Modificări

Jump to navigation Jump to search

Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?

17 octeți șterși, 27 octombrie 2018 08:10
'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:
substantive:
''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');
''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');
adjective:
''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:
''a l t''(''altă'', ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
— ''b i n e'':
Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
— ''c î t'':
''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');
''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
''întrucît'' „deoarece, pentru că” (''Plec'', ''întrucît e tîrziu''), dar ''întru cît'', „în ce măsură, în măsura în care” (''Nu înțeleg întru cît mă privește''), cf. ''întru cîtva'';
     ''b i n e'': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''! '''''c î t''''': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît'' ''noi''), dar ''de cît = de + cît ''(''De cît timp aștepți?''); ''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît ''='' în ''+'' cît'' (''În cît timp vine?''); ''întrucît'' „deoarece, pentru că” (''Plec'', ''întrucît e tîrziu''), dar ''întru cît'', „în ce măsură, în măsura în care” (''Nu înțeleg întru cît mă'' ''privește''), cf. ''întru cîtva''; ''numaidecît'' adv. „imediat”, dar ''numai de cît ''grup liber, adverb + prepoziție + ''cît'' (''Își amintește numai de cît a cîștigat'');
''pe cît'', dar ''precît'';
 
Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.
— ''c î t e'':
Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
Pentru ''cîteodată'''c î t e''''': Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive , ''cîte unuo dată'', și ''cîte doiodată'', vezi ''cîte trei d a t ă''etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
— ''c u'':
''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');
Pentru ''cîteodatd a t ă''ă, : ''cîte o datăaltădată'' și ''cîte odatăaltă dată'' : vezi ''d a l t ''ă.;
 '''''c u''''': ''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte ''prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ager''ă, ''ascuțit''ă, ''mult''ă); '''''d a t ă''''': ''altădată'' și ''altă dat''ă: vezi '''''a l t''''';''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odatodată''ă; de exemplu, ''Cîte odată'' ''nu erau altfel''!);
''deodată'' adv. „brusc”, dar ''de o dată'' (''oarecare''), cf. ''de niște date'', și ''de odată'' „de odinioară”;
''dintr-o datdată''ă;
''îndată'' adv. „imediat” (și ''îndată ce''), dar ''în dată'' „în datare” (pl. ''în date'');
''niciodată'' adv. „nicicînd”, dar ''nici o dată'' (anumită), cf. ''nici două'' ''date'', și ''nici odată'' „nici odinioară” (~, ''nici acum'');  ''odată'' adv. „odinioară; cîndva; brusc; împreună”, dar ''o dată'' numeral adverbial (în opoziție cu ''de două'' ''ori'') sau ''o'' articol ori numeral + substantivul ''dată'' (pl. ''date'') „datare, element dat”; locuțiunea adverbială ''o dată'' + participiu și locuțiunea conjuncțională ''o dată'' ''ce'' „după ce” și locuțiunea prepozițională ''o dată'' ''cu'' „în același timp cu”;
''pe dată'' „imediat”;
''totodată'' (și ''totdeodattotdeodată''ă) adv. „în același timp”, dar ''tot o dată'' = adverbul ''tot + o dată'' (cu toate valorile lui ''o datdată''ă) și ''tot odată'' = adverbul ''tot + odată'' „odinioară”;
