Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”

Sari la navigare Sari la căutare
fără descrierea modificării
 
(Nu s-au afișat 16 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 22: Linia 22:
'''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''.
'''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''.


Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia''(pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''.
Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia'' (pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''.


'''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''.
'''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''.
Linia 120: Linia 120:
Secvențele scrise ''cia'', ''gia'' notează de obicei o pronunțare bisilabică: ''cian'' și ''cianură'', ''contumacia'', ''social'' și ''socialism'', ''elegia'' și ''elegiac'' etc.
Secvențele scrise ''cia'', ''gia'' notează de obicei o pronunțare bisilabică: ''cian'' și ''cianură'', ''contumacia'', ''social'' și ''socialism'', ''elegia'' și ''elegiac'' etc.


'''f.''' Unele structuri morfologice impun prezența lui ''ea'' (= [ḙa] sau [a]) după orice consoană:


— formele articulate cu -''a'' ale substantivelor și adjectivelor terminate în consoană + ''-e'': f. ''bute'' — ''butea'', ''cale''— ''calea'', ''cobe'' —''cobea'', ''leghe'' — ''leghea'', ''lene'' — ''lenea'', ''lume'' — ''lumea'', ''veche'' — ''vechea'', ''verde'' — ''verdea'', ''vulpe'' — ''vulpea'' etc.; m. ''bade'' — ''badea'', ''gîde'' — ''gîdea'', ''nene'' — ''nenea'';


Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i'' șoptit vezi '''a'''.


— formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ''șapte'' — ''șaptea'', ''șase'' — ''șasea'', ''zece'' — ''zecea'' sau în -''i'' grafic: ''cinci'' — ''cincea'', ''douăzeci'' — ''douăzecea'';


f. Unele structuri morfologice impun prezența lui ''ea ''(''= ''[óa]
— imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea'' etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea'' etc.;


sau [a]) după orice consoană:
La acestea se adaugă imperfectul cu tema egală cu infinitivul al tuturor verbelor de conjugarea a II-a (''avea'', ''bea'', ''cădea'', ''putea'' etc.) și al unor verbe de conjugarea I cu tema în [ḱ], [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'' (''deochea'', ''îngenunchea'', ''veghea'' etc.), de asemenea imperfectul cu reduplicare al verbelor neregulate ''da'' și ''sta'' (''dădea'', ''stătea'').


formele articulate cu -''a ''ale substantivelor și adjectivelor terminate în consoană + ''-e'': f. ''bute ''— ''butea'', ''cale ''— ''calea'', ''cobe ''—''cobea'', ''leghe ''— ''leghea'', ''lene ''— ''lenea'', ''lume ''— ''lumea'', ''veche ''— ''vechea'', ''verde ''— ''verdea'', ''vulpe ''— ''vulpea ''etc.; m. ''bade ''''badea'', ''gîde ''''gîdea'', ''nene ''— ''nenea'';
desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ 2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în consoană: ''bombează'', ''bravează'', ''citează'', ''dansează'', ''desenează'', ''lucrează'', ''marchează'', ''veghează'' etc. sau în ''u'' (cu infinitivul în -''ua''): ''aciuează'', ''efectuează'', ''perpetuează'' etc.;


— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) cu tema în consoană: ''amăgească'', ''amețească'', ''citească'', ''ochească'', ''stropească'', ''vorbească'', ''zbughească'' etc.;


Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i''
— sufixele -''eală'', -''easă'' și -''eață'' la toate substantivele cu tema în consoană: ''amăgeală'', ''amețeală'', ''greșeală'', ''îndrăzneală'', ''oblojeală'', ''oboseală'', ''umezeală'', ''urecheală'' etc.; ''croitoreasă'', ''isprăvniceasă'', ''preoteasă'' etc.; ''albeață'', ''dulceață'', ''negreață'', ''roșeață'' etc.;


șoptit vezi a.
— sufixul -''ean'' la toate substantivele și adjectivele cu tema în consoană: ''ardelean'', ''bihorean'', ''bîrlădean'', ''bucureștean'', ''constănțean'', ''craiovean'', ''gorjean'', ''ieșean'', ''moldovean'', ''tecucean'', ''turdean'', ''ucrainean'' etc.;


