Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z?”

Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 15 noiembrie 2018 23:47

63 de octeți adăugați , 15 noiembrie 2018 23:47

→‎XIX. s sau z?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 3: / Linia 3: @@
 == '''XIX.''' ''s'' sau ''z''? ==
+Alegerea între ''s'' și ''z'' este una dintre cele mai dificile probleme ale ortografiei românești, atît prin complexitatea și diversitatea regulilor, cît și prin soluțiile lor oscilante și prin unele aspecte controversate.
+Cu excepția poziției înaintea altei consoane — unde prezența lui ''s'' sau ''z'' are o condiționare de ordin fonetic, valabilă pentru cuvinte de orice origine —, problema alegerii între ''s'' și ''z'' se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre ele, fie din pricina contradicției dintre scrierea cu ''s'' și pronunțarea cu [z] în unele limbi sursă (franceza și germana).
+Scrierea se orientează în general după pronunțarea literară actuală (precizarea este necesară întrucît există pronunțări regionale sau/și învechite diferite de cele conforme normelor ortoepice în vigoare). Există însă situații în care pronunțarea nu distinge clar consoana surdă [s] de corespondenta ei sonoră [z] și altele — mai puține — în care, din considerente etimologice, scrierea corectă este în mod deliberat diferită de pronunțarea corectă.
+Tendința de a înmulți numărul grafiilor cu ''s'' diferite de pronunțarea cu [z], după modelul limbilor cu ortografie etimologică, este un semn de prețiozitate și snobism.
+Regulile de scriere și de pronunțare diferă în funcție de literele / sunetele învecinate, fără a fi totdeauna unice pentru un anumit context.
+'''1.''' Înaintea unei vocale, la început de cuvînt nu sînt numeroase probleme.
+'''a.''' Se pronunță și se scrie corect ''s''- în ''safir'', ''salamandră'', ''soldă'' — și ''soldat'' —, ''supă''.
+'''b.''' Se pronunță și se scrie corect ''z''- în ''zahăr'' (și întreaga familie, inclusiv neologismele ''zaharină'', ''zaharoză'' și elementul de compunere ''zahari-/zaharo-'') și în ''zalhana'', ''zegras''.
+'''c.''' Se pronunță [z], dar se scrie ''s'' în termenul tehnic ''siemens'', pronunțat [zimăns], provenit dintr-un nume propriu.
+'''2.''' Cele mai multe dificultăți sînt legate de poziția intervocalică.
-Alegerea între ''s'' și ''z'' este una dintre cele mai dificile probleme ale ortografiei românești, atît prin complexitatea și diversitatea regulilor, cît și prin soluțiile lor oscilante și prin unele aspecte controversate.
+'''a.''' Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''asista'', ''chermesă'', ''conclusiv'', ''decisiv'', ''desinență'', ''disertație'', ''disident'', ''episod'', ''esofag'', ''exclusiv'', ''finisa'', ''fisiona'' și ''fisiune'', ''francmason'', ''froasa'', ''gresie'', ''idiosincrasie'', ''incisiv'', ''inclusiv'', ''oclusiv'', ''premisă'', ''resemna'', ''resignație'', ''resorbi'', ''sesiune'', ''vernisa'', în elementele de compunere ''cvasi''- (''cvasitotalitate'', ''cvasiunanim'' etc.), ''droso''- (''drosofilă'', ''drosometru'' etc.), ''fusi''- (''fusiform''), ''gnoseo''- (''gnoseologie''), ''noso''- (''nosofobie'', ''nosomanie'', ''anosognozie'' etc.), ''pisi''- și ''piso''- (''pisiform'', ''pisolit''), ''poso''- (''posologie''), ''plesio-'' (''plesiomorf'', ''plesiozaur'' etc.), ''talaso''- (''talasofobie'', ''talasoterapie'' etc.), ''vasi''- și ''vaso''- (''vasiform'', ''vasodilatator'' etc.) și în formațiile cu prefixul ''cis''- (''cisalfa'', ''cisalpin'').
-Cu excepția poziției înaintea altei consoane — unde prezența lui ''s'' sau ''z'' are o condiționare de ordin fonetic, valabilă pentru cuvinte de orice origine —, problema alegerii între ''s'' și ''z'' se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre ele, fie din pricina contradicției dintre scrierea cu ''s'' și pronunțarea cu [z] în unele limbi sursă (franceza și germana).Scrierea se orientează în general după pronunțarea literară actuală (precizarea este necesară întrucît există pronunțări regionale sau/și învechite diferite de cele conforme normelor ortoepice în vigoare). Există însă situații în care pronunțarea nu distinge clar consoana surdă [s] de corespondenta ei sonoră [z] și altele — mai puține — în care, din considerente etimologice, scrierea corectă este în mod deliberat diferită de pronunțarea corectă.
