Diferență între revizuiri ale paginii „Despărțirea în silabe”

Sari la navigare Sari la căutare
330 de octeți adăugați ,  20 noiembrie 2018 00:32
m
fără descrierea modificării
(versiunea inițială)
 
m
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
== Reguli de despărţire a cuvintelor în silabe ==
= Reguli de despărțire a cuvintelor în silabe =


== 1. Despărţirea în silabe ==
== 1. Despărțirea în silabe ==
    
    
Despărţirea în silabe a unor cuvinte se face, în scris, cu ajutorul cratimei (-) şi poate avea unul din următoarele scopuri:
Despărțirea în silabe a unor cuvinte se face, în scris, cu ajutorul cratimei (-) și poate avea unul din următoarele scopuri:


* să indice rostirea sacadată: Mă-ga-ru-le!;
* să indice rostirea sacadată: ''Mă-ga-ru-le!'';
* să indice, în cazul poeziei, metrica versului;
* să indice, în cazul poeziei, metrica versului;
* să ajute despărţirea la capăt de rând.
* să ajute despărțirea la capăt de rând.


== 2. Despărţirea la capăt de rând ==
== 2. Despărțirea la capăt de rând ==
 
 
Scopul principal al despărţirii la capăt de rând este de a face economie de spaţiu.
Scopul principal al despărțirii la capăt de rând este de a face economie de spațiu.
   
   
Nu se aplică despărţirea la capăt de rând dacă este neeconomică, şi dacă duce la dificultăţi de înţelegere sau este neelegantă.
Nu se aplică despărțirea la capăt de rând dacă este neeconomică, și dacă duce la dificultăți de înțelegere sau este neelegantă.
   
   
Despărţirea în scris a cuvintelor la capăt de rând se marchează prin cratimă, care se scrie numai după secvenţa de la sfârşitul primului rând.
Despărțirea în scris a cuvintelor la capăt de rând se marchează prin cratimă, care se scrie numai după secvența de la sfârșitul primului rând.
   
   
Sunt posibile două modalităţi de despărţire a cuvintelor la capăt de rând:
Sunt posibile două modalități de despărțire a cuvintelor la capăt de rând:
   
   
* după pronunţare: bi-no-clu;
* după pronunțare: ''bi-no-clu'';
* după structură (la limita elementelor de compunere ale unui cuvânt): bin-o-clu.
* după structură (la limita elementelor de compunere ale unui cuvânt): ''bin-o-clu''.
   
   
Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare, dar este acceptată şi despărţirea după structură.
Normele actuale prevăd despărțirea după pronunțare, dar este acceptată și despărțirea după structură.
   
   
Regulă generală (valabilă pentru ambele modalităţi):
Regulă generală (valabilă pentru ambele modalități):
   
   
Nu se lasă la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă.
Nu se lasă la sfârșit sau la început de rând o secvență care nu este silabă.
   
   
Excepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un, într-|însa), la care se recomandă însă, pe cât posibil, evitarea despărţirii.
Excepție: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un, într-|însa), la care se recomandă însă, pe cât posibil, evitarea despărțirii.
   
   
Nu se despart la capăt de rând:
Nu se despart la capăt de rând:
* cuvintele monosilabice (cele care conţin fie o singură vocală, fie un singur diftong sau triftong).
* cuvintele monosilabice (cele care conțin fie o singură vocală, fie un singur diftong sau triftong).
* secvenţele iniţiale şi finale constituite dintr-un singur sunet, redat prin:
* secvențele inițiale și finale constituite dintr-un singur sunet, redat prin:
** o consoană + -i „şoptit” (nu: lu-pi);
** o consoană + -i „șoptit” (nu: ''lu-pi'');
** o vocală (nu: a-er, u-riaş, caca-o, vu-i)
** o vocală (nu: ''a-er, u-riaș, caca-o, vu-i'')
** grupurile ortografice scrise cu cratimă (nu: s-|a, i-|o, las-|o, mi-|i).
** grupurile ortografice scrise cu cratimă (nu: ''s-|a, i-|o, las-|o, mi-|i'').


== 3. Despărţirea după pronunţare ==
== 3. Despărțirea după pronunțare ==


Regulile despărţirii în scris după pronunţare se referă la litere, dar privesc pronunţarea cuvintelor în tempo lent şi au drept criterii valorile literelor în scrierea limbii române şi poziţia lor în diverse succesiuni.  
Regulile despărțirii în scris după pronunțare se referă la litere, dar privesc pronunțarea cuvintelor în tempo lent și au drept criterii valorile literelor în scrierea limbii române și poziția lor în diverse succesiuni.  


