Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 73: Linia 73:
Pentru ''zdreanță'' și derivatele sale (''zdrențăros'', ''zdrențui'') există variante fonetice, neliterare, cu ''s''-, dar în acestea consoana următoare este corespondenta surda a lui [d]: ''streanță'', ''strențăros'', ''strențui''.
Pentru ''zdreanță'' și derivatele sale (''zdrențăros'', ''zdrențui'') există variante fonetice, neliterare, cu ''s''-, dar în acestea consoana următoare este corespondenta surda a lui [d]: ''streanță'', ''strențăros'', ''strențui''.


'''c.''' Înaintea consoanelor sonante [r], [l], [m], [n] alegerea între ''s'' și ''z'' nu are reguli generale de pronunțare și de scriere.


Înainte de ''r'' prefixul ''des-/dez-'' este corect numai cu -''z'': ''dezrădăcina'', ''dezrăsuci'', ''dezrobi''.


Înainte de ''l'', ''m'', ''n'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''breaslă'', ''cislă'', ''islam'', ''măslină'', ''odraslă'', ''slab'', ''slavă'', ''slănină'', ''slei'', ''slobod'', ''slut'', ''teslă'', ''tuslama'';'' asmuți'', ''basma'', ''bismut'', ''cosmetic'', ''osmoză'', ''smalț'' — și ''smălțui'' —, ''smarald'', ''smead'', ''smeri'', ''sminti'', ''smirnă'', ''smîntînă'', ''smîrc'', ''smoală'', ''smoc'', ''smochin'', ''smog'', ''smuci'', ''lesne'', ''snoavă'', ''snob'', ''snop'', ''trăsni'' — și întreaga familie: ''trăsnaie'', ''trăsnet'', ''trăsnitor'', ''trăsnitură'' —, ''trosni'' și în elementele de compunere ''cosmo-'' (''cosmodrom'', ''cosmografie'' etc.), ''desmo-'' (''desmodrom'', ''desmologie'' etc.), dar ''z'' în ''zlătar'', ''zloată'', ''zlot'';'' bezmetic'', ''cazma'', ''cizmă'' — și ''cizmar'', ''cizmărie'' —, ''izmă'', ''pizmă'', ''rozmarin'', ''zmeu'', ''zmeură'' — și derivatele —; ''beznă'', ''buzna'', ''caznă'' — și ''căzni'' —, ''gleznă'', ''hazna'', ''îndrăzni'', ''niznai'', ''poznă'', ''razna''. Prefixul ''des-/dez-'' se pronunță și se scrie cu ''-z'' în toate formațiile analizabile (''dezlănțui'', ''dezlega'', ''dezlipi'', ''dezlîna'';'' dezmembra'', ''dezminți'', ''dezmînia'', ''dezmoșteni'';'' deznădăjdui'', ''deznoda'' etc.) și în unele neanalizabile (''dezmetic'', ''dezmierda''), dar cu ''-s'' în ''desluși''. Prefixul ''s-/z-'' apare înainte de ''m'' în unele formații în varianta ''s-'' (''smomi'', ''smotoci'', ''smulge''), iar în altele în varianta ''z-'' (''zmăcina'', ''zmîngăli'').


Pentru cîteva afixe se pot da reguli particulare lipsite de excepții:


— prefixele ''iz-/is-'' și ''răs-/răz-'' au totdeauna variantele cu ''-z'' (''izlaz'', ''iznoavă''; ''răzleț'', ''răzmeriță'', ''răznepot'');


— prefixul ''trans''- are totdeauna varianta cu ''-s'' (''translitera'', ''transmutație'' etc.);


— neologismele pot avea numai finalele -''sm'' (inclusiv sufixul productiv ''-ism'') și -''smă'': ''chiasm'', ''comunism'', ''idealism'', ''pleonasm'', ''sarcasm'', ''spasm'';'' chiasmă'', ''clismă'', ''fantasmă'' — și ''fantasmagoric'' —, ''miasmă'', ''plasmă'', ''prismă'' — și ''prismatic'' —;


Cuvintele din fondul tradițional pot avea atît finala ''-smă'' (''agheasm''ă, ''catapeteasmă'', ''mireasmă'', ''schismă''), cît și -''zmă'' (''cizmă'', ''iazmă'', ''izmă'', ''pizmă'').


c. Înaintea consoanelor sonante [r], [l], [m], [n] alegerea între ''s'' și ''z'' nu are reguli generale de pronunțare și de scriere.
— derivatele cu sufixul -''nic'' mențin ca atare consoana finală a rădăcinii: se pronunță și se scrie ''casnic'' (< ''casă''), ''dosnic'' (< ''dos''), ''josnic'' (< ''jos''), dar ''colhoznic'' (< ''colhoz''), ''groaznic'' (< ''groază''), ''obraznic'' (< ''obraz''), ''paznic'' (< ''pază''). În cuvinte neanalizabile cu ''-nic'' se pronunță și se scrie atît ''s'' (''becisnic'', ''crîsnic''), cît și ''z'' (''năpraznic'', ''praznic'').