Grafia -''ian'' este corectă la notarea sufixului pronunțat bisilabic: ''argentinian'', ''irakian'', ''israelian'' etc., inclusiv în numele proprii armenești (''Sarchizian'', ''Zambaccian''), precum și la notarea sufixului -(''e'')''an'' după teme terminate în [ĭ]: ''vasluian'' (vezi '''X 4''').


formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ș''apte ''— ș''aptea'', ș''ase ''— ș''asea'', ''zece ''— ''zecea ''sau în -''i ''grafic: ''cinci ''— ''cincea'', ''douăzeci ''— ''douăzecea'';
forma — de obicei învechită și regională — de feminin singular a sufixului -''el'' la toate substantivele și adjectivele cu tema în consoană: ''frumușea'', ''mititea'', ''rîndunea'', ''turturea'', ''vîlcea'' etc.;


imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea ''etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea ''etc.;
forma de feminin singular a sufixului ''-esc'' la toate adjectivele cu tema în consoană: ''bărbătească'', ''ciobănească'', ''drăcească'', ''lumească'', ''sîrbească'', ''studențească'', ''școlărească'', ''vitejească'' etc.


'''4.''' Abaterile de la scrierea — eventual și pronunțarea — corectă au diferite explicații.


La acestea se adaugă imperfectul cu tema egală cu infinitivul al tuturor verbelor de conjugarea a II-a (''avea'', ''bea'', ''cădea'', ''putea ''etc.) și al unor verbe de conjugarea I cu tema în [ë], [ĺ], scrise ''ch'', ''gh ''(''deochea'', ''îngenunchea'', ''veghea ''etc.), de asemenea imperfectul cu reduplicare al verbelor neregulate ''da ''și ''sta ''(''dădea'', ''stătea'').
Variantele cu ''ea'' în loc de ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''earnă'') și la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aceleeași'', ''oamenii aceea'', ''bănueală'', ''femeea'', ''întemeează'') sînt pur grafice și reprezintă efectul hipercorectitudinii. Tot pur grafice sînt variantele cu ''ea'' după [ḱ], [ǵ], [č], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' (de exemplu: ''chear'', ''gheaur'', ''geardia''), care se datoresc ignorării excepțiilor de la regulă.


Variantele cu ea în loc de ''ia'' după consoane labiale (de exemplu: ''abea'', ''feară'', ''peardă'') sînt nu numai grafice, ci și fonetice, redînd o pronunțare regională.


— desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ 2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în consoană: ''bombeaz''ă, ''braveaz''ă, ''citeaz''ă, ''danseaz''ă, ''deseneaz''ă, ''lucreaz''ă, ''marcheaz''ă, ''vegheaz''ă etc. sau în ''u ''(cu infinitivul în -''ua''): ''aciueaz''ă, ''efectueaz''ă, ''perpetueaz''ă etc.;
Variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aleia'', ''creiază'', ''coreian'') sînt pur grafice. De asemenea sînt pur grafice variantele de acest fel după [č], [ǧ], scrise ''c'', ''g'' (de exemplu: ''ciai'', ''cincia'', ''giamie''). După [ḱ], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', variantele grafice cu ''ia'' (de exemplu: ''chiag'', ''chiamă'', ''ochiască'', ''vechia''; ''ghiara'', ''ghiață'', ''lighian'', ''zbughiască'') se explică uneori prin menținerea unor deprinderi ortografice învechite.


— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) cu tema în consoană: ''amăgeasc''ă, ''amețeasc''ă, ''citeasc''ă, ''ocheasc''ă, ''stropeasc''ă, ''vorbeasc''ă, ''zbugheasc''ă etc.;
Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvențe în această privință: de exemplu, se scria ''gheată'', dar ''ghiață''; ''zeghea'', dar ''vechia''; ''blochează'', dar ''urechiază''; ''cataloghează'', dar ''veghiază''.


— sufixele -''eal''ă, ''-eas''ă și -''ea''ță la toate substantivele cu tema
După consoane labiale și dentale variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' (de exemplu: ''biat'', ''cafia'', ''stropia''; ''dial'', ''liac'', ''tiamă'') nu sînt totdeauna pur grafice, ci pot reprezenta și redarea unei pronunțări regionale.