Despărţirea după pronunţare nu duce totdeauna la silabe propriu-zise, "fonetice", şi se face după reguli dintre care unele sunt mai mult sau mai puţin convenţionale.  
Despărțirea după pronunțare nu duce totdeauna la silabe propriu-zise, „fonetice”, și se face după reguli dintre care unele sunt mai mult sau mai puțin convenționale.  


În limba română se face distincţie, pe de o parte, între litere-vocale şi litere-consoane –prin care înţelegem semnele grafice care notează, cu precădere, sunete-vocale, respectiv sunete-consoane – şi, pe de altă parte, între vocale propriu-zise şi semivocale -care sunt sunete cu un comportament diferit, notate cu ajutorul unor litere-vocale (şi, în unele împrumuturi, chiar cu litere-consoane: w) – , precum şi de situaţiile în care anumite litere nu notează niciun sunet, ci servesc numai ca semne grafice.  
În limba română se face distincție, pe de o parte, între litere-vocale și litere-consoane –prin care înțelegem semnele grafice care notează, cu precădere, sunete-vocale, respectiv sunete-consoane – și, pe de altă parte, între vocale propriu-zise și semivocale -care sunt sunete cu un comportament diferit, notate cu ajutorul unor litere-vocale (și, în unele împrumuturi, chiar cu litere-consoane: w) – , precum și de situațiile în care anumite litere nu notează niciun sunet, ci servesc numai ca semne grafice.


== 4. Litere-vocale ==
== 4. Litere-vocale ==
    
    
La despărţirea la capăt de rând care implică litere-vocale trebuie să se aibă în vedere că:
La despărțirea la capăt de rând care implică litere-vocale trebuie să se aibă în vedere că:
* literele e, i, o, u, w şi y notează atât sunete-vocale propriu-zise, cât şi semivocale, despărţirea depinzând de valoarea lor;
* literele ''e, i, o, u, w'' și ''y'' notează atât sunete-vocale propriu-zise, cât și semivocale, despărțirea depinzând de valoarea lor;
* literele e şi i pot servi şi ca simple semne grafice, fără a nota sunete, şi anume după c, g, ch şi gh, şi în aceste cazuri nu contează ca vocale: cea-ră [čară], gea-muri, chea-mă, ghea-ră, nu ce-ară etc. (dar lice-an, ci-anură,  ge-ologie, chi-asm, ghi-oc etc.);
* literele ''e'' și ''i'' pot servi și ca simple semne grafice, fără a nota sunete, și anume după ''c, g, ch'' și ''gh'', și în aceste cazuri nu contează ca vocale: ''cea-ră'' [čară]'', gea-muri, chea-mă, ghea-ră'', nu ''ce-ară'' etc. (dar ''lice-an, ci-anură,  ge-ologie, chi-asm, ghi-oc'' etc.);
* litera i la finală de cuvânt sau în interiorul unor compuse, când notează un i ,,şoptit", nu contează din punctul de vedere al despărţirii la capăt de rând: flori, pomi, minţi, urşi, az-vârli ind. prez., mişti, lincşi, sfincşi; ori-când (dar înflo-ri, azvâr-li inf., perf.s. etc.).
* litera ''i'' la finală de cuvânt sau în interiorul unor compuse, când notează un ''i'' „șoptit”, nu contează din punctul de vedere al despărțirii la capăt de rând: ''flori, pomi, minți, urși, az-vârli'' ind. prez., ''miști, lincși, sfincși; ori-când'' (dar ''înflo-ri, azvâr-li'' inf., perf.s. etc.).
   
   
În principiu, în cazul literelor-vocale:
În principiu, în cazul literelor-vocale:
* doua litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise se despart;
* două litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise se despart;
* când literele e, i, o, u, w sau y notează o semivocală, despărţirea se face înaintea lor.
* când literele ''e, i, o, u, w'' sau ''y'' notează o semivocală, despărțirea se face înaintea lor.
   
   
Literele-vocale care notează diftongi şi triftongi nu se despart între ele.
Literele-vocale care notează diftongi și triftongi nu se despart între ele.


== 5. Succesiunile V-V ==
== 5. Succesiunile V-V ==
Linia 65: Linia 65:


Cele două vocale pot fi:
Cele două vocale pot fi:
* identice: a-alenian; ale-e; fi-inţă; alco-ol; ambigu-ul;
* identice: ''a-alenian; ale-e; fi-ință; alco-ol; ambigu-ul'';
* diferite: antia-erian, bacala-ureat; hobby-uri.
* diferite: ''antia-erian, bacala-ureat; hobby-uri''.
   
   
Se despart şi două vocale alăturate dintre care a doua face parte dintr-un diftong descendent: cre-ai, famili-ei, feme-ii, gre-oi.
Se despart și două vocale alăturate dintre care a doua face parte dintr-un diftong descendent: ''cre-ai, famili-ei, feme-ii, gre-oi''.