''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');
'''''d e''''': ''de abia ''sau'' de-abia'';
''de aceea ''sau'' de-aceea'';
''de acum ''sau'' de-acum'';
''de aici ''sau'' de-aici'';
''de ajuns ''sau'' de-ajuns'', dar ''îndeajuns'';
''de altfel ''și'' de alt fel'': vezi ''a l t'';
''de altminteri ''(''de altminterea'', ''de altmintrelea'');
''de aproape ''sau'' de-aproape'', dar ''îndeaproape''; ''de asemenea ''(''de asemeni'') sau ''de-asemenea'' (''de-asemeni'');
''deasupra'';
''decît'' și ''de cît'': vezi ''c î t'';
''de cîte ori ''(cf.'' de atîtea ori'');
''de cu ''(''de cu searseară''ă, ''de cu noapte'', ''de cu vreme'', ''de cu ziuziuă''ă);
''de cum'';
''dedesubt''(''ul'') și ''de dedesubt''(''ul'');
''defel'' adv. „nicidecum, deloc”, dar ''de fel ''„de origine” (cf. ''De de felul'');
''degeaba'';
''degrabă'' adv. „curînd, repede”, dar ''de grabă'' prepoziție + substantiv „despre grabă, din grabă”;''de la'';
''de lîngla''ă;
''deloc'' adv. „nicidecum, defel”, dar ''de loc ''„de origine” sau grup liber = prepoziție + substantiv (de exemplu: ''complement circumstanțial de loc ''„referitor la loc”, ''vorbim de loc lîngă''„despre loc”);
''demîncaredeloc'' și ''demîncat'', substantive compuse populare, „mîncare” (''cu'' ~; artadv. ''demîncarea''„nicidecum, ''demîncatul'')defel”, dar ''de mîncareloc'', ''de mîncat'', grupuri libere curente alcătuite din „de origine” sau grup liber = prepoziție + substantiv (de exemplu: ''a vorbi de mîncare'', ''fel complement circumstanțial de mîncareloc''„referitor la loc”, ''n-a spus nimic vorbim de mîncat'') sau, numai ultimul, formă verbală (''de mîncat a''ș'' mîncaloc''„despre loc”);
''demîncare'' și ''demîncat'', substantive compuse populare, „mîncare” (''cu'' ~; art. ''demîncarea'', ''demîncatul''), dar ''de mîncare'', ''de mîncat'', grupuri libere curente alcătuite din prepoziție + substantiv (de exemplu: ''a vorbi de mîncare'', ''fel de mîncare'', ''n-a spus nimic de mîncat'') sau, numai ultimul, formă verbală (''de mîncat aș mînca''); ''demult'' și ''demultișor'' adv. „odinioară, cîndva” (răspund la întrebarea ''cînd?''; cf. ''de demult ''„de odinioară”), dar ''de mult ''și'' de multișor ''„de mult timp” (întrebarea ''de cînd?'') și grupuri libere cu ''de'' prepoziție + ''mult'' adjectiv sau adverb (de exemplu: ''așa de mult'', ''de mult ce ai lucrat''); ''deoarece'';
''de obicei'',
''de obște'', grup liber și locuțiune, dar ''îndeobște'' adv.;
''deocamdatdeocamdată''ă;
''deodată'' și ''de o datdată''ă, ''de odatodată''ă: vezi ''d a t ă''ă,
''deoparte'' adv. „izolat, la o parte”, dar ''de o ''(și'' de-o'')'' parte ''='' de ''prepoziție + ''o'' articol sau numeral + ''parte'' (cf. ''de altă'' ''parte'', ''de mai multe părți'');
''deopotrivă'' adv.;
''departe'' adv. „la mare distanță”, dar ''de parte'', grup liber alcătuit din prepoziție + substantiv (de exemplu: ''vorbesc de parte'', ''nu de întreg'');
''de pe ''( ~ ''la'', ~ ''lînglîngă''ă);
''de peste'';
''deplin'' adj., adv. „complet, perfect”, dar ''de plin ''='' de ''prepoziție + ''plin'' adj., adv. și s. (de exemplu: ''atît de plin'', ''vorbesc de plin''); ''deseară'' (''diseardiseară''ă) adv. „în seara aceasta”, dar ''de searseară''ăprepoziție + substantiv (de exemplu: ''haine de seară'');
