Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z?”

Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 16 noiembrie 2018 21:02

10 octeți șterși , 16 noiembrie 2018 21:02

→‎XIX. s sau z?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 117: / Linia 117: @@
 Inițiala unor rădăcini se modifică în unele formații prefixale: se pronunță și se scrie ''sista'' și ''asista'', ''consista'', ''persista'', dar ''rezista'' și ''subzista''; ''soluție'' și ''solvabil'', ''solvent'', dar ''dizolva'' și ''rezolva'', ''rezoluție''.
+Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'': ''concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'': ''curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer'' și ''parizian''.
+Uneori există diferențe în aceeași poziție intervocalică. Adjectivelor (uneori substantivizate) în ''-siv'' le corespund substantive abstracte în ''-zie'' sau ''-ziune'': ''conclusiv'', dar ''concluzie''; ''corosiv'', dar ''coroziune''; ''incisiv'', dar ''incizie'';'' inclusiv'', dar ''incluziune'' etc. Verbului ''glasa'' îi corespunde substantivul ''glazură''.
+Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).
+Într-o situație asemănătoare se găsesc cuvintele ''sofism'', ''sofist'' — și derivatele acestuia — față de elementele de compunere ''-zof'' și ''-zofie'' din ''filozof'', ''filozofie'', ''teozof'', ''teozofie''; distanța semantică face ca aici să nu se simtă identitatea rădăcinii. Acolo unde legătura e ceva mai clară ''s'' se menține în poziție intervocalică: ''gimnosofie'', ''gimnosofist''. Argumentul principal al scrierii cu -''z''- în ''filozofie'' și cu ''-s-'' în ''gimnosofie'' este concordanța cu pronunțarea (vezi '''2 c''').
+'''7.''' În numele proprii românești se aplică, în general, regulile valabile pentru cuvintele comune (descrise sub '''1—5''').
+'''a.''' În antroponime, la început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Sabina'', ''Sofia'', dar ''z'' în prenumele ''Zamfir'', ''Zamfira'' și numele de familie derivate: ''Zamfireanu'', ''Zamfirescu'', ''Zamfiroiu''.
-Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'': ''concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'':'' curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer ''și'' parizian''.
-Uneori există diferențe în aceeași poziție intervocalică. Adjectivelor (uneori substantivizate) în ''-siv'' le corespund substantive abstracte în ''-zie'' sau ''-ziune'':'' conclusiv'', dar ''concluzie'';'' corosiv'', dar ''coroziune'';'' incisiv'', dar ''incizie'';'' inclusiv'', dar ''incluziune'' etc. Verbului ''glasa'' îi corespunde substantivul ''glazur''ă.Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).
-Într-o situație asemănătoare se găsesc cuvintele ''sofism'', ''sofist'' — și derivatele acestuia — față de elementele de compunere ''-zof'' și ''-zofie'' din ''filozof'', ''filozofie'', ''teozof'', ''teozofie''; distanța semantică face ca aici să nu se simtă identitatea rădăcinii.Acolo unde legătura e ceva mai clară ''s'' se menține în poziție intervocalică: ''gimnosofie'', ''gimnosofist''. Argumentul principal al scrierii cu -''z''- în ''filozofie'' și cu ''-s-'' în ''gimnosofie'' este concordanța cu pronunțarea (vezi 2 c ).
-. În numele proprii românești se aplică, în general, regulile valabile pentru cuvintele comune (descrise sub 1—5).
-a. În antroponime, la început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Sabina'', ''Sofia'', dar ''z'' în prenumele ''Zamfir'', ''Zamfira'' și numele de familie derivate: ''Zamfireanu'', ''Zamfirescu'', ''Zamfiroiu''.
