul care l-am întrebat
+
| cartea '''care''' am citit-o<br>omul '''care''' l-am întrebat
| cartea pe care am citit-o<br>omul pe care l-am întrebat<br><br>cartea care mi-a plăcut<br>omul care mi-a răspuns
+
| cartea '''pe care''' am citit-o<br>omul '''pe care''' l-am întrebat<br><br>cartea '''care''' mi-a plăcut<br>omul '''care''' mi-a răspuns
 
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 
|-
 
|-
| Mă doare apendicita.<br>Mă doare amigdalita.
+
| Mă doare '''apendicita.'''<br>Mă doare '''amigdalita.'''
| Mă doare apendicele.<br>Mă dor amigdalele.
+
| Mă doare '''apendicele.'''<br>Mă dor '''amigdalele.'''
 
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
 
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
 
|-
 
|-
| Codri înverziți sunt frumoși.<br>Pantaloni albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametrii importanți.<br>Parametri cei mai importanți au fost discutați.
+
| '''Codri''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Pantaloni''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametrii''' importanți.<br>'''Parametri''' cei mai importanți au fost discutați.
| Codrii înverziți sunt frumoși.<br>Înverziții codri freamătă.<br>Pantalonii albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametri importanți.<br>Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
+
| '''Codrii''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Înverziții''' codri freamătă.<br>'''Pantalonii''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametri''' importanți.<br>'''Parametrii''' cei mai importanți au fost discutați.
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
+
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât ''(niște),'' așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
 
|-
 
|-
| copii se joacă<br><br>cobaiii sunt rozătoare
+
| '''copii''' se joacă<br><br>'''cobaiii''' sunt rozătoare
| un copil<br>doi copii<br>copiii se joacă<br><br>un cobai<br>doi cobai<br>cobaii sunt rozătoare
+
| un '''copil'''<br>doi '''copii'''<br>'''copiii''' se joacă<br><br>un '''cobai'''<br>doi '''cobai'''<br>'''cobaii''' sunt rozătoare
 
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
 
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
 
|-
 
|-
| cea mai bine plătită doctoriță
+
| '''cea''' mai bine plătită doctoriță
| cel mai bine plătită doctoriță
+
| '''cel''' mai bine plătită doctoriță
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
+
| Formarea superlativului cu expresia ''cel mai'' se referă, în acest caz, la adverbul ''bine,'' nu la adjectivul ''plătită.'' Doctorița nu este ''cea mai plătită,'' ci ''cea plătită cel mai bine.'' Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu ''cel'' pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: ''Doctorița cel mai bine plătită,'' nu ''Doctorița *cea mai bine plătită.''
 
|-
 
|-
| îmi place de cineva
+
| îmi place '''de cineva'''
| îmi place cineva
+
| îmi place '''cineva'''
 
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
 
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
 
|-
 
|-
| preț scump
+
| preț '''scump'''
| preț mare
+
| preț '''mare'''
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
+
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. ''Preț scump'' este o struțo-cămilă.
 
|-
 
|-
| sticlă de un kilogram
+
| sticlă de un '''kilogram'''
| sticlă de un litru
+
| sticlă de un '''litru'''
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
+
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci ''sticlă de un kilogram'' este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
 
|-
 
|-
 
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
 
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
Linia 56: Linia 56:  
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
 
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
 
|-
 
|-
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi.
+
| Am luat un pix de la ei și '''i''' l-am dat înapoi.
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi (lor).
+
| Am luat un pix de la ei și '''li''' l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi '''(lor).'''
 
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
 
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
 
|-
 
|-
| ... datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
+
| ... datorită publicului și '''a încurajărilor''' acestuia...
| ... datorită publicului și încurajărilor acestuia...
+
| ... datorită publicului și '''încurajărilor''' acestuia...
| După {{d|datorită}} se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
+
| După ''{{d|datorită}}'' se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
 
|-
 
|-
| Era crispat și zâmbea fortuit.
+
| Era crispat și zâmbea '''fortuit.'''
| Multe din marile descoperiri au fost făcute {{d|fortuit}}.
+
| Multe din marile descoperiri au fost făcute '''{{d|fortuit}}.'''
| Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
+
| ''Fortuit'' înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
 
|-
 
|-
 
| cartea anului '''acesta'''
 
| cartea anului '''acesta'''
Linia 72: Linia 72:  
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 
|-
 
|-
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o listă '''foarte completă'''
+
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o listă '''{{d|complet|completă}}'''
+
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d|negativ|negativă}}'''
 
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
 
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
 
|-
 
|-
| Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.
+
| Din cauza '''la vremea''' urâtă, n-am mai mers la munte.
| Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.
+
| Din cauza '''vremii''' urâte, n-am mai mers la munte.
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
+
| ''Din cauza'' este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
 
|-
 
|-
 
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
 
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
Linia 88: Linia 88:  
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
 
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| Ouălele sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
+
| '''Ouălele''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălelor''' este o tradiție frumoasă.
| Ouăle sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
+
| '''Ouăle''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălor''' este o tradiție frumoasă.
 