în consoană: ''amăgeal''ă, ''amețeal''ă, ''greșeal''ă, ''îndrăzneal''ă, ''oblojeal''ă, ''oboseal''ă, ''umezeal''ă, ''urecheal''ă etc.; ''croitoreas''ă, ''isprăvniceas''ă, ''preoteas''ă etc.; ''albea''ță, ''dulcea''ță, ''negrea''ță, ''roșea''ță etc.;
În nume proprii de familie variantele care nu respectă regulile de scriere în anumite contexte, diferind uneori de scrierea corectă a apelativelor corespunzătoare, se datoresc dorinței purtătorilor sau/și tradiției; de exemplu: ''Ciacîru'' în loc de ''Ceacîru'' (< ''ceacîr''), ''Ghiață'' în loc de ''Gheață'' (< ''gheață''). Sînt specifice variantele sufixale -''ia'' pentru -''ea'': ''Creția'' < ''Crețea'' și ''-ian''(''u'') pentru ''-ean''(''u''): ''Cretzianu'', ''Orășianu'', ''Selăgianu''.


— sufixul -''ean ''la toate substantivele și adjectivele cu tema în consoană: ''ardelean'', ''bihorean'', ''bîrlădean'', ''bucureștean'', ''constănțean'', ''craiovean'', ''gorjean'', ''ieșean'', ''moldovean'', ''tecucean'', ''turdean'', ''ucrainean ''etc.;Grafia -''ian ''este corectă la notarea sufixului pronunțat bisilabic: ''argentinian'', ''irakian'', ''israelian ''etc., inclusiv în numele proprii armenești (''Sarchizian'', ''Zambaccian''), precum și la notarea sufixului -(''e'')''an ''după teme terminate în [í]: ''vasluian ''(vezi X 4).
Numele în ''-ian'' ajung asemănătoare cu cele armenești de tipul ''Sarchizian''.


5. După diferite consoane, dar mai ales după [ḱ] [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'', scrierea cu ''ea'' sau ''ia'' corespunde în limba literară unor pronunțări diferite: monosilabice (''ea'' = [a], [ḙa]) sau bisilabice (''ia'' = [i-a]); aceste pronunțări reprezintă tipuri flexionare diferite. Variantele, grafice sau/și fonetice, sînt legate și de confuzii morfologice.


— forma — de obicei învechită și regională — de feminin singular a sufixului -''el ''la toate substantivele și adjectivele cu tema în consoană: ''frumușea'', ''mititea'', ''rîndunea'', ''turturea'', ''vîlcea ''etc.;
La singularul substantivelor feminine comune articulate finala consoană + -''ea'' corespunde formelor nearticulate în consoană + -''e'', iar finala consoană + -''ia'' corespunde formelor nearticulate în consoană + ''-ie''. Sînt corecte formele articulate ''buchea'', ''perechea'', ''ridichea'', ''strechea'', ''urechea ''(aici se încadrează și adjectivul feminin articulat ''vechea''); ''leghea'', ''veghea'', ''zeghea''; ''elicea'', ''falcea'', ''lancea'', ''pogacea''; ''helgea'', ''mingea''; ''butea''; ''nădejdea''; ''cobea'' (nu ''buchia'', ''ridichia'', ''mingia'' etc.), dar ''așchia'', ''fachia'', ''rochia''; ''pîrghia'', ''stinghia'', ''unghia''; ''cuhnia'', ''vecernia''; ''urticaria''; ''pîrtia'', ''prăpastia'', ''răspîntia''; ''dajdia''; ''jirebia'' (nu ''așchea'', ''rochea'', ''cuhnea'' etc.). Sînt admise ambele variante la ''muchia''/''muchea''.


— forma de feminin singular a sufixului ''-esc ''la toate adjectivele cu tema în consoană: ''bărbăteasc''ă, ''ciobăneasc''ă, ''drăceasc''ă, ''lumeasc''ă, ''sîrbeasc''ă, ''studențeasc''ă, ș''colăreasc''ă, ''vitejeasc''ă etc.
Pentru formele nearticulate vezi '''IV 2 b'''.


