Modificări

Jump to navigation Jump to search

Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?

103 octeți adăugați, 27 octombrie 2018 08:10
'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:
substantive:
''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');
''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');
adjective:
''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:
''a l t''(''altă'', ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
''b i n e'': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
''c î t'': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');
''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.
''c î t e'': Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
Pentru ''cîteodată'', ''cîte o dată'' și ''cîte odată'' vezi ''d a t ă''.
''c u'': ''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');
''d a t ă'': ''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';
''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odată''; de exemplu, ''Cîte odată nu erau altfel''!);
''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');
''d e'': ''de abia'' sau ''de-abia'';
''de aceea'' sau ''de-aceea'';
''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';
''d i n'': ''dinadins'', dar ''dintr-adins'';
''din afara'';
''dinspre'';
''f i e'': ''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');
''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'', ''fie ce vreau eu'');
''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);
''î n'': ''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';
''înadins'', dar ''într-adins'';
''în zadar'';
''î n t r u'': ''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;
''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
''întru totul'';
''n i c i'': ''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd'' = ''nici'' adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');
''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît'' = ''nici'' adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');
''nici unul'' pron. „nimeni” (''Nici unul n-a venit'') și ''nici'' adv. + ''unul'' pron. (''nici unul'', ''nici altul'');
''n u'': ''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai'' = negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
''o a r e'': ''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care'' = ''oare'' adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');
''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce'' = ''oare'' adv. + ''ce'';
Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').
''o r i'': ''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');
''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce'' = ''ori'' conjuncție „sau” + ''ce'' (''Vrei să pleci ori ce vrei?'');
Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''.
''p a r'': ''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa'');
''p e'': ''pe alocuri'' și ''pe-alocuri'';
''pe atît'' și ''pe cît'';
''pe urmă'';
''t o t'': ''totdeauna'';
''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă'';
''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una'');
''v a'': ''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');
''ceva'' pron., dar ''ce va'' = ''ce'' pron. + ''va'' verb;
''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''va să zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică'';
''v r e'' (''o''): ''vreo'' adv. și adj. pron. f.;
''vreodată'', dar ''vreo dată'': vezi ''d a t ă'';
'''4.''' Regulă bazată pe principiul estetic, dacă nu cumva și pe un principiu al comodității de cuprindere vizuală la lectură, este cea care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.
Această regulă explică scrierea separată a numeralelor cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite: ''douăzeci și unu'', ''o sută trei'', ''o sută treizeci și trei'', ''o mie nouănsute nouăsute treizeci și doi'', ''o sută douăzeci și trei de mii'', ''un milion douăzeci și trei de mii cinci sute șaptesprezece''. La numeralele ordinale corespunzătoare această scriere este în evidentă contradicție cu sudura lor morfologică dată de formantul final; de exemplu: ''al douăzeci și unulea'', ''al o sută treizeci și treilea'', ''al o mie nouă sute treizeci și doilea''.
În terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, alcătuite de obicei cu elemente de compunere sau/și cu prefixe (de exemplu: ''angiomicrocine- matografieangiomicrocinematografie'', ''extrateritorialitate'', ''hipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''diclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''DDT''), care se scriu într-un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, uneori și conform etimonului respectiv.
'''5.''' Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străine, care respectă grafia din limba de origine. Aceasta duce la deosebiri între denumiri cu formanți (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. ''port'', it., port. ''porto'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louis'', ''Port Moresby'', ''Port of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto Rico''), dar cu cratimă ''Port-au-Prince'', ''Porto-Novo''; cf. și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''Monaco-Ville''.
''ale'' (articol: ''ale mele'') și ''a le'' (prepoziție + pronume: ''pentru a le vedea'');
''alor'' (articol în genitiv-dativ pl.: ''alor mei'') și ''a lor'' (articol + pronume: ''a lor e mai frumoasă'');
''baros'' (substantiv) și ''ba ros'' (negație + participiu);
''opoziție'', ''orînduială'' (substantive) și ''o poziție'', ''o rînduială'' (articol sau numeral + substantiv);
''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);
       ''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);''poetastru'' (substantiv) și ''poet astru ''(substantiv + substantiv);
''Stancu Ion ''(două substantive) și ''Stan cu Ion ''(substantiv + prepoziție + substantiv);
''preamilostiv'' (adjectiv: „foarte milostiv”) și ''prea milostiv ''(adverb + adjectiv: „mai milostiv decît ar fi cazul”).
Falsele analize de acest fel sînt utilizate în jocuri de cuvinte (calambururi) și în jocuri rebusistice (șarade, rebusuri). De exemplu: ''calmare'' descompus în ''cal mare ''sau'' calm are''. În rebusuri termenii constitutivi sînt reprezentați prin desene, cifre, litere izolate (de exemplu: ''a = a mic ''pentru'' amic''; ''2 N = doi ne ''pentru'' doine''). Umoriștii folosesc și ei notarea prin cifre a unor segmente omofone cu numeralele ''un'', ''doi'': de exemplu, ''1 duios ''pentru'' unduios''.
Un tip frecvent, din păcate, în scrisul curent este reprezentat de sudarea greșită a substantivelor feminine nearticulate, la forma de singular, cu articolul posesiv următor prin confuzie cu forma articulată enclitic: de exemplu, ''centru de difuzarea presei ''în loc de... ''difuzare a presei''.
'''b. ''' În urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor segmente sau la sudarea în unități (fonetice și grafice) cărora li se acordă în mod arbitrar statutul de cuvînt.
Unele false analize de acest tip sînt mai mult sau mai puțin accidentale. De exemplu:
''inflamabil'', ''intelectual'' înțelese și scrise ''in flamabil'', ''in telectual'';
''laborator'' înțeles și scris ''la borator''. Altele au răspîndire mai mare. Este cazul cuvintelor:
''oleacă'' adv. scris greșit ''o leacleacă''ă, împotriva etimonului, probabil după modelul lui ''oțîră'' ț''îr''ă;
''uncrop'', substantiv, înțeles și scris ''un crop''.
Lingviști
299 de modificări

Meniu de navigare