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
 
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
 
|-
 
|-
| Solicitatorul întrunește un {{d|summum}} de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
+
| Solicitatorul întrunește '''un {{d|summum}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| Solicitatorul întrunește o {{d|sumă}} de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la un {{d|summum}} de calități artistice greu de depășit.
+
| Solicitatorul întrunește '''o {{d|sumă}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la '''un {{d|summum}}''' al calităților artistice greu de depășit.
 
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
 
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
 
|-
 
|-
| Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit.
+
| Doamna Ionescu este un '''filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor''' renumit.
| Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită.
+
| Doamna Ionescu este o '''filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță''' renumită.
 
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
|-
 
|-
| un medicament pentru {{d|ameliorarea}} durerii
+
| un medicament pentru '''{{d|ameliorarea}}''' durerii
| un medicament pentru {{d|atenuarea}} durerii
+
| un medicament pentru '''{{d|atenuarea}}''' durerii
 
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
 
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
 
|-
 
|-
| rata de promovabilitate la bac...
+
| rata '''de promovabilitate''' la bac...
| rata de promovare la bac...<br>rata promovabilității la bac...
+
| rata '''de promovare''' la bac...<br>rata '''promovabilității''' la bac...
 
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
 
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
 
|}
 
|}
      
== Forme verbale ==
 
== Forme verbale ==
Linia 118: Linia 117:  
|-
 
|-
 
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
 
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>crearea '''lumii'''
+
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>'''crearea''' lumii
 
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele să crează.''
 
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele să crează.''
 
|-
 
|-
Linia 147: Linia 146:  
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
 
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
 
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
 
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''–sei'' (valabilă pentru pers. I sing.): ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
+
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
 
|-
 
|-
| A fost investit în funcția de ...<br>A învestit mult în afacere.
+
| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.
 
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
 
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
 
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
 
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
Linia 155: Linia 154:  
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
 
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
 
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
 
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
+
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
 
|-
 
|-
 
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
 
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
Linia 180: Linia 179:  
| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
 
| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
 
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 +
|-
 +
| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
 +
| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
 +
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
 
|}
 
|}
      
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==
 
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==
Linia 190: Linia 192:  
! width="50%" | Explicații
 
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| Eu am ''decât'' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
+
| Eu am '''decât''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
 
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
 
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
 
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
 
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
Linia 204: Linia 206:  
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
 
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
 
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
 
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
| ''{{d|Încontinuu}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
+
| ''{{d|Încontinuu}}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
 
|-
 
|-
 
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
 
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
 
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
 
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
+
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
 
|-
 
|-
 
| cartea '''după''' noptieră
 
| cartea '''după''' noptieră
 
| cartea '''de pe''' noptieră
 
| cartea '''de pe''' noptieră
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
+
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe'' al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
 
|-
 
|-
 
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
 
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
 
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
 
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
| Numărăm (de la unu) '''până''' la trei. Probabil prezența primului '''până''' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
+
| Numărăm (de la unu) ''până'' la trei. Probabil prezența primului ''până'' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
 +
|-
 +
| Stau '''în''' chirie pe Calea Moșilor.
 +
| Stau '''cu''' chirie pe Calea Moșilor.
 +
| ''În chirie'' se folosește exact ca ''în locație'': cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
 +
|-
 +
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
 +
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la faptul că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.<br>Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la''' impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
 +
| Verbul {{d|referi|a se referi}} este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția ''la''. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul ''vreau să spun că'' / ''vrea să spună că'' / ''adică''.
 
|-
 
|-
| eu/ei/ele '''sînt/sânt'''
+
| eu/ei/ele '''sînt/s&#xe2;nt'''
| eu/ei/ele '''sunt'''
+
| eu/ei/ele '''s&#x75;nt'''
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''â),'', dar normele curente impun forma ''sunt.'' Forma ''sânt'' este greșită oricum!
+
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''s&#x75;nt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''&#xe2;),'' dar normele curente impun forma ''s&#x75;nt.'' Forma ''s&#xe2;nt'' este greșită oricum!
 
|-
 
|-
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
+
| '''&#xe2;nger<br>a hotăr&#xe2;<br>re&#xe2;ntregire<br>hotărît<br>hotărînd'''
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
+
| '''înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotăr&#xe2;t<br>hotăr&#xe2;nd'''
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''cântat-cântând'' etc.
+
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''coborât-coborând'' etc.
 
|-
 
|-
 
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
 
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
Linia 244: Linia 254:  
| a da '''sfoară''' în țară
 
| a da '''sfoară''' în țară
 
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
 
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult, cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
+
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
 
|-
 
|-
 
| câine '''sur''' la vânătoare
 
| câine '''sur''' la vânătoare
 
| câine '''surd''' la vânătoare
 
| câine '''surd''' la vânătoare
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
+
| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
 
|-
 
|-
| cu surle și '''trâmbițe'''
+
| '''undeva prin..., undeva la...'''
| cu surle și '''tobe'''
+
| '''cândva, aproximativ'''
| {{d|surlă|Surla}} și {{d|trâmbiță|trâmbița}} sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
+
| '''{{d|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d|aproximativ}}, {{d|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
 
|}
 
|}
    
[[Categorie:Sincronizare]]
 
[[Categorie:Sincronizare]]
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate}}
+
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}
Lingviști
63 de modificări

Meniu de navigare