4. Abaterile de la scrierea — eventual și pronunțarea — corectă
La verbele de conjugarea I este corectă finala (monosilabică) ''-chea'', -''ghea'' în ''deochea'', ''despăduchea'', ''împerechea'', ''îngenunchea'', ''înmănunchea'', ''întortochea'', ''urechea'', ''veghea'' (cu ind. și conj. prez., imper. 2 pl. în ''-cheați'', ''-gheați'', imperfectul și perfectul simplu în ''-chea-'', ''-ghea-'' + desinențele personale, mai mult ca perfectul în -''chease-'', ''-ghease''- + desinențele personale, participiul și supinul în ''-cheat'', ''-gheat''), dar finala (bisilabică) ''-chia'', ''-ghia'' în ''calchia'', ''machia'', ''trunchia'', ''înjunghia'' (cu ind. și conj. prez., imper. 2 pl. în ''-chiați'', ''-ghiați'', imperfectul și perfectul simplu în -''chia''-, ''-ghia-'' + desinențele personale, mai mult ca perfectul în -''chiase''-, -''ghiase''- + desinențele personale, participiul și supinul în ''-chiat'', ''-ghiat'').


au diferite explicații.
Variante inverse se întîlnesc la ambele finale: ''-chia'', ''-ghia'' în loc de


Variantele cu ''ea ''în loc de ''ia ''la început de cuvînt (de exemplu: ''earn''ă) și la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aceleeași'', ''oamenii aceea'', ''bănueal''ă, ''femeea'', ''întemeeaz''ă) sînt pur grafice și reprezintă efectul hipercorectitudinii. Tot pur grafice sînt variantele cu ''ea ''după [ë], [ĺ], [č], [ę], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g ''(de exemplu: ''chear'', ''gheaur'', ''geardia''), care se datoresc ignorării excepțiilor de la regulă.
''-chea'', ''-ghea'' (de exemplu: ''urechia'', ''veghia''), ca și ''-chea'', ''ghea'', în loc de ''-chia'', ''-ghia ''(de exemplu: ''trunchea'', ''înjunghea''). Pentru confuzii ortografice și ortoepice derivate din încadrarea la tipul flexionar cu finală monosilabică sau bisilabică vezi '''VIII 2 b'''.


Variantele cu ea în loc de ''ia ''după consoane labiale (de exemplu: ''abea'', ''fear''ă, ''peard''ă) sînt nu numai grafice, ci și fonetice, redînd o pronunțare regională.
Dubla valoare fonetică a secvenței grafice ''ia'' duce la lecturi greșite în special în nume proprii:


Variantele cu ''ia ''în loc de ''ea ''la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aleia'', ''creiaz''ă, ''coreian'') sînt pur grafice. De asemenea sînt pur grafice variantele de acest fel după [č], [ę], scrise ''c'', ''g ''(de exemplu: ''ciai'', ''cincia'', ''giamie''). După [ë], [ę], scrise ''ch'', ''gh'', variantele grafice cu ''ia ''(de exemplu: ''chiag'', ''chiam''ă, ''ochiasc''ă, ''vechia''; ''ghiara'', ''ghia''ță, ''lighian'', ''zbughiasc''ă) se explică uneori prin menținerea unor deprinderi ortografice învechite.Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvențe în această privință: de exemplu, se scria ''gheat''ă, dar ''ghia''ță; ''zeghea'', dar ''vechia''; ''blocheaz''ă, dar ''urechiaz''ă; ''catalogheaz''ă, dar ''veghiaz''ă.
a. Grafii corecte sînt citite greșit. Astfel, numele statului ''Ciad'' și derivatul ''ciadian'' se pronunță adesea cu [či-a] în loc de [ča] și, invers, prenume ca ''Ligia'', ''Liliana'', ''Lucian'' și cuvinte comune ca ''cianură'' și ''cianhidric'', ''oficial'' — și, mai ales, ''oficialitate'', ''oficializa'' , ''social'' — și, mai ales, ''socialism'', ''socialist'', ''socializa'' — sînt pronunțate greșit cu [ĭa] sau [a] în loc de [i-a]; de la această pronunțare greșită nu mai e decît un pas pînă la variantele grafice incorecte de tipul ''Lucean''.


b. Variantele grafice cu ''ia'' în loc de ''ea'' sînt citite în mod normal cu hiat; astfel, grafia ''Oradia'' corespunde unei variante fonetice cu finală bisilabică [di-a], diferită de pronunțarea literară cu diftong, scris ''ea''. Se admit două variante fonetice și grafice la prenumele masculin ''Horia'' (trisilabic)/''Horea'' (bisilabic); cf. și ''Golea''/''Golia''.


