Modificări

Jump to navigation Jump to search
m
Greșeli de transcriere
Linia 3: Linia 3:  
Substantivele proprii, nume de persoană (antroponime), de locuri (toponime), de ape (hidronime), de munți (oronime) etc. pot deveni, în anumite condiții, nume comune. Wilhelm C. Röntgen (1845-1923) a descoperit în anul 1895 ''razele X''<nowiki>; această descoperire, pentru care a fost răsplătit cu premiul Nobel, a revoluționat medicina; în onoarea și amintirea savantului, lumea științ</nowiki>ifică a hotărât, după moartea acestuia — și, culmea, împotriva voinței sale testamentare —, să le spună ''raze röntgen''. Verbul ''a pasteuriza'', cu participiul ''pasteurizat'' (cf. ''lapte pasteurizat''), a fost derivat pornindu-se de la numele savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), unul dintre descoperitorii vaccinului. Adjectivul ''bordo'' provine de la numele orașului francez Bordeaux<ref name="ftn1"> Fiind un neologism importat din franceză, ''bordo'' se pronunță ca în limba de origine, cu accentul pe al doilea ''o'': bordò. Nu știu dacă azi acest cuvânt mai este cunoscut la țară. Îmi amintesc însă că, în copilăria mea, era un termen curent. La prima vedere pare de neînțeles cum un asemenea neologism a pătruns din franceză, pe cale cultă așadar, în vorbirea țăranilor. Un amănunt lămurește problema. La țară se pronunța ''bòrdo'', cu accentul pe prima silabă, ceea ce e sigur că acest cuvânt a ajuns în zona Aradului din limba maghiară, căci acolo toate cuvintele poartă accentul pe prima silabă.</ref>, unde se produce celebrul vin roșu (închis). Viticultorii din acest oraș au descoperit vestita ''bouillie bordelaise''<ref name="ftn2"> Adjectiv ce ne amintește de numele castrului roman ''Burdigala'' (azi ''Bordeaux'').</ref>, care a salvat de la extincție vița-de-vie. Fungicidul salutar e cunoscut la noi sub numele de ''zeamă bordeleză''<nowiki>; și, ca să rămânem în perimetrul oenologic, adaug numele faimosului rachiu francez (în fr. </nowiki>''eau de vie'' = apa vieții, adică... țuica), ''coniacul'', un produs al podgoriilor din jurul orașului ''Cognac''. Cine se mai gândește astăzi că însăși nuanța cromatică ''vânăt''(''ă'') = albastru închis cu reflexe violete este tot un derivat adjectival format de la numele orașului italian ''Veneția''? (Saltimbancii circurilor itinerante din Evul Mediu erau venețieni costumați în albastru.)  
 
Substantivele proprii, nume de persoană (antroponime), de locuri (toponime), de ape (hidronime), de munți (oronime) etc. pot deveni, în anumite condiții, nume comune. Wilhelm C. Röntgen (1845-1923) a descoperit în anul 1895 ''razele X''<nowiki>; această descoperire, pentru care a fost răsplătit cu premiul Nobel, a revoluționat medicina; în onoarea și amintirea savantului, lumea științ</nowiki>ifică a hotărât, după moartea acestuia — și, culmea, împotriva voinței sale testamentare —, să le spună ''raze röntgen''. Verbul ''a pasteuriza'', cu participiul ''pasteurizat'' (cf. ''lapte pasteurizat''), a fost derivat pornindu-se de la numele savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), unul dintre descoperitorii vaccinului. Adjectivul ''bordo'' provine de la numele orașului francez Bordeaux<ref name="ftn1"> Fiind un neologism importat din franceză, ''bordo'' se pronunță ca în limba de origine, cu accentul pe al doilea ''o'': bordò. Nu știu dacă azi acest cuvânt mai este cunoscut la țară. Îmi amintesc însă că, în copilăria mea, era un termen curent. La prima vedere pare de neînțeles cum un asemenea neologism a pătruns din franceză, pe cale cultă așadar, în vorbirea țăranilor. Un amănunt lămurește problema. La țară se pronunța ''bòrdo'', cu accentul pe prima silabă, ceea ce e sigur că acest cuvânt a ajuns în zona Aradului din limba maghiară, căci acolo toate cuvintele poartă accentul pe prima silabă.</ref>, unde se produce celebrul vin roșu (închis). Viticultorii din acest oraș au descoperit vestita ''bouillie bordelaise''<ref name="ftn2"> Adjectiv ce ne amintește de numele castrului roman ''Burdigala'' (azi ''Bordeaux'').</ref>, care a salvat de la extincție vița-de-vie. Fungicidul salutar e cunoscut la noi sub numele de ''zeamă bordeleză''<nowiki>; și, ca să rămânem în perimetrul oenologic, adaug numele faimosului rachiu francez (în fr. </nowiki>''eau de vie'' = apa vieții, adică... țuica), ''coniacul'', un produs al podgoriilor din jurul orașului ''Cognac''. Cine se mai gândește astăzi că însăși nuanța cromatică ''vânăt''(''ă'') = albastru închis cu reflexe violete este tot un derivat adjectival format de la numele orașului italian ''Veneția''? (Saltimbancii circurilor itinerante din Evul Mediu erau venețieni costumați în albastru.)  
   −
Aș putea adăuga alte asemenea exemple, dar cred că e mai interesant să dau cuvântul poetului șerban Foarță, pentru care limba română este un „văzduh al fulgurațiilor astrale” (cum zicea într-o ''ars dedicatoria'', mitropolitul Bartolomeu al Clujului). Reproduc mai jos integral, și fără explicații profesorale care i-ar distruge inefabilul, poemul său ''Balada baionetei din Bayonne'':
+
Aș putea adăuga alte asemenea exemple, dar cred că e mai interesant să dau cuvântul poetului Șerban Foarță, pentru care limba română este un „văzduh al fulgurațiilor astrale” (cum zicea într-o ''ars dedicatoria'', mitropolitul Bartolomeu al Clujului). Reproduc mai jos integral, și fără explicații profesorale care i-ar distruge inefabilul, poemul său ''Balada baionetei din Bayonne'':
      Linia 80: Linia 80:  
hazardul bate veșnic zarul  
 
hazardul bate veșnic zarul  
   −
pe care-1 tot arunci în van;  
+
pe care-l tot arunci în van;  
    
se răsfrângea-n oglinzi de damă  
 
se răsfrângea-n oglinzi de damă  
Linia 119: Linia 119:       −
P.S. La scurtă vreme după apariția întâiei ediții a ''Biografii''(lor) ''lexicale'', șerban Foarță îmi trimite câteva „variațiuni pe aceeași temă” din a sa ''Ultima Baionadă'':
+
P.S. La scurtă vreme după apariția întâiei ediții a ''Biografii''(lor) ''lexicale'', Șerban Foarță îmi trimite câteva „variațiuni pe aceeași temă” din a sa ''Ultima Baionadă'':
     
Lingviști
58 de modificări

Meniu de navigare