Regula este valabilă indiferent dacă a doua vocală formează singură o silabă sau împreună cu una sau mai multe consoane: şti-inţă, bănu-ind.
Regula este valabilă indiferent dacă a doua vocală formează singură o silabă sau împreună cu una sau mai multe consoane: ''ști-ință, bănu-ind''.


Combinaţiile de două vocale care, în unele împrumuturi sau nume proprii scrise cu grafii străine, au valoarea unui singur sunet, ca în limba de origine, nu se despart: ee [i] (splee-nul), eu [ö] (cozeu-rul), ie [i] (lie-duri), ou [u] (cou-lomb).
Combinațiile de două vocale care, în unele împrumuturi sau nume proprii scrise cu grafii străine, au valoarea unui singur sunet, ca în limba de origine, nu se despart: ee [i] (''splee-nul''), eu [ö] (''cozeu-rul''), ie [i] (''lie-duri''), ou [u] (''cou-lomb)''.


== 6. Succesiunile V-S ==
== 6. Succesiunile V-S ==
Linia 78: Linia 78:
((S)V-SV, (S)V-SVS, V-SSV)
((S)V-SV, (S)V-SVS, V-SSV)


("Un diftong şi un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente")
(„Un diftong și un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente”)


În succesiunile de litere-vocale în care e, i, o, u sau y notează o semivocală aceasta trece la secvenţa următoare când se află
În succesiunile de litere-vocale în care ''e, i, o, u'' sau ''y'' notează o semivocală aceasta trece la secvența următoare când se află


* după o vocală propriu-zisă, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un
* după o vocală propriu-zisă, iar ''e, i, o, u'' sau ''y'' fac parte dintr-un
** -diftong ascendent: agre-ează, accentu-ează; ace-ea [ačeia], mama-ia, tă-ia, tămâ-ia, su-ia; tămâ-ie, pro-iect, su-ie; du-ios; ro-iul; gă-oace, dubi-oasă; ro-ua no-uă; a-yatolah;
** diftong ascendent: ''agre-ează, accentu-ează; ace-ea'' [ačeia]'', mama-ia, tă-ia, tămâ-ia, su-ia; tămâ-ie, pro-iect, su-ie; du-ios; ro-iul; gă-oace, dubi-oasă; ro-ua no-uă; a-yatolah'';
** -triftong: -iai, vo-iau, le-oaică; cre-ioane; înşe-uează;
** triftong: t''ă-iai, vo-iau, le-oaică; cre-ioane; înșe-uează'';
* după un diftong ascendent (deci tot după o vocală), iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un diftong (ploa-ie, stea-ua) sau dintr-un triftong (chiar dacă acesta nu este scris ca atare: dumnea-ei [dumněa-ĭeĭ]).
* după un diftong ascendent (deci tot după o vocală), iar ''e, i, o, u'' sau ''y'' fac parte dintr-un diftong (''ploa-ie, stea-ua'') sau dintr-un triftong (chiar dacă acesta nu este scris ca atare: ''dumnea-ei'' [dumněa-ĭeĭ]).
   
   
Altfel spus, diftongii alăturaţi se despart sau diftongii şi triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le precedă.
Altfel spus, diftongii alăturați se despart sau diftongii și triftongii se despart de vocala sau de diftongul care le precedă.


== 7. Litere-consoane ==
== 7. Litere-consoane ==
    
    
Această despărţire se referă la consoanele aflate între vocale.
Această despărțire se referă la consoanele aflate între vocale.
   
   
La despărţire trebuie să se aibă în vedere faptul că din punctul de vedere al despărţirii la capăt de rând se comportă ca o singură consoană:
La despărțire trebuie să se aibă în vedere faptul că din punctul de vedere al despărțirii la capăt de rând se comportă ca o singură consoană:
* litera x;
* litera ''x'';
* ch şi gh înainte de e, i; h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi şi nume proprii străine în care precedă o consoană: foeh-nul [fönul].
* ''ch'' și ''gh'' înainte de ''e, i''; ''h'' nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană: ''foeh-nul'' [fönul].
* consoanele urmate de i „şoptit”;
* consoanele urmate de ''i'' „șoptit”;
* q + u când are valoarea [kv].
* ''q + u'' când are valoarea [kv].
   
   
Regulile generale privind despărţirea literelor-consoane sunt:
Regulile generale privind despărțirea literelor-consoane sunt:
* o consoană între litere-vocale trece la secvenţa următoare;
* o consoană între litere-vocale trece la secvența următoare;
* în succesiunile de două-patru consoane, despărţirea se face, de regulă, după prima consoană;
* în succesiunile de două-patru consoane, despărțirea se face, de regulă, după prima consoană;
* în succesiunile (foarte rare) de cinci consoane, despărţirea se face după a doua consoană.
* în succesiunile (foarte rare) de cinci consoane, despărțirea se face după a doua consoană.