Înainte de ''r'' prefixul ''des-/dez-'' este corect numai cu -''z'':'' dezrădăcina'', ''dezrăsuci'', ''dezrobi''.
Lipsa unei reguli unitare și oscilațiile în timp ale unor reguli individuale explică existența a numeroase variante, în special cu ''s'' în loc de ''z'' (de exemplu, ''cismă''; ''glesnă'', ''islaz'', ''smeură''), dar și cu ''z'' în loc de ''s'' (de exemplu, ''agheazmă'', ''idealizm'', ''trăznet'', ''zmîntînă''). În unele situații variantele grafice cu ''s'' în loc de ''z'' reprezintă vechi deprinderi ortografice susținute de regulile academice din 1932.


Înainte de ''l'', ''m'', ''n'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''breaslă'', ''cislă'', ''islam'', ''măslină'', ''odraslă'', ''slab'', ''slavă'', ''slănină'', ''slei'', ''slobod'', ''slut'', ''teslă'', ''tuslama'';'' asmuți'', ''basma'', ''bismut'', ''cosmetic'', ''osmoză'', ''smal''ț— și ''smălțui'' —, ''smarald'', ''smead'', ''smeri'', ''sminti'', ''smirnă'', ''smîntînă'', ''smîrc'', ''smoală'', ''smoc'', ''smochin'', ''smog'', ''smuci'', ''lesne'', ''snoavă'', ''snob'', ''snop'', ''trăsni'' — și întreaga familie: ''trăsnaie'', ''trăsnet'', ''trăsnitor'', ''trăsnitură'' —, ''trosni'' și în elementele de compunere ''cosmo-'' (''cosmodrom'', ''cosmografie'' etc.), ''desmo-'' (''desmodrom'', ''desmologie'' etc.), dar ''z'' în ''zlătar'', ''zloată'', ''zlot'';'' bezmetic'', ''cazma'', ''cizmă'' — și ''cizmar'', ''cizmărie'' —, ''izmă'', ''pizmă'', ''rozmarin'', ''zmeu'', ''zmeură'' — și derivatele —; ''beznă'', ''buzna'', ''caznă'' — și ''căzni'' —, ''gleznă'', ''hazna'', ''îndrăzni'', ''niznai'', ''poznă'', ''razna''. Prefixul ''des-/dez-'' se pronunță și se scrie cu ''-z'' în toate formațiile analizabile (''dezlănțui'', ''dezlega'', ''dezlipi'', ''dezlîna'';'' dezmembra'', ''dezminți'', ''dezmînia'', ''dezmo''ș''teni'';'' deznădăjdui'', ''deznoda'' etc.) și în unele neanalizabile (''dezmetic'', ''dezmierda''), dar cu ''-s'' în ''deslu''ș''i''. Prefixul ''s''-''/z-'' apare înainte de ''m'' în unele formații în varianta ''s-'' (''smomi'', ''smotoci'', ''smulge''), iar în altele în varianta ''z-'' (''zmăcina'', ''zmîngăli'').Pentru cîteva afixe se pot da reguli particulare lipsite de excepții:
'''4.''' Influența consoanelor precedente este mai puțin puternică decît cea a consoanelor următoare, totuși există situații în care se pune problema alegerii între ''s'' și ''z''.


— prefixele ''iz-/is-'' și ''răs-/răz-'' au totdeauna variantele cu ''-z'' (''izlaz'', ''iznoav''ă;'' răzle''ț, ''răzmeri''ță, ''răznepot'');
'''a.''' Cele mai multe probleme apar după consoanele sonante.


prefixul ''trans''- are totdeauna varianta cu ''-s'' (''translitera'', ''transmutație'' etc.);
După ''n'', se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''însă'', ''cens'', ''consista'', ''consul'', ''consult'', ''hortensie'', ''pensie'', ''recensămînt'', ''sens'' — și unele derivate ale sale: ''sensibil'', ''sensibilitate'', ''sensibiliza'' —, precum și în elementele de compunere ''anseri''- (''anseriforme''), ''ansi-'' (''ansiform'') și ''anso-'' (''ansotomie''), dar ''z'' în ''cenzitar'', ''cenzură'', ''recenza'' — și ''recenzent'', ''recenzie'', ''recenzor'' , ''senzație'', ''senzitiv'', ''senzor'', ''senzorial'', ''senzual''. Prefixul ''trans-'' /''tranz''- are ''s'' în formațiile analizabile (''transaminare'', ''transatlantic'', ''transelectronaze'', ''transiluminare'', ''transoceanic'', ''transuranic''), dar ''z'' în cuvintele neanalizabile (''tranzient'', ''tranzit'', ''tranzita'', ''tranzitiv'', ''tranzitoriu'', ''tranziție'') sau greu analizabile (''tranzacție'', ''tranzistor'').
 