+'''b.''' Se pronunță și se scrie ''z'' în cuvintele ''abuza'', ''acuza'', ''afazie'', ''aluzie'', ''aplatiza'', ''ateriza'', ''azil'', ''bază'', ''bazilică'', ''bazin'', ''bizon'', ''cauză'', ''cezar'' — și ''cezariană'' —, ''cezură'', ''confuzie'', ''criză'', ''curtoazie'', ''doză'', ''entuziasm'', ''ezoteric'', ''fantezie'', ''fază'', ''fizică'', ''frază'', ''ftizie'', ''furniza'' și ''furnizor'', ''fuziona'' și ''fuziune'', ''iluzie'', ''miozotis'', ''muză'', ''muzeu'', ''muzică'', ''ocluziune'', ''paranteză'', ''parazit'', ''pauză'' — și ''repauza'' —, ''poezie'', ''proză'', ''prozelit'', ''prozodie'', ''regiza'' și ''regizor'', ''repartiza'', ''rezecție'', ''rezilia'', ''rezista'', ''rezolva'', ''simpozion'', ''sinteză'', ''speze'', ''teză'', ''tizană'', ''transvaza'', ''vezică'', ''viteză'', în elementele de compunere ''bazi''- și ''bazo''- (''bazifit'', ''bazofil'', ''bazofobie'' etc.), ''-cazie'' și ''-caziu'' (''pleiocaziu'', ''policaziu'' etc.), ''estezio-'' (''esteziologie'', ''esteziometru'' etc.), ''fazi''- și ''fazo''- (''fazitron'', ''fazotron''), ''fîzio''- (''fiziologie'', ''fizionomie'' etc.), ''fizo''- (''fizostigmină'' etc.), ''ftizio''- (''ftiziolog'', ''ftizioterapie'' etc.), ''-gnoză'' (''diagnoză'', ''prognoză'' etc.), ''lizi''- (''lizigen'', ''lizimetru'' etc.), ''lizo''- (''lizogenie'', ''lizozimă'' etc.), ''piezo''- (''piezoelectric'', ''piezometru'' etc.), ''schizo-'' (''schizofrenie'', ''schizopode'' etc.), ''scizi''- (''scizipar''), ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.), -''zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.), în sufixele de substantive abstracte -''ază'' (''litiază'', ''zimază'' etc.), -''eză'' (''diureză'', ''geneză''), -''ezie'' (''analgezie'', ''pleurezie'' etc.), -''iză'' (''expertiză'', ''vocaliză''), -''oză'' (''avitaminoză'', ''furunculoză'', ''glucoză'' etc.), ca și în ''-eză/-euză'' pentru nume de agent sau/și de instrument (''brodeză'', ''machieză'', ''tricoteză'';'' ''dizeuză'') și -''eză'' pentru nume de locuitori (< -''ez'':'' burgheză'', ''franceză''), în sufixul verbal -''iza'' < fr. -''iser'' și în formațiile cu prefixele ''dez''- (''dezarma'', ''dezinforma'', ''dezordine'' etc.), ''mez''- (''mezalianță'', ''mezaventură'').
+Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la cuvintele al căror etimon are ''ss'' (''bazin'', ''viteză'', ''sciziune''), inclusiv la verbele (''aplatiza'', ''ateriza'', ''furniza'', ''regiza'') în care ''-isa'' < fr. ''-iss-'' s-a confundat cu paronimul ''-iza'' < fr. ''-iser'' (din ''concretiza'', ''realiza'', ''sonoriza'' etc.), și în elementele de compunere din terminologia internațională, scrise în diverse limbi cu -''ss''- (''scizi-'') sau -''s''- (toate celelalte).
-Tendința de a înmulți numărul grafiilor cu ''s'' diferite de pronunțarea cu [z], după modelul limbilor cu ortografie etimologică, este un semn de prețiozitate și snobism.
+Verbul ''sesiza'' se pronunță și se scrie cu ''-s-'' în rădăcină și cu ''-z-'' în sufix.
+'''c.''' Pentru unele elemente de compunere nu există reguli unitare: ele se pronunță și se scriu în unele formații cu ''-s-'', iar în altele cu ''-z-''. În această situație sînt elementele de compunere ''iso-/izo-'', ''meso-/mezo-'', ''miso-/miz-''.