== 8. C ==
== 8. C ==
Linia 108: Linia 108:
(V-CV, VS-CV, SVS-CV, V-CSV)
(V-CV, VS-CV, SVS-CV, V-CSV)
   
   
(„O consoană între vocale trece la secvenţa următoare”)
(„O consoană între vocale trece la secvența următoare”)


O consoană între litere-vocale trece la secvenţa următoare: ba-bii, fa-că, po-diş, rea-fişa, le-ge, ha-haleră, nea-jutorat, ira-kian, mă-lin, tea-mă, lu-nă, ma-pă, soa-re, ie-se, ma-şină, ia-tă, ta-tă, ta-vă, kilo-watt, ta-xi; ree-xamina, ra-ză, flo-rile, fu-gi (ind.perf.s.), o-chi (verb), po-mii.
O consoană între litere-vocale trece la secvența următoare: ''ba-bii, fa-că, po-diș, rea-fișa, le-ge, ha-haleră, nea-jutorat, ira-kian, mă-lin, tea-mă, lu-nă, ma-pă, soa-re, ie-se, ma-șină, ia-tă, ta-tă, ta-vă, kilo-watt, ta-xi; ree-xamina, ra-ză, flo-rile, fu-gi'' (ind.perf.s.), ''o-chi'' (verb), ''po-mii''.


La fel se comportă şi
La fel se comportă și
* ch, gh (+ e, i) în cuvinte româneşti: ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioană;
* ''ch, gh'' (+ ''e, i'') în cuvinte românești: ''ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioană'';
* qu [kv]: se-quoia.
* ''qu'' [kv]: ''se-quoia''.
   
   
Regula este valabilă şi când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală – element al unui diftong descendent (au-gust, bojdeu-că, doi-nă, mai-că, pâi-ne, hai-ku) sau al unui triftong cu structura SVS (lupoai-că) ori când consoana este urmată de un diftong: re-seamănă.
Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală – element al unui diftong descendent (''au-gust, bojdeu-că, doi-nă, mai-că, pâi-ne, hai-ku'') sau al unui triftong cu structura SVS (''lupoai-că'') ori când consoana este urmată de un diftong: re-seamănă.
   
   
O consoană urmată de i „şoptit” nu se desparte de vocala precedentă: ari, buni, cobori, flori, fugi (ind. prez.), ochi (substantiv), pomi, auzi (ind. prez.).
O consoană urmată de i „șoptit” nu se desparte de vocala precedentă: ''ari, buni, cobori, flori, fugi'' (ind. prez.) '', ochi'' (substantiv)'', pomi, auzi'' (ind. prez.).
   
   
Se comportă ca o singură consoană combinaţiile de două sau trei litere-consoane din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitelor limbi, un singur sunet: ck [k] (ro-cker), dg [ğ] (Me-dgidia) dj [ğ] (qzerbai-djan), gn [ñ] (Sali-gny), sh [ş] (banglade-shian), th [t] (ca-tharsis), ts [ţ] (jiu-ji-tsu), tch [č] (ke-tchup).
Se comportă ca o singură consoană combinațiile de două sau trei litere-consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitelor limbi, un singur sunet: ''ck'' [k] (''ro-cker''), ''dg'' [ğ] (''Me-dgidia''), ''dj'' [ğ] (''Azerbai-djan''), ''gn'' [ñ] (''Sali-gny''), ''sh'' [ș] (''banglade-shian''), ''th'' [t] (''ca-tharsis''), ''ts'' [ț] (''jiu-ji-tsu''), ''tch'' [č] (''ke-tchup'').


== 9. Succesiunea C-C ==
== 9. Succesiunea C-C ==
Linia 128: Linia 128:
(„Două consoane între vocale se despart”)
(„Două consoane între vocale se despart”)


Doua litere-consoane între litere-vocale se despart, a doua consoană trecând la secvenţa următoare.
Doua litere-consoane între litere-vocale se despart, a doua consoană trecând la secvența următoare.
   