''desigur'' adv. „firește, negreșit”, dar ''de sigur'' prepoziție + substantiv adj. (de exemplu: ''haine așa de searsigur''ă);
''desigur'' adv. „firește, negreșit”, dar ''de sigur sine stătător''prepoziție +;
adj. (de exemplu: ''așa de sigur''); ''de sine stătător''; ''despre'';
''de sub'';
''deși'';
''devale'' adv. „(în) jos”, dar ''de vale ''„din vale, de jos”;
''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';
— ''d i n'':
''dinadins'', dar ''dintr-adins'';
'''''d i n'':''' ''dinadins'', dar ''dintr-adinsdin afara'';
''din afaraafară'' „din exterior” (de exemplu: ''partea din afară''), dar ''dinafară'' în locuțiunea adverbială ''pe dinafară'', atît în sensul propriu „în exterior, (pe) afară” (''A rămas pe dinafară''), cît și în cel figurat „pe de rost” (''Știe poezia pe dinafară''); ''dinainte'' și ''dinaintea''; ''dinapoi'' și ''dinapoia'';
''din afară'' „din exterior” (de exemplu: ''partea din afar''ă), dar ''dinafară'' în locuțiunea adverbială ''pe dinafar''ă, atît în sensul propriu „în exterior, (pe) afară” (''A rămas pe dinafar''ă), cît și în cel figurat „pe de rost” (Ș''tie poezia pe dinafar''ă);''dinaintedinăuntru'' și ''dinainteadinăuntrul'';
''dinapoi'' și ''dinapoia''; ''dinăuntru'' și ''dinăuntrul''; ''dincoace'';
''dincolo'';
''din contra ''(''din contrcontră''ă);
''dincotro'';
''dinspre'';
'''''f i e''''': ''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care ''='' fie ''verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe''); ''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce =''
''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'',''fie ce vreau eu'');
''fiecînd'' adv. „oricînd”, dar ''fie ce vreau eucînd'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''cînd'' (''Fie cînd vrei''; ''Fie cînd pleacă'', ''fie cînd vine'');
''fiecînd'' adv. „oricînd”, dar ''fie cînd ''='' fie ''verb sau conjuncție + ''cînd'' (''Fie cînd vrei''; ''Fie cînd pleac''ă, ''fie cînd vine''); ''fiecum'' adv. „oricum” (''Lucrează fiecum''), dar ''fie cum ''='' fie ''verb sau conjuncție + ''cum'' (''Fie cum vrei''; ''fie cum vrei tu'', ''fie cum vreau eu'');
''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);
— ''î n'':
''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';
'''''î n''''': ''în adevărînadins'', dar ''într-adevăradins'';
''înadins'', dar ''într-adins'';''în afara'', ''în afară'' și ''în afară'' ''de'';
''înainte'' și ''înaintea'';
''înapoi'' și ''înapoia'';
''în ascuns ''și'' într-ascuns'';  ''înăuntru'' și ''înăuntrul'';  ''încît'', dar ''în cît'': vezi ''c î t'';  ''încoace'';
''încolo'';
''încontinuu'' adv., dar ''în continuu ''prepoziție + adjectiv (de exemplu: ''în continuu progres'');
''în contra'';
''în curînd'';
''îndatîndată''ă, dar ''în datdată''ă: vezi ''d a t ă''ă,
''îndărăt'' și ''îndărătul'';
''îndelung'';
''îndemînă'' și ''la îndemînîndemînă''ă;
''îndeosebi'';
''îndesearîndeseară''ă;
''îndestul'';
''în dreptul'';
''în fața'' și ''în fafață''ță;
''în fine'';
''în general ''și'' în genere''; ''în grabă'';
''în grabloc de'', ''în loc să'' și ''în locul''ă;
''în loc de'', ''în loc să'' și ''în locul'';''în preajma'';
''în schimb ''și'' în schimbul'';
''înscris'' s. „act juridic, declarație scrisă”, dar ''în scris ''„în formă scrisă”;
''însemn'' s. „semn distinctiv, insignă”, dar ''în semn ''prepoziție + substantiv și ''în semn de ''„ca, drept”;
''în sfîrșit'';