După consoane labiale și dentale variantele cu ''ia ''în loc de ''ea ''(de exemplu: ''biat'', ''cafia'', ''stropia''; ''dial'', ''liac'', ''tiam''ă) nu sînt totdeauna pur grafice, ci pot reprezenta și redarea unei pronunțări regionale.
Secvența grafică ''ea'' are și ea o dublă valoare fonetică: diftongul [ḙa] sau vocalele în hiat [e-a]; de exemplu ''deal'' și ''real''. În locul pronunțării corecte cu [e-a] se întîlnesc adesea variante cu diftong (cu o silabă în minus), legate de tendința de reducere a hiatului: astfel, ''ideal'' este pronunțat adesea în două silabe în loc de trei, iar ''cereală'' cu trei silabe în loc de patru; variante fonetice cu [ḙa] pentru [e-a] apar mai ales în silabe aflate înainte de accent: de exemplu, ''idealism'', ''realitate''. Ca o reacție la asemenea pronunțări greșite, iau naștere unele variante grafice care semnalează necesitatea pronunțării bisilabice a lui ''ea'': întrucît sufixul din cuvintele scrise corect ''mediteranean'', ''licean'' este pronunțat, greșit, de mulți vorbitori, monosilabic [mediteranḙan], respectiv [ličan], unii dintre cei care știu că sufixul trebuie pronunțat în două silabe [-ne-an], respectiv [-če-an] scriu greșit -''eean'' în loc de ''-ean'' (''mediteraneean'', ''liceean''). Pentru nume proprii în ''-eea'', ca toponimul ''Crimeea'' sau prenumele ''Doroteea'', circulă două tipuri de variante grafice greșite: cu -''ea'' (''Crimea'', ''Dorotea'') și cu -''eia'' (''Crimeia'', ''Doroteia'').
 
În nume proprii de familie variantele care nu respectă regulile de scriere în anumite contexte, diferind uneori de scrierea corectă a apelativelor corespunzătoare, se datoresc dorinței purtătorilor sau/și tradiției; de exemplu: ''Ciacîru ''în loc de ''Ceacîru ''(< ''ceacîr''), ''Ghia''ță în loc de ''Ghea''ță (< ''ghea''ță). Sînt specifice variantele sufixale -''ia ''pentru -''ea'': ''Creția ''< ''Crețea ''și ''-ian''(''u'') pentru ''-ean''(''u''): ''Cretzianu'', ''Or''ăș''ianu'', ''Selăgianu''.
 
 
Numele în ''-ian ''ajung asemănătoare cu cele armenești de tipul
 
''Sarchizian''.
 
 
5. După diferite consoane, dar mai ales după [ë] [ĺ], scrise ''ch'', ''gh'', scrierea cu ''ea ''sau ''ia ''corespunde în limba literară unor pronunțări diferite: monosilabice (''ea ''= [a], [óa]) sau bisilabice (''ia ''= [i-a]); aceste pronunțări reprezintă tipuri flexionare diferite. Variantele, grafice sau/și fonetice, sînt legate și de confuzii morfologice.
 