   
Cele două consoane pot fi:  
Cele două consoane pot fi:  
* identice, notând acelaşi sunet ca şi consoana simpla (kib-butz, mil-Iefiori, în-nora, inter-regn, bour-rée, fortis-simo, wat-tul) sau, în cazul lui cc + e, i, sunete diferite ([kč]): ac-cent; h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi şi nume proprii străine în care precedă o consoană dublă: ohm-metru [ommetru].
* identice, notând același sunet ca și consoana simpla (kib-butz, mil-Iefiori, în-nora, inter-regn, bour-rée, fortis-simo, wat-tul) sau, în cazul lui cc + e, i, sunete diferite ([kč]): ac-cent; h nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană dublă: ohm-metru [ommetru].
* diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, frec-venţă, caf-tan, vaj-nic, cal-cula, mul-te, toam-na, în-ger, lun-git, mun-te, cap-să, aştep-ta; azvâr-li (inf., perf.s.), cer-ne; ur-şii; as-cet, os-cior, as-tăzi, muş-ca, ex-cursie, imix-tiune;
* diferite: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, frec-vență, caf-tan, vaj-nic, cal-cula, mul-te, toam-na, în-ger, lun-git, mun-te, cap-să, aștep-ta; azvâr-li (inf., perf.s.), cer-ne; ur-șii; as-cet, os-cior, as-tăzi, muș-ca, ex-cursie, imix-tiune;
   
   
Regula este valabilă şi când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală, element al unui diftong descendent (trais-tă) sau când după consoană urmează o semivocală, element al unui diftong: dor-mea.
Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală, element al unui diftong descendent (trais-tă) sau când după consoană urmează o semivocală, element al unui diftong: dor-mea.
   
   
Sunt tratate la fel succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată prin două litere: business-man, watt-metru.
Sunt tratate la fel succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată prin două litere: business-man, watt-metru.
Linia 140: Linia 140:
În schimb, c, g urmate de h (+ e, i) care notează două sunete în împrumuturi se despart: bog-head [bog-hed].
În schimb, c, g urmate de h (+ e, i) care notează două sunete în împrumuturi se despart: bog-head [bog-hed].


Consoanele urmate de i „şoptit” se comportă ca o consoană: albi (adj.), az-vârli (ind. prez.), cerbi, dormi (ind. prez.), ori-ce –dar al-bi (vb.), az-varli (inf., perf. s.), dormi (inf., perf. s.).
Consoanele urmate de i „șoptit” se comportă ca o consoană: albi (adj.), az-vârli (ind. prez.), cerbi, dormi (ind. prez.), ori-ce –dar al-bi (vb.), az-varli (inf., perf. s.), dormi (inf., perf. s.).
   
   
EXCEPŢII
EXCEPŢII
   
   
# Trec împreună la secvenţa următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r şi ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t şi v, adică grupurile bl: ca-blu, br: neo-brăzat, cl: pro-clama, cr: nea-crit, dl: Co-dlea, dr: co-dru, fl: nea-flat,fr: pana-frican, gl: nea-glutinat, gr: nea-gricol, hl: pe-hlivan, hr: ne-hrănit, pl: su-pl, pr: cu-pru, tl: ti-tlu, tr: li-tru, vl: nee-vlavios, vr: de-vreme. Pentru combinaţiile de două consoane din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet a se vedea regula pentru C.
# Trec împreună la secvența următoare succesiunile de consoane care au ca al doilea element l sau r și ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t și v, adică grupurile bl: ca-blu, br: neo-brăzat, cl: pro-clama, cr: nea-crit, dl: Co-dlea, dr: co-dru, fl: nea-flat,fr: pana-frican, gl: nea-glutinat, gr: nea-gricol, hl: pe-hlivan, hr: ne-hrănit, pl: su-pl, pr: cu-pru, tl: ti-tlu, tr: li-tru, vl: nee-vlavios, vr: de-vreme. Pentru combinațiile de două consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, un singur sunet a se vedea regula pentru C.
# Nu se despart literele-consoane duble din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simpla corespunzătoare din limba romana: ll [l’] (caudi-llo), zz [ţ]: (pi-zzicato).
# Nu se despart literele-consoane duble din cuvinte și nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simpla corespunzătoare din limba romana: ll [l’] (caudi-llo), zz [ț]: (pi-zzicato).


== 10. Succesiunea C-CC ==
== 10. Succesiunea C-CC ==
Linia 151: Linia 151:
(„Trei consoane între vocale se despart după prima consoană”)
(„Trei consoane între vocale se despart după prima consoană”)


În succesiunile de trei consoane, despărţirea se face după prima consoană: ob-şte, fil-tru, circum-spect, delin-cvent, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vâr-stă, as-clepiad, cus-cru, es-planadă, as-pru, as-tru, dez-gropa.
În succesiunile de trei consoane, despărțirea se face după prima consoană: ob-ște, fil-tru, circum-spect, delin-cvent, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vâr-stă, as-clepiad, cus-cru, es-planadă, as-pru, as-tru, dez-gropa.
   
   
Regula este valabilă şi când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală –element al unui diftong descendent: mais-tru.
Regula este valabilă și când litera-vocală dinaintea consoanei notează o semivocală –element al unui diftong descendent: mais-tru.
   