-Regulile de scriere și de pronunțare diferă în funcție de literele/ sunetele învecinate, fără a fi totdeauna unice pentru un anumit context.
+Se scrie și se pronunță ''izo''- în toate formațiile analizabile (''izoanaliză'', ''izobară'', ''izocrom'', ''izoglosă'' etc.), dar ''iso''- în cuvîntul neanalizabil ''isoscel''.
-. Înaintea unei vocale, la început de cuvînt nu sînt numeroase probleme.
+Se scrie și se pronunță ''mezo-'' în majoritatea formațiilor (''mezocarp'', ''mezolitic'', ''mezotermal'', ''mezotorace'', ''mezozonă'' etc.), dar ''meso-'' în ''mesohippus'' și ''mesopotamian''.
-a. Se pronunță și se scrie corect ''s''- în ''safir'', ''salamandră'', ''soldă'' — și ''soldat'' —, ''sup''ă.
+Se scrie și se pronunță ''miso-'' (''misogamie'', ''misogin'', ''misologie'' etc.), dar ''miz-'' în ''mizantrop'' și derivatele acestuia, deci ''-s-'' în interiorul elementului de compunere (înaintea vocalei tematice ''o''), dar ''-z-'' la întîlnirea cu o inițială vocalică.
-b. Se pronunță și se scrie corect ''z''- în ''zahăr'' (și întreaga familie, inclusiv neologismele z''aharină'', ''zaharoză'' și elementul de compunere ''zahari-/zaharo-'') și în ''zalhana'', ''zegras''.
+Se scrie și se pronunță-''zof'' și''-zofie'' în cuvintele ''filozof'', ''filozofie''(și familia acestora:''filozoafă'', ''filozofa'', ''filozofală'', ''filozofard'', ''filozofic'' ,''filozoficește''), ''teozof'', ''teozofie'', dar -''sofie'' în ''gimnosofie'' (cf. și ''gimnosofist'').
-c. Se pronunță [z], dar se scrie ''s'' în termenul tehnic ''siemens'', pronunțat [zimăns], provenit dintr-un nume propriu.
+Scrierea cu ''-s-'' în ''filosof'', ''filosofie'' etc. este dintre cele mai controversate, din rațiuni pur etimologice; chiar cei care o susțin pronunță însă cu ''-z-'' (cum se pronunță și în franceză, germană, engleză) cuvintele în cauză, spre deosebire de compusele cu ''gimno''-, cu caracter mai tehnic.
-. Cele mai multe dificultăți sînt legate de poziția intervocalică.
+La întîlnirea cu inițiala vocalică a termenului următor se comportă în mod diferit formanții omonimi ''dis-/diz-'' prefix negativ și ''dis-/diz-'' element de compunere: elementul de compunere se scrie și se pronunță de obicei ''dis-'' (''disartrie'', ''disestezie'', ''disovulație'', ''disurie''), în mod excepțional ''diz''- (''dizenterie''); prefixul omonim în varianta de bază devine ''diz-'' înaintea unei vocale (''dizarmonie'' și derivatele: ''dizarmonic'', ''dizarmonios'').
-a. Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''asista'', ''chermesă'', ''conclusiv'', ''decisiv'', ''desinen''ță, ''disertație'', ''disident'', ''episod'', ''esofag'', ''exclusiv'', ''finisa'', ''fisiona'' și ''fisiune'', ''francmason'', ''froasa'', ''gresie'', ''idiosincrasie'', ''incisiv'', ''inclusiv'', ''oclusiv'', ''premisă'', ''resemna'', ''resignație'', ''resorbi'', ''sesiune'', ''vernisa'', în elementele de compunere ''cvasi''- (''cvasitotalitate'', ''cvasiunanim'' etc.), ''droso''- (''drosofilă'', ''drosometru'' etc.), ''fusi''- (''fusiform''), ''gnoseo''- (''gnoseologie''), ''noso''- (''nosofobie'', ''nosomanie'', ''anosognozie'' etc.), ''pisi''- și ''piso''- (''pisiform'', ''pisolit''), ''poso''- (''posologie''), ''plesio-'' (''plesiomorf'', ''plesiozaur'' etc.), ''talaso''- (''talasofobie'', ''talasoterapie'' etc.), ''vasi''- și ''vaso''- (''vasiform'', ''vasodilatator'' etc.) și în formațiile cu prefixul ''cis''- (''cisalfa'', ''cisalpin'').
+Sufixul ''-esim/-ezim'' apare cu ''s'' în ''milesim'', dar cu ''z'' în ''centezimă'' și ''centezimal'', ''infinitezimal''.