La singularul substantivelor feminine comune articulate finala consoană + -''ea ''corespunde formelor nearticulate în consoană + -
 
''e'', iar finala consoană + -''ia ''corespunde formelor nearticulate în consoană + ''-ie''. Sînt corecte formele articulate ''buchea'', ''perechea'', ''ridichea'', ''strechea'', ''urechea ''(aici se încadrează și adjectivul
 
feminin articulat ''vechea''); ''leghea'', ''veghea'', ''zeghea''; ''elicea'', ''falcea'',
 
''lancea'', ''pogacea''; ''helgea'', ''mingea''; ''butea''; ''nădejdea''; ''cobea ''(nu ''buchia'', ''ridichia'', ''mingia ''etc.), dar ''așchia'', ''fachia'', ''rochia''; ''pîrghia'', ''stinghia'', ''unghia''; ''cuhnia'', ''vecernia''; ''urticaria''; ''pîrtia'', ''prăpastia'', ''răspîntia''; ''dajdia''; ''jirebia ''(nu ''așchea'', ''rochea'', ''cuhnea ''etc.). Sînt admise ambele variante la ''muchia''/''muchea''.Pentru formele nearticulate vezi IV 2 b.
 
La verbele de conjugarea I este corectă finala (monosilabică)
 
''-chea'', -''ghea ''în ''deochea'', ''despăduchea'', ''împerechea'', ''îngenunchea'', ''înmănunchea'', ''întortochea'', ''urechea'', ''veghea ''(cu ind. și conj. prez., imper. 2 pl. în ''-cheați'', ''-gheați'', imperfectul și perfectul simplu în
 
''-chea-'', ''-ghea- ''+ desinențele personale, mai mult ca perfectul în
 
-''chease-'', ''-ghease''- + desinențele personale, participiul și supinul în ''-cheat'', ''-gheat''), dar finala (bisilabică) ''-chia'', ''-ghia ''în ''calchia'', ''machia'', ''trunchia'', ''înjunghia ''(cu ind. și conj. prez., imper. 2 pl. în
 
''-chiați'', ''-ghiați'', imperfectul și perfectul simplu în -''chia''-, ''-ghia- ''+ desinențele personale, mai mult ca perfectul în -''chiase''-, -''ghiase''- + desinențele personale, participiul și supinul în ''-chiat'', ''-ghiat'').
 
 
Variante inverse se întîlnesc la ambele finale: ''-chia'', ''-ghia ''în loc de
 
''-chea'', ''-ghea ''(de exemplu: ''urechia'', ''veghia''), ca și ''-chea'', ''ghea'', în loc de
 
''-chia'', ''-ghia ''(de exemplu: ''trunchea'', ''înjunghea''). Pentru confuzii ortografice
 
și ortoepice derivate din încadrarea la tipul flexionar cu finală monosilabică
 
sau bisilabică vezi VIII 2 b.
 
 
Dubla valoare fonetică a secvenței grafice ''ia ''duce la lecturi greșite în special în nume proprii:
 
a. Grafii corecte sînt citite greșit. Astfel, numele statului ''Ciad ''și derivatul ''ciadian ''se pronunță adesea cu [či-a] în loc de [ča] și, invers, prenume ca ''Ligia'', ''Liliana'', ''Lucian ''și cuvinte comune ca ''cianur''ă și ''cianhidric'', ''oficial ''— și, mai ales, ''oficialitate'', ''oficializa ''—, ''social ''— și, mai ales, ''socialism'', ''socialist'', ''socializa ''— sînt pronunțate greșit cu [ía] sau [a] în loc de [i-a]; de la această pronunțare greșită nu mai e decît un pas pînă la variantele grafice incorecte de tipul ''Lucean''.b. Variantele grafice cu ''ia ''în loc de ''ea ''sînt citite în mod normal cu hiat; astfel, grafia ''Oradia ''corespunde unei variante fonetice cu finală bisilabică [di-a], diferită de pronunțarea literară cu diftong, scris ''ea''. Se admit două variante fonetice și grafice la prenumele masculin ''Horia ''(trisilabic)/''Horea ''(bisilabic); cf. și ''Golea''/''Golia''.
 