   
La fel se despart şi consoanele urmate de ch, gh (+ e, i): în-chega, în-chide, în-gheţa, în-ghiţi.
La fel se despart și consoanele urmate de ch, gh (+ e, i): în-chega, în-chide, în-gheța, în-ghiți.
   
   
Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi şi cuvinte străine în care combinaţiile ch, gh notează un singur sunet (tech-neţiu, af-ghan) sau în care prima consoană este urmată de i „şoptit”: câteşi-trei.
Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi și cuvinte străine în care combinațiile ch, gh notează un singur sunet (tech-nețiu, af-ghan) sau în care prima consoană este urmată de i „șoptit”: câteși-trei.
   
   
Unele succesiuni de trei litere-consoane din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine se comportă ca o singură consoană: tch [č] în ke-tchup.
Unele succesiuni de trei litere-consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii străine se comportă ca o singură consoană: tch [č] în ke-tchup.
   
   
EXCEPŢIE
EXCEPŢIE


În următoarele succesiuni de trei consoane, despărţirea se face după primele două consoane: lp-t: sculp-ta, mp-t: somp-tuos, mp-ţ: redemp-ţiune, nc-ş: linc-şii, nc-t: punc-ta, nc-ţ: punc-ţie, nd-v: sand-vici, rc-t: arc-tic, rt-f: jert-fă, st-m: ast-mul.
În următoarele succesiuni de trei consoane, despărțirea se face după primele două consoane: lp-t: sculp-ta, mp-t: somp-tuos, mp-ț: redemp-țiune, nc-ș: linc-șii, nc-t: punc-ta, nc-ț: punc-ție, nd-v: sand-vici, rc-t: arc-tic, rt-f: jert-fă, st-m: ast-mul.
   
   
Alte succesiuni de trei consoane care se despart după a doua consoană (ltč, ldm, lpn; ndb, ndc, nsb, nsc (şi nsč), nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rgş, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtţ, rtv; stb, stc, std, stf, stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (semi)analizabile, cărora li se poate aplica despărţirea după structură, care este destul de transparenta şi conduce la acelaşi rezultat. Este vorba de:
Alte succesiuni de trei consoane care se despart după a doua consoană (ltč, ldm, lpn; ndb, ndc, nsb, nsc (și nsč), nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rgș, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtț, rtv; stb, stc, std, stf, stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „formate” (semi)analizabile, cărora li se poate aplica despărțirea după structură, care este destul de transparenta și conduce la același rezultat. Este vorba de:
* compuse: alt|ceva, ast|fel, feld|mareşal, fiind|că, hand|bal;
* compuse: alt|ceva, ast|fel, feld|mareșal, fiind|că, hand|bal;
* formaţii cu elemente de compunere, ca port-: port|bagaj, port|cuţit, port|hart, port|jartier, port|moneu, port|perie, port|sabie, port|tabac, port|ţigaret, port|vizit;
* formații cu elemente de compunere, ca port-: port|bagaj, port|cuțit, port|hart, port|jartier, port|moneu, port|perie, port|sabie, port|tabac, port|țigaret, port|vizit;
* derivate cu prefixe:
* derivate cu prefixe:
** post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist, post|faţă, post|garanţie, post|liceal, post|natal, post|paşoptist, post|revoluţionar, post|sincron, post|tota1itar, post|verbal;
** post-: post|belic, post|comunism, post|decembrist, post|față, post|garanție, post|liceal, post|natal, post|pașoptist, post|revoluționar, post|sincron, post|tota1itar, post|verbal;
* trans-: trans|borda, trans|carpatic, trans|cendental, trans|danubian, trans|făgărăşean, trans|humanţă, trans|lucid, trans|misibil, trans|naţional, trans|portabil, trans|saharian, trans|vaza;
* trans-: trans|borda, trans|carpatic, trans|cendental, trans|danubian, trans|făgărășean, trans|humanță, trans|lucid, trans|misibil, trans|național, trans|portabil, trans|saharian, trans|vaza;
* derivate de la baze terminate în grupuri de consoane cu sufixe ca -lâc (savant|lâc), -nic (pust|nic, stâlp|nic, zavist|nic), -şor (târg|şor).
* derivate de la baze terminate în grupuri de consoane cu sufixe ca -lâc (savant|lâc), -nic (pust|nic, stâlp|nic, zavist|nic), -șor (târg|șor).




Linia 178: Linia 178:
(„Patru consoane între vocale se despart după prima consoană”)
(„Patru consoane între vocale se despart după prima consoană”)
   
   
În succesiunile de patru consoane între vocale, despărţirea se face după prima consoană: ab-stract, con-structor, în-zdrăveni.
În succesiunile de patru consoane între vocale, despărțirea se face după prima consoană: ab-stract, con-structor, în-zdrăveni.
   