''în zadar'';
'''''î n t r u''''': ''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;
''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
''întru totul'';
'''''n i c i''''': ''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd ''='' nici ''adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');
''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît ''='' nici ''adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');
''nicicum'' adv. „deloc, cu nici un chip”, dar ''nici cum ''='' nici ''adv. + ''cum'' (''Nici cum vrei tu'', ''nici cum vreau eu'');
''nicidecît'' adv. „deloc”, dar ''nici de cît ''='' nici ''adv. + prepoziție + ''cît'' (''Nu știe nici de cît ți-am dat'');
''nicidecum'' adv. „deloc”, dar ''nici de cum = nici ''adv. + pre- poziție prepoziție + ''cum'' (''Nu-mi amintesc nici de cum era îmbrăcat'');
''nici o ''adj. pron. (genitiv-dativ ''nici unei'') și ''nici'' adv. + ''o'' numeral;
''niciodatniciodată''ă, dar ''nici o dată'' și ''nici odatodată''ă: vezi ''d a t ă''; ''niciodinioară'' adv. „niciodată”, dar ''nici odinioară'' „nici pe vremuri”; ''nici un'' adj. pron. și ''nici'' adv. + ''un'' numeral; ''niciunde'' adv. „nicăieri”, dar ''nici unde'' = ''nici'' adv. + ''unde'' adv. sau s. pl. (''ăNu știe nici unde a dormit'');
''niciodinioarănici unul'' advpron. „niciodată”, dar „nimeni” (''nici odinioarăNici unul n-a venit'' „nici pe vremuri”;) și ''nici un ''adjadv. + ''unul'' pron. și (''niciunul'' adv. + , ''unnici altul'' numeral);
''niciunden u'' adv. „nicăieri”: ''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nici unde = nici nu mai''adv. = negație + ''undemai'' adv. sau s. pl. (''Nu știe nici unde a dormitmai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
''nici unul o a r e'': ''oarecare'' pron. și adj. pron. „nimeni” (de exemplu, ''Nici unul n-a venitun om oarecare'') și , dar ''oare care'' = ''nicioare'' adv. + ''unulcare'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''nici unul'', ''nici altulOare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');
''oarece'''n u''''': ''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el'')pron. și adj. pron., dar ''nu mai = oare ce''negație + = ''maioare'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: adv. + ''el numai bea ce''„doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea ''„el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
''oarecine'''o a r e''''': ''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care cine''='' oare ''adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să'' ''fie sau căruțe?cine'');
''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce ''='' oare ''adv. + ''ce''; ''oarecine'' pron., dar ''oare cine ''='' oare ''adv. + ''cine''; ''oarecînd'' adv., dar ''oare cînd ''='' oare ''adv. + ''cînd''; ''oarecît'' adv., dar ''oare cît ''='' oare ''adv. + ''cît''; ''oarecum'' adv., dar ''oare cum ''='' oare ''adv. + ''cum'';
''oareundeoarecît'' adv., dar ''oare unde cît'' = ''oare ''adv. + ''undecît'';
''oarecum'' adv. sau s. pl, dar ''oare cum'' = ''oare'' adv.+ ''cum'';
''oareunde'' adv., dar ''oare unde'' = ''oare'' adv. + ''unde'' adv. sau s. pl.;
Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -ș''iși''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ș''iși'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').