 În poziție intervocalică se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Aspasia'', ''Elisabeta'', ''Iosif'' și ''Iosefina'', dar ''z'' în ''Ambrozie'', ''Artemiza'', ''Baltazar'', ''Cezar'' și ''Cezarina'', ''Dezideriu'', ''Eliza'', ''Rozalia'', ''Sarmiza'', ''Suzana''.
+Numele personalității antice ''Cezar'' poate fi scris și în forma sa originară, neadaptată: (''Caius Iulius'') ''Caesar'', nu însă și ''Cesar''.
-Numele personalității antice ''Cezar'' poate fi scris și în forma sa originară, neadaptată: (''Caius Iulius'')'' Caesar'', nu însă și ''Cesar''.
+Înainte de o consoană sonoră se pronunță și se scrie ''z'' în prenumele ''Răzvan''. Regula are aici excepții, ca ''Desdemona'' și ''Svetlana'', scrise cu ''s''.
-Înainte de o consoană sonoră se pronunță și se scrie ''z'' în prenumele ''Răzvan''. Regula are aici excepții, ca ''Desdemona'' și ''Svetlana'', scrise cu ''s''.Înainte de o consoană sonantă se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Smaranda'', dar ''z'' în ''Cozma'' și ''Cozmin''.
+Înainte de o consoană sonantă se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Smaranda'', dar ''z'' în ''Cozma'' și ''Cozmin''.
 Prenumele și, mai ales, numele de familie au numeroase variante cu ''s'' în loc de ''z'' și, mai rar, invers, respectate conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției. Unele dintre cele cu ''s'' pentru ''z'' sînt exclusiv grafice: de exemplu, ''Elisa'', ''Musicescu'', ''Răsvan'', ''Sbierea'', ''Sdrobici'', ''Sgîrcea''. Altele, de ambele tipuri, pot fi și variante fonetice: ''Aspazia'', ''Zmaranda'', chiar ''Cosma'' și ''Smeu''.
-b. Scrierea celor mai multe nume de localități se conformează regulilor ortografice existente. Se scrie corect ''z'' înainte de consoane sonore (''Bazga'', ''Izb''ăș''e''ș''ti'', ''Izbiceni'', ''Izgar'', ''Izvin'', ''Zbegu'', ''Zvori''ș''tea'' etc.); în mod excepțional pentru unele denumiri administrația a menținut însă grafii învechite, cu ''s'' (de exemplu, ''Isvarna'', ''Isverna'', ''Sboghițe''ș''ti'', ''Sborul'', ''Svinița''). Înainte de consoane sonante se scrie atît ''z'' (''Bazna'', ''Roznov'', ''Tazlău'', ''Tuzla''), cît și ''s'' (de exemplu, ''Snamăna''); aceeași denumire poate apărea astfel în variante grafice diferite cînd este purtată de două sau mai multe localități (''Cosme''ș''ti'' și ''Cozme''ș''ti''), uneori creîndu-se și deosebiri artificiale față de apelativele corespunzătoare (de exemplu: ''Smei'' — și ''Smeeni'', ''Smee''ș''ti'' (sic!) —, dar și ''Zmeu'' < ''zmeu'';'' Smeura'', dar ''Zmeurătu'', ''Zmeuret'' < ''zmeură'', respectiv ''zmeuret'').
+'''b.''' Scrierea celor mai multe nume de localități se conformează regulilor ortografice existente. Se scrie corect ''z'' înainte de consoane sonore (''Bazga'', ''Izbășești'', ''Izbiceni'', ''Izgar'', ''Izvin'', ''Zbegu'', ''Zvoriștea'' etc.); în mod excepțional pentru unele denumiri administrația a menținut însă grafii învechite, cu ''s'' (de exemplu, ''Isvarna'', ''Isverna'', ''Sboghițești'', ''Sborul'', ''Svinița''). Înainte de consoane sonante se scrie atît ''z'' (''Bazna'', ''Roznov'', ''Tazlău'', ''Tuzla''), cît și ''s'' (de exemplu, ''Snamăna''); aceeași denumire poate apărea astfel în variante grafice diferite cînd este purtată de două sau mai multe localități (''Cosmești'' și ''Cozmești''), uneori creîndu-se și deosebiri artificiale față de apelativele corespunzătoare (de exemplu: ''Smei'' — și ''Smeeni'', ''Smeești'' (sic!) —, dar și ''Zmeu'' < ''zmeu''; ''Smeura'', dar ''Zmeurătu'', ''Zmeuret'' < ''zmeură'', respectiv ''zmeuret'').