Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIV. Cu sau fără -l”

Linia 91: Linia 91:
Unele toponime se deosebesc astfel de antroponimele din care provin: de exemplu, numele de munte ''Moldoveanul'' (cu genitiv-dativul ''Moldoveanului'') față de numele de familie ''Moldoveanu'' (cu genitiv-dativul ''lui Moldoveanu''), ''Negoiul'' < ''Negoiu'', ''Omul'' < ''Omu''.
Unele toponime se deosebesc astfel de antroponimele din care provin: de exemplu, numele de munte ''Moldoveanul'' (cu genitiv-dativul ''Moldoveanului'') față de numele de familie ''Moldoveanu'' (cu genitiv-dativul ''lui Moldoveanu''), ''Negoiul'' < ''Negoiu'', ''Omul'' < ''Omu''.


Există toponime cu o singură formă, articulată (de exemplu, toate compusele citate mai înainte, dar și toponime simple, ca ''Măru''(''l''), ''Moldoveanul'', ''Negoiul'', ''Omul''), și toponime care cunosc opoziția de articulare, ca substantivele comune, în legătură cu funcția sintactică îndeplinită; la acestea din urmă forma articulată se scrie cu ''l''. Astfel, se spune și se scrie ''rîul Argeș'' și ''pe Argeș în jos'', de asemenea ''rîul Jiu'' și ''M-am scăldat în Jiu'', dar ''Argeșul este un rîu frumos'', ''Jiul se varsă în Dunăre''; tot astfel se spune și se scrie ''orașul Brașov'' și ''Am fost la Brașov'' sau ''orașul Sibiu'' și ''în Sibiu'', dar ''Brașovul s-a dezvoltat mult'' și ''Îmi place Brașovul'' sau ''Sibiul este municipiu''. Alte exemple similare: ''Banat'' și ''Banatul'', ''Teleorman'' și ''Teleormanul''; ''Egipt'' și ''Egiptul'', ''Vietnam'' și ''Vietnamul''.


'''4.''' Nu se scrie ''l'' în situațiile în care au loc următoarele fenomene de fonetică sintactică marcate prin cratimă:


— atașarea unei forme conjuncte pronominale de dativ sau de acuzativ: (''în'') ''păru-i'' „(în) părul său”, ''Băiatu-și riscă viața''; ''Băiatu-l înțelege'', ''Băiatu-i înțelege'' etc.;


— atașarea formei conjuncte verbale ''i'' (ind. prez. 3 sg. de la ''a fi''): ''Banatu-i fruntea''; ''Totu-i în ordine'';


— contragerea accidentală cu o vocală următoare, de obicei din cuvinte neaccentuate în propoziție (ca articolul posesiv: ''anu-al doilea'', auxiliarele ''a'' și ''ar'': ''Bătrînu-a venit'', pronumele ''o'': ''Bătrînu-o vede''), dar și cu vocale neaccentuate din cuvinte autosemantice: ''Băiatu-acela'', ''Băiatu-așteaptă''.


De asemenea nu se scrie ''l'' cînd se urmărește redarea ca atare, cu valoare stilistică, a vorbirii, situație în care absența lui ''l'' e bine să fie marcată prin apostrof: ''Ce dracu’?'', ''Ei, domnu’!''


'''5.''' Abateri de la scrierea corectă cu sau fără ''l'' se produc în ambele direcții.


'''a.''' Sub influența pronunțării curente se omite adesea scrierea lui ''l'' în situații în care ea este obligatorie. Grafii ca ''Borșu se vinde în fundu curții'' (în loc de ''borșul'', ''fundul'') sau ''Fumatu oprit'' (în loc de ''fumatul''), ''Liftu defect'' (în loc de ''liftul'') trădează incultura celui care le folosește.


'''b.''' Ca o reacție față de asemenea greșeli se ajunge, prin hipercorectitudine, la unele de tip opus, în care se scrie un ''l'' inutil la sfîrșitul unor cuvinte/forme terminate în ''u'' vocală (vezi '''2'''). Grafii ca ''Alexandrul'' (în loc de ''Alexandru''), ''al nostrul'' (în loc de ''nostru''), ''de exemplul'' (în loc de ''exemplu'') sau ''un membrul'' (în loc de ''membru'') reprezintă greșeli mai grave decît cele de sub '''a''' pentru că nu au nici măcar circumstanța atenuantă a reproducerii pronunțării populare.