— ''o r i'':
''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');
'''''o r i''''': ''oricareorice'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care ce''= conjuncția ''ori'' conjuncție „sau” + ''carece'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră'' ''Vrei să pleci ori care ies încuie ușace vrei?'');
''oriceoricine'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce cine''='' ori ''conjuncție „sau” +''cine'';
''ce'' (''Vrei să'' ''pleci ori ce vrei?'');''oricine'' pron., dar ''ori cine = ori ''conjuncție + ''cine''; ''oricînd'' adv., dar ''ori cînd ''='' ori ''conjuncție + ''cînd''; ''oricît'' adv. și pron., dar ''ori cît = ori ''conjuncție + ''cît''; ''oricum'' adv., dar ''ori cum = ori ''conjuncție + ''cum''; ''ori de cîte ori'';
''oriundeoricît'' adv. și pron., dar ''ori unde cît'' =''ori ''conjuncție + ''undecît'' adv. sau s. pl.;
''oricum'' adv., dar ''ori cum = ori'' conjuncție + ''cum'';
''Ori'' se scrie, bineînțeles, separat și atunci cînd este substantiv și face parte din numerale adverbiale — și formule echivalente — așezate întîmplător înaintea unor pronume, adjective sau adverbe relative: ''ori de două'' ''cîte ori cît tine''.;
Compusele ''orișicareoriunde''adv., dar ''orișiceori unde = ori'', conjuncție + ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează'' ''numai dacă'' ''a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''adv. sau s. pl.;
''Ori'' se scrie, bineînțeles, separat și atunci cînd este substantiv și face parte din numerale adverbiale — și formule echivalente — așezate întîmplător înaintea unor pronume, adjective sau adverbe relative: ''de două ori cît tine''.
Compusele ''orișicare'''p a r, ''orișice'', ': 'orișicine'parcă'' adv. (de exemplu: , ''Ea parcăorișicînd'' , ''plîngeorișicît''), dar ''par căorișicum'' = , ''parorișiunde'' verb 1 sg. sau 3 pl. + au mai rar paralele cu scrierea separată: ''că'' (Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de exemplu: cîteva ori și unde stăm acum''Ei par că'' ''sînt sănătoși'', ''dar nu-i așa'');.
''p a r'': ''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'p e'= ''par'': verb 1 sg. sau 3 pl. + ''pe alocuri ''și(de exemplu: '' peEi par că sînt sănătoși, dar nu-alocurii așa'');
— ''p e'': ''pe atît alocuri''și'' pe cît-alocuri'';
''pe datatît'' și ''pe cît''ă;
''pe de altădată'' ; ''pe de altă parte'' și ''pe de o parte'';
''pe de-a-ntregul'';
''pe de rost'';
''pe drept ''și'' pe nedrept''; ''pe dinafar''ă: vezi ''d i n''; ''pe furi''ș;
''pe dinafară'': vezi ''d i n'';  ''pe furiș''; ''pe la''; ''pe lînglîngă''ă;
''pe loc'';
''pe potriva'';
''pesemne'' adv., dar ''pe semne = pe ''prepoziție + ''semne'' s. pl. (cf. sg. ''semn'');
''pe sfîrșite'';
''pe sub'';
''pe urmurmă''; — ''t o t'': ''totdeauna''; ''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă'';
''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''t o tuna''num. sau adv. (''Tot una am și eu': '; ''totdeaunaMerge tot una'');
''totodatv a'': ''careva''ăpron., dar ''tot o datăcare va = care'' și pron. sau s. pl. + ''tot odatva''ă: vezi verb auxiliar (''d a t care va veni''ă);
''totunaceva'' advpron. „egal, indiferent” (de exemplu: dar ''Mi-e totunace va''), dar = ''tot una = tot ce''advpron. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot unava'')verb;
'''''v a''''': ''carevacineva'' pron., dar ''care cine va '' = care ''cine''pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');
''cevacîtva'' (adj.) pron. și adv., dar ''ce cît va ''='' ce cît''pron. și adv. + ''va'' verb;
''cinevacumva'' pronadv., dar ''cine cum va ''='' cine cum''pronadv. + ''va'' verb;
''cîtvaundeva'' (adj.) pron. și adv., dar ''cît unde va ''=unde'' cît ''pronadv. sau s. și advpl. + ''va'' verb;
''cumvavasăzică'' advconj.„așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''cum va să zică''=vb. + vb. „vrea să însemne” ('' cum Aceasta va să zică progres''adv. + ), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care vasă zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică'' verb;
''undevav r e'' adv., dar (''o''): ''unde va = unde vreo''adv. sau sși adj. plpron. + ''va''f.;
''vasăzicăvreodată'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci'', ''vasăzică?''), dar ''va să'' ''zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să'' ''zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să'' ''zic''ă, în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzic''ă;'''''v r e ''(''o'')''': ''vreo'' adv. și adj. pron. f.;''vreodat''ă, dar ''vreo datdată''ă: vezi ''d a t ă''ă;
''vreodinioarvreodinioară''ă;
''vreun'' și ''vreunul''.