Secvența grafică ''ea ''are și ea o dublă valoare fonetică: diftongul [óa] sau vocalele în hiat [e-a]; de exemplu ''deal ''și ''real''. În locul pronunțării corecte cu [e-a] se întîlnesc adesea variante cu diftong (cu o silabă în minus), legate de tendința de reducere a hiatului: astfel, ''ideal ''este pronunțat adesea în două silabe în loc de trei, iar ''cereal''ă cu trei silabe în loc de patru; variante fonetice cu [óa] pentru [e-a] apar mai ales în silabe aflate înainte de accent: de exemplu, ''idealism'', ''realitate''. Ca o reacție la asemenea pronunțări greșite, iau naștere unele variante grafice care semnalează necesitatea pronunțării bisilabice a lui ''ea'': întrucît sufixul din cuvintele scrise corect ''mediteranean'', ''licean ''este pronunțat, greșit, de mulți vorbitori, monosilabic [mediteranóan], respectiv [ličan), unii dintre cei care știu că sufixul trebuie pronunțat în două silabe [-ne-an], respectiv [-če-an] scriu greșit
 
-''eean ''în loc de ''-ean ''(''mediteraneean'', ''liceean''). Pentru nume proprii în ''-eea'', ca toponimul ''Crimeea ''sau prenumele ''Doroteea'', circulă două tipuri de variante grafice greșite: cu -''ea ''(''Crimea'', ''Dorotea'') și cu -''eia ''(''Crimeia'', ''Doroteia'').
 
6. La transcrierea alfabetului chirilic litera ''я ''din scrierea limbii ruse se redă prin ''ia ''la început de cuvînt (de exemplu: ''Iakovlev'') și după vocală (de exemplu: ''Maiakovski''), dar prin ''ea ''după orice consoană (de exemplu: ''Celeabinsk''). Prenumele rusești terminate în consoană + ''ÿ ''se transcriu deci corect prin ''ea'': ''Kolea'', ''Olea'', ''Tanea'', ''Valea'', ''Vanea'', ''Vasea'', ''Volodea ''(nu ''Kolia'', ''Tania'', ''Vasia'', ''Volodia ''etc.). Variantele grafice cu ''ia'', care reprezintă deprinderi învechite sau/și influențe străine, au uneori drept consecință modificarea pronunțării, cu o silabă în plus: [Va-ni-a], în loc de [Va-nóa].@5@


'''6.''' La transcrierea alfabetului chirilic litera ''я'' din scrierea limbii ruse se redă prin ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''Iakovlev'') și după vocală (de exemplu: ''Maiakovski''), dar prin ''ea'' după orice consoană (de exemplu: ''Celeabinsk''). Prenumele rusești terminate în consoană + ''я'' se transcriu deci corect prin ''ea'': ''Kolea'', ''Olea'', ''Tanea'', ''Valea'', ''Vanea'', ''Vasea'', ''Volodea'' (nu ''Kolia'', ''Tania'', ''Vasia'', ''Volodia'' etc.). Variantele grafice cu ''ia'', care reprezintă deprinderi învechite sau/și influențe străine, au uneori drept consecință modificarea pronunțării, cu o silabă în plus: [Va-ni-a], în loc de [Va-nḙa].


În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''.
În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''.


Se scrie de asemenea ''ea'' în redarea secvenței ''чa'' din alfabetul chirilic: ''Ceapaev'' (nu ''Ciapaev''), ''Goncearov'' (nu ''Gonciarov'').


Se scrie de asemenea ''ea ''în redarea secvenței ''÷a ''din alfabetul chirilic: ''Ceapaev ''(nu ''Ciapaev''), ''Goncearov ''(nu ''Gonciarov'').
'''7.''' Problema alegerii între scrierea cu ''e'' sau ''i'' a primului element al diftongului [ĭa] se poate pune și atunci cînd diftongul este constituit din alăturarea a două cuvinte. Deși pronunțarea este identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a'' (= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'' + articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a'' (= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m. + auxiliarul de 3 sg.: ''i-a dat'', ''i-a văzut'').
 
7. Problema alegerii între scrierea cu ''e ''sau ''i ''a primului element al diftongului [ía] se poate pune și atunci cînd diftongul este constituit din alăturarea a două cuvinte. Deși pronunțarea este


identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a ''(= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi ''+ articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a ''(= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m.+ auxiliarul de 3 sg.:
'''8.''' Regulile scrierii cu ''ea'' sau ''ia'' sînt valabile în linii mari și pentru ''eai'' sau ''iai'', respectiv ''eau'' sau ''iau''. Cuvintele vizate sînt însă mult mai puține.


''i-a dat'', ''i-a văzut'').
La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [ĭaĭ], [ĭaṷ] și se scrie totdeauna ''i-'': ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua'') și formele de imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'', ''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''.
 