 
Pe lîngă aceste greșeli elementare, la scrierea unor substantive terminate în ''u'' vocalic (vezi '''2 a''') se produc frecvent ezitări în situații neconcludente pentru opoziția de articulare. Astfel, apar adesea scrise cu un ''l'' superfluu construcțiile prepoziționale cu valoare de unități frazeologice ''cu titlu de'' și ''sub beneficiu de'' (''cu titlul de curiozitate'', respectiv ''sub beneficiul de inventar''), îmbinarea ''a convinge de contrariu'' (...''de contrariul'') și formula ''densitatea pe metru pătrat'' (...''pe metrul pătrat'').
Există toponime cu o singură formă, articulată (de exemplu, toate compusele citate mai înainte, dar și toponime simple, ca ''M''ă''ru''(''l''), ''Moldoveanul'', ''Negoiul'', ''Omul''), și toponime care cunosc opoziția de articulare, ca substantivele comune, în legătură cu funcția sintactică îndeplinită; la acestea din urmă forma articulată se scrie cu ''l''. Astfel, se spune și se scrie ''rîul Arge''ș și ''pe Arge''ș ''în jos'', de asemenea ''rîul Jiu ''și ''M-am sc''ă''ldat în Jiu'', dar ''Arge''ș''ul este un rîu frumos'', ''Jiul se vars''ă ''în Dun''ă''re''; tot astfel se spune și se scrie ''ora''ș''ul Bra''ș''ov ''și ''Am fost la Bra''ș''ov ''sau ''ora''ș''ul Sibiu ''și ''în Sibiu'', dar ''Bra''ș''ovul s-a dezvoltat mult ''și ''Îmi place Bra''ș''ovul ''sau ''Sibiul este municipiu''. Alte exemple similare: ''Banat ''și ''Banatul'', ''Teleorman ''și ''Teleormanul''; ''Egipt ''și ''Egiptul'', ''Vietnam ''și ''Vietnamul''.4. Nu se scrie ''l ''în situațiile în care au loc următoarele fenomene de fonetică sintactică marcate prin cratimă:
 
— atașarea unei forme conjuncte pronominale de dativ sau de acuzativ: (''în'') ''p''ă''ru-i ''„(în) părul său''”'', ''B''ă''iatu-''ș''i risc''ă ''via''ț''a''; ''B''ă''iatu-l în''ț''elege'', ''B''ă''iatu-i în''ț''elege ''etc.;
 
— atașarea formei conjuncte verbale ''i ''(ind. prez. 3 sg. de la ''a fi''): ''Banatu-i fruntea''; ''Totu-i în ordine'';
 
— contragerea accidentală cu o vocală următoare, de obicei din cuvinte neaccentuate în propoziție (ca articolul posesiv: ''anu-al doilea'', auxiliarele ''a ''și ''ar'': ''B''ă''trînu-a venit'', pronumele ''o'': ''B''ă''trînu-o vede''), dar și cu vocale neaccentuate din cuvinte autosemantice: ''B''ă''iatu-acela'', ''B''ă''iatu-a''ș''teapt''ă.
 
De asemenea nu se scrie ''l ''cînd se urmărește redarea ca atare, cu valoare stilistică, a vorbirii, situație în care absența lui ''l ''e bine să fie marcată prin apostrof: ''Ce dracu’?'', ''Ei'', ''domnu’!''
 
5. Abateri de la scrierea corectă cu sau fără ''l ''se produc în ambele direcții.
 
a. Sub influența pronunțării curente se omite adesea scrierea lui ''l ''în situații în care ea este obligatorie. Grafii ca ''Bor''ș''u se vinde în fundu cur''ț''ii ''(în loc de ''bor''ș''ul'', ''fundul'') sau ''Fumatu oprit ''(în loc de ''fumatul''), ''Liftu defect ''(în loc de ''liftul'') trădează incultura celui care le folosește.
 
b. Ca o reacție față de asemenea greșeli se ajunge, prin hipercorectitudine, la unele de tip opus, în care se scrie un ''l ''inutil la sfîrșitul unor cuvinte/forme terminate în ''u ''vocală (vezi 2). Grafii ca ''Alexandrul ''(în loc de ''Alexandru''), ''al nostrul ''(în loc de ''nostru''), ''de exemplul ''(în loc de ''exemplu'') sau ''un membrul ''(în loc de ''membru'') reprezintă greșeli mai grave decît cele de sub a pentru că nu au nici măcar circumstanța atenuantă a reproducerii pronunțării populare.Pe lîngă aceste greșeli elementare, la scrierea unor substantive terminate în ''u ''vocalic (vezi 2 a) se produc frecvent ezitări în situații neconcludente pentru opoziția de articulare. Astfel, apar adesea scrise cu un ''l ''superfluu construcțiile prepoziționale cu valoare de unități frazeologice ''cu titlu de ''și ''sub beneficiu de ''(''cu titlul de curiozitate'', respectiv ''sub beneficiul de inventar''), îmbinarea ''a convinge de contrariu ''(...''de contrariul'') și formula ''densitatea pe metru p''ă''trat ''(...''pe metrul p''ă''trat'').
Lingviști
349 de modificări