După cum rezultă din exemplele date, unele soluții alese de normă sînt mai mult sau mai puțin convenționale și de aceea au variat uneori în timp. În situațiile de omofonie scrierea este motivată într-un grad mai mare: de exemplu, la ''numai'' și ''nu mai''. Iar, dacă distincția dintre un cuvînt compus și un grup stabil este cîteodată mai greu de făcut, cel puțin pentru succesiunile întîmplătoare de cuvinte este clar că scrierea separată este singura adecvată; de aceea grafii ca ''Vorbeam decît am pierdut ''sau'' Vii orice faci? ''sînt indicii nu numai ale lipsei de cunoștințe, ci și ale unor defecte de gîndire. În caz de dubiu, verificarea se face prin substituiri cu alte cuvinte (sinonime) sau cu alte forme ale aceluiași cuvînt, prin testarea posibilităților de dislocare sau prin schimbarea topicii.
'''3. ''' Reguli bazate pe tradiția grafică se aplică de obicei la cuvintele frecvente. Astfel apar diferențe între formații asemănătoare ca structură; de exemplu, între numeralele compuse cu ''zeci'', care se scriu într-un cuvînt (''douăzeci'', ''treizeci'', ''douăzeci de mii''), și cele compuse cu ''sute'', ''mii'', ''milioane'' etc., care se scriu în cuvinte separate (''două sute'', ''două mii'', ''două sute de mii'', ''două milioane'').
'''4. ''' Regulă bazată pe principiul estetic, dacă nu cumva și pe un principiu al comodității de cuprindere vizuală la lectură, este cea care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.
Această regulă explică scrierea separată a numeralelor cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite: ''douăzeci și unu'', ''o sută'' ''trei'', ''o sută'' ''treizeci și trei'', ''o mie nouă'' ''sute nouăsute treizeci și doi'', ''o sută'' ''douăzeci și trei de mii'', ''un milion douăzeci și trei de mii cinci sute șaptesprezece''. La numeralele ordinale corespunzătoare această scriere este în evidentă contradicție cu sudura lor morfologică dată de formantul final; de exemplu: ''al douăzeci și unulea'', ''al o sută'' ''treizeci și treilea'', ''al o mie nouă'' ''sute treizeci și doilea''.În terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, alcătuite de obicei cu elemente de compunere sau/și cu prefixe (de exemplu: ''angiomicrocine- matografie'', ''extrateritorialitate'', ''hipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''diclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''DDT''), care se scriu într-un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, uneori și conform etimonului respectiv.
5. Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străineÎn terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, care respectă grafia din limba alcătuite de obicei cu elemente de origine. Aceasta duce la deosebiri între denumiri compunere sau/și cu formanți prefixe (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. de exemplu: ''portangiomicrocinematografie'', it., port. ''portoextrateritorialitate'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louishipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''Port Moresbydiclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''Port of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto RicoDDT''), dar cu cratimă ''Portcare se scriu într-au-Prince''un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, ''Porto-Novo''; cf. uneori și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''Monaco-Ville''conform etimonului respectiv.
Scrierea etimologică este respectată și '''5.''' Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străine, care respectă grafia din limba de origine. Aceasta duce la unele neologisme compuse neadaptate: de exempludeosebiri între denumiri cu formanți (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. ''port'', it., port. ''porto'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louis'', ''Port Moresby'', ''miilefeuillePort of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto Rico''), dar cu cratimă ''Port-au-Prince'', ''Porto-Novo''; cf. și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''deuxMonaco-piècesVille''.