+'''d.''' Se pronunță [z], dar se scrie ''s'' în neologisme neadaptate: ''diesel'', pronunțat [dízel], ''kieselgur'' [kizelgúr], ''kieserit'' [kizerít], ''minnesang'' [minezang].
-b. Se pronunță și se scrie ''z'' în cuvintele ''abuza'', ''acuza'', ''afazie'', ''aluzie'', ''aplatiza'', ''ateriza'', ''azil'', ''bază'', ''bazilică'', ''bazin'', ''bizon'', ''cauză'', ''cezar'' — și ''cezariană'' —, ''cezură'', ''confuzie'', ''criză'', ''curtoazie'', ''doză'', ''entuziasm'', ''ezoteric'', ''fantezie'', ''fază'', ''fizică'', ''frază'', ''ftizie'', ''furniza'' și ''furnizor'', ''fuziona'' și ''fuziune'', ''iluzie'', ''miozotis'', ''muză'', ''muzeu'', ''muzică'', ''ocluziune'', ''paranteză'', ''parazit'', ''pauză'' — și ''repauza'' —, ''poezie'', ''proză'', ''prozelit'', ''prozodie'', ''regiza'' și ''regizor'', ''repartiza'', ''rezecție'', ''rezilia'', ''rezista'', ''rezolva'', ''simpozion'', ''sinteză'', ''speze'', ''teză'', ''tizană'', ''transvaza'', ''vezică'', ''viteză'', în elementele de compunere ''bazi''- și ''bazo''- (''bazifit'', ''bazofil'', ''bazofobie'' etc.), ''-cazie'' și ''-caziu'' (''pleiocaziu'', ''policaziu'' etc.), ''estezio-'' (''esteziologie'', ''esteziometru'' etc.), ''fazi''- și ''fazo''- (''fazitron'', ''fazotron''), ''fîzio''- (''fiziologie'', ''fizionomie'' etc.), ''fizo''- (''fizostigmină'' etc.), ''ftizio''- (''ftiziolog'', ''ftizioterapie'' etc.), ''-gnoză'' (''diagnoză'', ''prognoză'' etc.), ''lizi''- (''lizigen'', ''lizimetru'' etc.), ''lizo''- (''lizogenie'', ''lizozimă'' etc.), ''piezo''- (''piezoelectric'', ''piezometru'' etc.), ''schizo-'' (''schizofrenie'', ''schizopode'' etc.), ''scizi''- (''scizipar''), ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.), -''zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.), în sufixele de substantive abstracte -''ază'' (''litiază'', ''zimază'' etc.), -''eză'' (''diureză'', ''genez''ă), -''ezie'' (''analgezie'', ''pleurezie'' etc.), -''iză'' (''expertiză'', ''vocaliz''ă), -''oză'' (''avitaminoză'', ''furunculoză'', ''glucoză'' etc.), ca și în ''-eză/-euză'' pentru nume de agent sau/și de instrument (''brodeză'', ''machieză'', ''tricotez''ă;'' dizeuz''ă) și -''eză'' pentru nume de locuitori (< -''ez'':'' burgheză'', ''francez''ă), în sufixul verbal -''iza'' < fr. -''iser'' și în formațiile cu prefixele ''dez''- (''dezarma'', ''dezinforma'', ''dezordine'' etc.), ''mez''- (''mezalian''ță, ''mezaventur''ă).Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la cuvintele al căror etimon are ''ss'' (''bazin'', ''viteză'', ''sciziune''), inclusiv la verbele (''aplatiza'', ''ateriza'', ''furniza'', ''regiza'') în care ''-isa'' < fr. ''-iss-'' s-a confundat cu paronimul ''-iza'' < fr. ''-iser'' (din ''concretiza'', ''realiza'', ''sonoriza'' etc.), și în elementele de compunere din terminologia internațională, scrise în diverse limbi cu -''ss''- (''scizi-'') sau -''s''- (toate celelalte).
-Verbul ''sesiza'' se pronunță și se scrie cu ''-s-'' în rădăcină și cu ''-z-'' în sufix.
-c. Pentru unele elemente de compunere nu există reguli unitare: ele se pronunță și se scriu în unele formații cu ''-s-'', iar în altele cu ''-z-''. În această situație sînt elementele de compunere ''iso-/izo-'', ''meso-/mezo-'', ''miso-/miz-''.