8. Regulile scrierii cu ''ea ''sau ''ia ''sînt valabile în linii mari și pentru ''eai ''sau ''iai'', respectiv ''eau ''sau ''iau''. Cuvintele vizate sînt
 
însă mult mai puține.
 
La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [íaí], [íaů] și se scrie totdeauna ''i-'': ''iau ''(ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua'') și formele de
 
imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'',
 
''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''.


După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'':
După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'':


a. Se și pronunță triftongul [óaí], [óaů] după consoane dentale (''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ț, ''z''), după prepalatalele ''j'', ș și după labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v''):
'''a.''' Se și pronunță triftongul [ḙaĭ], [ḙaṷ] după consoane dentale (''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ''ț'', ''z''), după prepalatalele ''j'', ''ș'' și după labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v''):
 
— în formele de imperfect ''rodeai'', ''rodeau''; ''ofileai'', ''ofileau''; ''veneai'', ''veneau''; ''sufereai'', ''sufereau''; ''oboseai'', ''oboseau''; ''citeai'', ''citeau''; ''amețeai'', ''amețeau''; ''auzeai'', ''auzeau''; ''îngrijeai'', ''îngrijeau'';
 
''sfîrșeai'', ''sfîrșeau''; ''vorbeai'', ''vorbeau''; ''stropeai'', ''stropeau''; ''primeai'',
 
''primeau''; ''bîrfeai'', ''bîrfeau''; ''aveai'', ''aveau ''etc.;


— în alte cuvinte: ''beau ''(imperfect 3 pl., dar și ind. prez. 1 sg.
— în formele de imperfect ''rodeai'', ''rodeau''; ''ofileai'', ''ofileau''; ''veneai'', ''veneau''; ''sufereai'', ''sufereau''; ''oboseai'', ''oboseau''; ''citeai'', ''citeau''; ''amețeai'', ''amețeau''; ''auzeai'', ''auzeau''; ''îngrijeai'', ''îngrijeau''; ''sfîrșeai'', ''sfîrșeau''; ''vorbeai'', ''vorbeau''; ''stropeai'', ''stropeau''; ''primeai'', ''primeau''; ''bîrfeai'', ''bîrfeau''; ''aveai'', ''aveau ''etc.;


și 3 pl.), ''vreau''; ''guleai'', ș''leau''.b. Se pronunță diftongul [aí], [aů] după consoanele [ë], [ĺ], [č], [ę], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g ''+ ''e ''ca literă ajutătoare:
— în alte cuvinte: ''beau'' (imperfect 3 pl., dar și ind. prez. 1 sg. și 3 pl.), ''vreau''; ''guleai'', ''șleau''.  


— în formele de imperfect ''urecheai'', ''urecheau'', ''vegheai'', ''vegheau'',
'''b.''' Se pronunță diftongul [aĭ], [aṷ] după consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ğ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' + ''e'' ca literă ajutătoare:


''treceai'', ''treceau'', ''mergeai'', ''mergeau ''etc.;
— în formele de imperfect ''urecheai'', ''urecheau'', ''vegheai'', ''vegheau'', ''treceai'', ''treceau'', ''mergeai'', ''mergeau'' etc.;


— în alte cuvinte: ''ceai ''(și ''ceainărie'', ''ceainic''), ș''cheau''. Singurele cuvinte în care se scrie ''iau ''după consoană fără ca ''i''
— în alte cuvinte: ''ceai'' (și ''ceainărie'', ''ceainic''), ''șcheau''.  


să corespundă vocalei [i] sînt interjecții: ''miau ''(unde se și pronunță
Singurele cuvinte în care se scrie ''iau'' după consoană fără ca ''i'' să corespundă vocalei [i] sînt interjecții: ''miau'' (unde se și pronunță [ĭaṷ]) și ''chiau'' (pronunțat [ḱaṷ]).


[íaů]) și ''chiau ''(pronunțat [ëaů]).
{{CuvinteCheie|ea, lua, bea, avea, aceea, aceia, aceeași, aceiași}}
Lingviști
346 de modificări

Meniu de navigare