6Scrierea etimologică este respectată și la unele neologisme compuse neadaptate: de exemplu, ''millefeuille'', dar ''deux-pièces''. La numele proprii de persoane se respectă dorința purtătorilor
'''6.''' La numele proprii de persoane se respectă dorința purtătorilor și în privința scrierii prenumelor sau a numelui (numelor) de familie într-un cuvînt sau în mai multe. De exemplu, prenumele compus din ''Ana'' și ''Maria'', pentru care regula cere cratimă (''Ana-Maria''; vezi '''XXVI'''), poate apărea scris și ''Anamaria'' sau ''Ana Maria''; numele franceze de familie pot fi scrise cu articolul proclitic sudat sau separat: ''Lamartine'', dar ''La Fontaine'', ''Lesueur'' (pictor), dar ''Le Sueur ''(compozitor). '''7. ''' Derivarea parasintetică poate crea deosebiri între scrierea cuvintelor din aceeași familie.
Se scriu într-un cuvînt derivate de la nume proprii scrise în cuvinte separate. De exemplu:
— de la antroponime: ''antonpannesc'' < ''Anton Pann'', ''camilpetrescian'' < ''Camil Petrescu'', ''julesvernian'' < ''Jules Verne''.
'''B. ''' Cuvintele primare (neformate de la altele), prin definiție neanalizabile, și chiar cele derivate cu afixe lipsite de existență independentă nu ar trebui să pună probleme referitoare la scrierea într-un cuvînt sau în mai multe, întrucît este evident faptul că ele trebuie scrise într-un cuvînt. 
De reținut că formațiile (forme verbale) cu prefixul negativ ''ne-'' se scriu într-un cuvînt chiar atunci cînd sînt și compuse cu ''mai'', intercalat între prefix și bază: ''nemaiauzind'', ''nemaiauzit'' (nu ''ne mai auzind''..., nici ''nemai auzind''...).
Pentru situații excepționale de scriere cu cratimă a unor derivate cu prefixe sau cu sufixe vezi '''XXVI'''.
Se întîlnesc însă cazuri de falsă analiză făcută din ignoranță și din nesesizarea limitelor dintre cuvinte în fluxul vorbirii. Scindarea greșită a unui cuvînt unic, ca și sudarea greșită a unor cuvinte diferite sau a unor fragmente de cuvinte se produc din cauza confuziei între un segment de cuvînt și un cuvînt independent omofon. Asemenea fenomene apar la un nivel elementar de cunoaștere a limbii (în vorbirea copiilor și a străinilor) și la un nivel elementar de cultură; ele sînt speculate, în scopuri satirice, în textele umoristice.
Se întîlnesc însă cazuri de falsă analiză făcută din ignoranță și din nesesizarea limitelor dintre cuvinte în fluxul vorbirii. Scindarea greșită a unui cuvînt unic, ca și sudarea greșită a unor cuvinte diferite sau a unor fragmente de cuvinte se produc din cauza confuziei între un segment de cuvînt și un cuvînt independent omofon. Asemenea fenomene apar la un nivel elementar de cunoaștere a limbii (în vorbirea copiilor și a străinilor) și la un nivel elementar de cultură; ele sînt speculate, în scopuri satirice, în textele umoristice.Falsele analize au două feluri de rezultate: confuzii între cuvinte și grupuri existente în limbă și „crearea” unor cuvinte inexistente.