   
EXCEPŢII
EXCEPŢII


1. Despărţirea CC-CC
1. Despărțirea CC-CC
   
   
În unele succesiuni de patru consoane, ca rstv, rstn, în care nicio segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face după a doua consoană: feld-spat, gang-ster, tung-sten, horn-blendă.
În unele succesiuni de patru consoane, ca rstv, rstn, în care nicio segmentare fonetică nu se susține, despărțirea se face după a doua consoană: feld-spat, gang-ster, tung-sten, horn-blendă.
   
   
Alte succesiuni de patru consoane care se despart după a doua consoană (nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, stşc) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte "formate" (semi)analizabile, cărora li se poate aplica despărţirea după structură, care este destul de transparentă şi conduce la acelaşi rezultat. Este vorba de:
Alte succesiuni de patru consoane care se despart după a doua consoană (nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, stșc) nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte ”formate” (semi)analizabile, cărora li se poate aplica despărțirea după structură, care este destul de transparentă și conduce la același rezultat. Este vorba de:
* formaţii cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|sculă,  port|stindard;
* formații cu elementul de compunere port-: port|drapel, port|sculă,  port|stindard;
* derivate cu prefixe:
* derivate cu prefixe:
** post-: post | prândial, post|scenium, post|şcolar;
** post-: post | prândial, post|scenium, post|școlar;
** trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.
** trans-: trans|frontalier, trans|gresa, trans|planta.
   
   
Sunt tratate la fel succesiunile în care primele două consoane sunt urmate de ch, gh (+ e, i): port-chei.
Sunt tratate la fel succesiunile în care primele două consoane sunt urmate de ch, gh (+ e, i): port-chei.
   
   
2. Despărţirea CCC-C  
2. Despărțirea CCC-C  
   
   
În unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susţine, despărţirea se face, convenţional, după a treia consoană: dejurst-vă, vârst-nic (în ultimul caz, cu acelaşi rezultat ca al despărţirii după structură).
În unele succesiuni de patru consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susține, despărțirea se face, convențional, după a treia consoană: dejurst-vă, vârst-nic (în ultimul caz, cu același rezultat ca al despărțirii după structură).


== 12. Succesiunea CC-CCC ==
== 12. Succesiunea CC-CCC ==
Linia 202: Linia 202:
(„Cinci consoane intre vocale se despart după a doua consoană”)
(„Cinci consoane intre vocale se despart după a doua consoană”)


În succesiunile de cinci consoane (foarte rare), despărţirea se face după a doua consoană: ang|strom; opt|sprezece.
În succesiunile de cinci consoane (foarte rare), despărțirea se face după a doua consoană: ang|strom; opt|sprezece.


Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combinaţiile ch, gh (+ e, i): port-schi
Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combinațiile ch, gh (+ e, i): port-schi




== 13. Despărţirea după structură ==
== 13. Despărțirea după structură ==
    
    
Despărţirea după structură este acceptată atunci când capătul rândului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor "formate". Ea coincide, în multe cazuri, cu despărţirea după pronunţare. Elementelor componente ale cuvintelor formate li se poate aplica, dacă este necesar, despărţirea după pronunţare.
Despărțirea după structură este acceptată atunci când capătul rândului coincide cu limita dintre componentele cuvintelor „formate”. Ea coincide, în multe cazuri, cu despărțirea după pronunțare. Elementelor componente ale cuvintelor formate li se poate aplica, dacă este necesar, despărțirea după pronunțare.
   
   
Despărţirea după structură nu se foloseşte pentru a indica rostirea silabisită.
Despărțirea după structură nu se folosește pentru a indica rostirea silabisită.
   
   
Se pot despărţi şi după structură cuvintele (semi)analizabile (formate în limba română sau împrumutate):
Se pot despărți și după structură cuvintele (semi)analizabile (formate în limba română sau împrumutate):


* compuse: arterios-cleroză/arterio|scleroză, al-tundeva/alt|undeva, des-pre/ de|spre, drep-tunghi/drept|unghi, por-tavion/port|avion, Pronos-port/prono|sport, Romar-ta/Rom|arta; Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărţirii după structură din limba de origine: back-hand.
* compuse: arterios-cleroză/arterio|scleroză, al-tundeva/alt|undeva, des-pre/ de|spre, drep-tunghi/drept|unghi, por-tavion/port|avion, Pronos-port/prono|sport, Romar-ta/Rom|arta; Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse numai despărțirii după structură din limba de origine: back-hand.
* derivate cu prefixe: anor-ganic/an|organic, de-zechilibru/dez|echilibru, ine-gal/ in|egal, nes-prijinit/ne|sprijinit, nes-tabil/ne|stabil, nes-trămutat/ne|strămutat pros-cenium/pro|scenium, su-blinia/su|linia; Nu se despart prefixele care s-au redus la o singură consoană: ra-lia, spul-bera.
* derivate cu prefixe: anor-ganic/an|organic, de-zechilibru/dez|echilibru, ine-gal/ in|egal, nes-prijinit/ne|sprijinit, nes-tabil/ne|stabil, nes-trămutat/ne|strămutat pros-cenium/pro|scenium, su-blinia/su|linia; Nu se despart prefixele care s-au redus la o singură consoană: ra-lia, spul-bera.
* dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o consoană de la teme terminate în grupuri de consoane: sa-vant-lâc, stâlp-nic, vârst-nic, za-vist-nic.
* dintre derivatele cu sufixe, numai cele formate cu sufixe care încep cu o consoană de la teme terminate în grupuri de consoane: sa-vant-lâc, stâlp-nic, vârst-nic, za-vist-nic.
   