-Se scrie și se pronunță ''izo''- în toate formațiile analizabile (''izoanaliză'', ''izobară'', ''izocrom'', ''izoglosă'' etc.), dar ''iso''- în cuvîntul neanalizabil ''isoscel''.
-Se scrie și se pronunță ''mezo-'' în majoritatea formațiilor (''mezocarp'', ''mezolitic'', ''mezotermal'', ''mezotorace'', ''mezozonă'' etc.), dar ''meso-'' în ''mesohippus'' și ''mesopotamian''.
-Se scrie și se pronunță ''miso-'' (''misogamie'', ''misogin'', ''misologie'' etc.), dar ''miz-'' în ''mizantrop'' și derivatele acestuia, deci ''-s-'' în interiorul elementului de compunere (înaintea vocalei tematice ''o''), dar ''-z-'' la întîlnirea cu o inițială vocalică.
-Se scrie și se pronunță-''zof'' și''-zofie'' în cuvintele ''filozof'', ''filozofie''(și familia acestora:''filozoafă'', ''filozofa'', ''filozofală'', ''filozofard'', ''filozofic'' ,''filozofice''ș''te''), ''teozof'', ''teozofie'', dar -''sofie'' în ''gimnosofie'' (cf. și ''gimnosofist'').Scrierea cu ''-s-'' în ''filosof'', ''filosofie'' etc. este dintre cele mai controversate, din rațiuni pur etimologice; chiar cei care o susțin pronunță însă cu ''-z-'' (cum se pronunță și în franceză, germană, engleză) cuvintele în cauză, spre deosebire de compusele cu ''gimno''-, cu caracter mai tehnic.
-La întîlnirea cu inițiala vocalică a termenului următor se comportă în mod diferit formanții omonimi ''dis-/diz-'' prefix negativ și ''dis-/diz-'' element de compunere: elementul de compunere se scrie și se pronunță de obicei ''dis-'' (''disartrie'', ''disestezie'', ''disovulație'', ''disurie''), în mod excepțional ''diz''- (''dizenterie''); prefixul omonim în varianta de bază devine ''diz-'' înaintea unei vocale (''dizarmonie'' și derivatele: ''dizarmonic'', ''dizarmonios'').
-Sufixul ''-esim/-ezim'' apare cu ''s'' în ''milesim'', dar cu ''z'' în ''centezimă'' și ''centezimal'', ''infinitezimal''.
-d. Se pronunță [z], dar se scrie ''s'' în neologisme neadaptate: ''diesel'', pronunțat [dŕzel], ''kieselgur'' [kizelgúr], ''kieserit'' [kizerŕt], ''minnesang'' [minezang].
-. Înaintea unei consoane, regulile sînt unice și măcar relativ ferme înaintea consoanelor care intră în corelație de sonoritate (lipsite de excepție înaintea consoanelor surde; cu puține excepții înaintea consoanelor sonore) și neunitare înaintea majorității consoanelor sonante.
+'''3.''' Înaintea unei consoane, regulile sînt unice și măcar relativ ferme înaintea consoanelor care intră în corelație de sonoritate (lipsite de excepție înaintea consoanelor surde; cu puține excepții înaintea consoanelor sonore) și neunitare înaintea majorității consoanelor sonante.
 a. Înainte de consoane surde, scrise ''c'' (și ''ce'', ''ci'', ''che'', ''chi''), ''f'', ''h'', ''k'', ''p'', ''s'', ș, ''t'', ț, se pronunță și se scrie totdeauna ''s'' (nu ''z''). Prefixele ''des-/dez-'', ''dis-/diz-'', ''iz-/is-'', ''răz-/răs-'', ''s-/z-'', ''trans-/tranz-'' au numai varianta cu ''-s'' în derivatele de la cuvinte cu asemenea inițiale: ''descărca'', ''descentraliza'', ''descheia'', ''desface'', ''deshăma'', ''despărți'', ''desțelina'' etc.; ''discontinuu'', ''displăcea'', ''distona'' etc.; ''iscusit'', ''ishod'', ''ispiti'' etc.; ''răscoace'', ''răsciti'', ''răsfira'', ''răsplată'', ''răsturna'' etc.; ''scufunda'', ''sfî''ș''ia'', ''spulbera'', ''stîrni'' etc.; ''transcarpatic'', ''transcendent'', ''transfocator'', ''transhidrogenaze'', ''transplanta'', ''transsiberian'', ''transtermie'' etc.De la această regulă nu se întîlnesc abateri sub aspect ortografic. Sub aspectul ei ortoepic regula nu este respectată totdeauna, existînd variante cu [ș] în loc de [s] (vezi XVIII 4).