'''a. ''' Confuzii între termeni existenți sînt cele produse între:
— cuvinte și grupuri întîmplător omofone:
''ale'' (articol: ''ale mele'') și ''a le ''(prepoziție + pronume: ''pentru a le vedea'');
''alor'' (articol în genitiv-dativ pl.: ''alor mei'') și ''a lor ''(articol +pronume: ''a lor e mai frumoasă'');
pronume: ''a lor e mai frumoasbaros''ă(substantiv) și ''ba ros'' (negație + participiu);
''baroscele'' (substantivarticol: ''cele mari'') și ''ba ros ce le''(negație pronume + participiupronume: ''ce le dai?'');
''celecufăraș'' (articol: , ''cele maricuvînt''(substantive) și ''ce le cu făraș''(pronume + pronume: , ''ce le dai?cu vînt''(prepoziție + substantiv);
''cufăradecar''ș, (substantiv: ''cuvîntun decar'' (substantive) și ''cu făra''ș, ''cu vînt de car''(prepoziție +substantiv sau conjuncție + verb);
substantiv); ''decar'' (substantiv: ''un decar'') și ''de car ''(prepoziție + substantiv sau conjuncție + verb); ''delegat'' (substantiv) și ''de legat ''(prepoziție + substantiv sau verb la supin);
''laminare'' (substantiv) și ''la minare ''(prepoziție + substantiv);
''semăna'' (verb) și ''se măna ''(pronume + verb);
''secară'' (substantiv) și ''se cară'' (pronume + verb);
— cuvinte și grupuri omofone cu elemente parțial comune (cuvinte de bază) sau înrudite (prefixe și prepoziții):
''descîntdescîntă''ă, ''desface'' (verbe) și ''des cîntcîntă''ă, ''des face ''(adverb + verb);
''înceatînceată''ă, ''încete'' (adjectiv) și ''în ceatceată''ă, ''în cete ''(prepoziție +substantiv);
substantiv''înjur'' (verb) și ''în jur'' (locuțiune adverbială);
''înjuropoziție'', ''orînduială'' (verbsubstantive) și ''în jur o poziție'', ''o rînduială''(locuțiune adverbialăarticol sau numeral + substantiv);
''opozițieopune'', ''orînduialăorîndui'' (substantiveverbe) și ''o pozițiepune'', ''o rînduialărîndui '' (articol sau numeral pronume + substantivverb);
''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);''poetastru'' (substantiv) și ''poet astru ''(substantiv + substantiv);
''Stancu Ion ''(două substantive) și ''Stan cu Ion ''(substantiv + prepoziție + substantiv);
''preamilostiv'' (adjectiv: „foarte milostiv”) și ''prea milostiv ''(adverb + adjectiv: „mai milostiv decît ar fi cazul”).
Falsele analize de acest fel sînt utilizate în jocuri de cuvinte (calambururi) și în jocuri rebusistice (șarade, rebusuri). De exemplu: ''calmare'' descompus în ''cal mare ''sau'' calm are''. În rebusuri termenii constitutivi sînt reprezentați prin desene, cifre, litere izolate (de exemplu: ''a = a mic ''pentru'' amic''; ''2 N = doi ne ''pentru'' doine''). Umoriștii folosesc și ei notarea prin cifre a unor segmente omofone cu numeralele ''un'', ''doi'': de exemplu, ''1 duios ''pentru'' unduios''.
Un tip frecvent, din păcate, în scrisul curent este reprezentat de sudarea greșită a substantivelor feminine nearticulate, la forma de singular, cu articolul posesiv următor prin confuzie cu forma articulată enclitic: de exemplu, ''centru de difuzarea presei ''în loc de... ''difuzare a presei''.
'''b. ''' În urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor segmente sau la sudarea în unități (fonetice și grafice) cărora li se acordă în mod arbitrar statutul de cuvînt.
Unele false analize de acest tip sînt mai mult sau mai puțin accidentale. De exemplu:
''inflamabil'', ''intelectual'' înțelese și scrise ''in flamabil'', ''in telectual'';
''laborator'' înțeles și scris ''la borator''. Altele au răspîndire mai mare. Este cazul cuvintelor:
''oleacă'' adv. scris greșit ''o leacleacă''ă, împotriva etimonului, probabil după modelul lui ''oțîră'' ț''îr''ă;
''uncrop'', substantiv, înțeles și scris ''un crop''.
Lingviști
306 modificări

Meniu de navigare