   
La unele dintre aceste cuvinte, despărţirea după structură coincide cu despărţirea după pronunţare, facilitând-o.
La unele dintre aceste cuvinte, despărțirea după structură coincide cu despărțirea după pronunțare, facilitând-o.
   
   
Normele actuale nu mai admit despărţirile după structură care ar conduce la secvenţe care nu sunt silabe (ca în într|ajutorare, nevr|algic) sau ar contraveni pronunţării, ca în apendic|ectomie [apendičectomie ], laring|ectomie [larinğectomie].
Normele actuale nu mai admit despărțirile după structură care ar conduce la secvențe care nu sunt silabe (ca în într|ajutorare, nevr|algic) sau ar contraveni pronunțării, ca în apendic|ectomie [apendičectomie ], laring|ectomie [larinğectomie].
   
   
În compuse şi în derivatele cu prefixe în care ultimul sunet al primului element şi primul sunet al elementului următor se confundă într-o singură literă, în despărţirea după structură se acordă prioritate ultimului element sau rădăcinii: om|organic, top|onomastică.
În compuse și în derivatele cu prefixe în care ultimul sunet al primului element și primul sunet al elementului următor se confundă într-o singură literă, în despărțirea după structură se acordă prioritate ultimului element sau rădăcinii: om|organic, top|onomastică.


Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînţelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare (ab-stract, su-biect) sau evitarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor: a-broga, o-biect.
Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece elementele componente sunt neînțelese sau neproductive în limba română, normele actuale recomandă exclusiv despărțirea după pronunțare (ab-stract, su-biect) sau evitarea despărțirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor: a-broga, o-biect.


== 14. Despărţirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice ==
== 14. Despărțirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice ==
    
    
1. La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă sau cu linie de pauză se admite – atunci când spaţiul nu permite evitarea ei – şi despărţirea la locul cratimei/liniei de pauză.
1. La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă sau cu linie de pauză se admite – atunci când spațiul nu permite evitarea ei – și despărțirea la locul cratimei/liniei de pauză.
   
   
Despărţirea la locul cratimei nu se face însă când la sfârşitul primului rând sau/şi la începutul rândului următor ar rezulta o singură literă (dându-|l, i-|a, s-|a), o consoană + semivocală (mi-| a) sau o consoană + -i , „şoptit”: dă-|mi.
Despărțirea la locul cratimei nu se face însă când la sfârșitul primului rând sau/și la începutul rândului următor ar rezulta o singură literă (dându-|l, i-|a, s-|a), o consoană + semivocală (mi-| a) sau o consoană + -i , „șoptit”: dă-|mi.
   
   
La grupurile ortografice mai scurte, despărţirea bazată pe pronunţare (din|tr-un, fi|r-ar, în|tr-însul/într-în|suI) trebuie evitată, deoarece măreşte numărul cratimelor, contravenind principiului estetic în ortografie; la cele mai lungi sau când este absolut necesar, despărţirea se poate face şi în alt loc decât acela al cratimei, în funcţie de poziţia ocupată faţă de sfârşitul rândului: du|cându-se.
La grupurile ortografice mai scurte, despărțirea bazată pe pronunțare (din|tr-un, fi|r-ar, în|tr-însul/într-în|suI) trebuie evitată, deoarece mărește numărul cratimelor, contravenind principiului estetic în ortografie; la cele mai lungi sau când este absolut necesar, despărțirea se poate face și în alt loc decât acela al cratimei, în funcție de poziția ocupată față de sfârșitul rândului: du|cându-se.
   
   
2. La cuvintele scrise cu apostrof, pentru păstrarea unităţii lor, despărţirea la capăt de rând trebuie evitată când locul despărţirii ar coincide cu locul apostrofului.
2. La cuvintele scrise cu apostrof, pentru păstrarea unității lor, despărțirea la capăt de rând trebuie evitată când locul despărțirii ar coincide cu locul apostrofului.
1.258 de modificări

Meniu de navigare