După ''l'', se pronunță și se scrie ''s'' în ''alsacian'', ''convulsie'' și ''convulsiv'', ''expulsie'', ''impulsiv'', ''repulsie'', ''revulsie'' și ''revulsiv'', dar ''z'' în ''expulza''.
 
După ''r'', se pronunță și se scrie corect ''s'' în ''persecuta'', ''persista'' și ''persistent'', ''universal'' și ''universitate'', dar ''z'' în ''erzaț'', ''verzal''.


— neologismele pot avea numai finalele -''sm'' (inclusiv sufixul productiv ''-ism'') și -''sm''ă:'' chiasm'', ''comunism'', ''idealism'', ''pleonasm'', ''sarcasm'', ''spasm'';'' chiasmă'', ''clismă'', ''fantasmă'' — și ''fantasmagoric'' —, ''miasmă'', ''plasmă'', ''prismă'' — și ''prismatic'' —;
'''b.''' După alte consoane cuvintele care pun probleme sînt izolate.


Cuvintele din fondul tradițional pot avea atît finala ''-smă'' (''agheasm''ă,
Se pronunță și se scrie ''s'' în ''rucsac'' < germ. ''Rucksack'', datorită analizei prin ''sac''.


''catapeteasmă'', ''mireasmă'', ''schism''ă), cît și -''zmă'' (''cizmă'', ''iazmă'', ''izmă'', ''pizm''ă).
Se pronunță și se scrie ''z'' în ''subzista'' și derivatele sale.


'''5.''' La sfîrșit de cuvînt, după vocală nu există, de asemenea, o regulă generală. Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''caraghios'', ''concis'', ''curios'', ''precis'', dar ''z'' în ''abuz'', ''aviz'', ''caz'', ''confuz'', ''marchiz'', ''uz'', precum și în formațiile cu elementul de compunere -''buz'' (''autobuz'', ''hidrobuz'', ''microbuz'', ''omnibuz'', ''troleibuz'' etc.) și cu sufixul -''ez'' (''burghez'', ''francez'' etc.). Se face deosebire între ''virtuos'' adj. „cu (multe) virtuți; moral” și ''virtuoz'' s. „artist care excelează în tehnica specialității sale”.


— derivatele cu sufixul -''nic'' mențin ca atare consoana finală a rădăcinii: se pronunță și se scrie ''casnic'' (< ''cas''ă), ''dosnic'' (< ''dos''), ''josnic'' (< ''jos''), dar ''colhoznic'' (< ''colhoz''), ''groaznic'' (< ''groaz''ă), ''obraznic'' (< ''obraz''), ''paznic'' (< ''paz''ă). În cuvinte neanalizabile cu ''-nic'' se pronunță și se scrie atît ''s'' (''becisnic'', ''crîsnic''), cît și ''z''
Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la elementul de compunere ''-buz'', extras din ''omnibuz'' < ''omnibus'' (la origine cuvînt latinesc în forma de dativ-ablativ plural); variantele cu ''s'' la formațiile cu acest element sînt deci etimologice.


(''năpraznic'', ''praznic'').
6. Alegerea între ''s'' și ''z'' este complicată de împrejurarea că normele au adesea recomandări diferite la cuvinte înrudite.


Inițiala unor rădăcini se modifică în unele formații prefixale: se pronunță și se scrie ''sista'' și ''asista'', ''consista'', ''persista'', dar ''rezista'' și ''subzista''; ''soluție'' și ''solvabil'', ''solvent'', dar ''dizolva'' și ''rezolva'', ''rezoluție''.


Lipsauneireguliunitareșioscilațiileîntimpaleunorreguliindividualeexplică existența a numeroase variante, în special cu ''s'' în loc de ''z'' (de exemplu, ''cism''ă;'' glesnă'', ''islaz'', ''smeur''ă), dar și cu ''z'' în loc de ''s'' (de exemplu, ''agheazmă'', ''idealizm'', ''trăznet'', ''zmîntîn''ă). În unele situații variantele grafice cu ''s'' în loc de ''z'' reprezintă vechi deprinderi ortografice susținute de regulile academice din 1932.4. Influența consoanelor precedente este mai puțin puternică decît cea a consoanelor următoare, totuși există situații în care se pune problema alegerii între ''s'' și ''z''.


a. Cele mai multe probleme apar după consoanele sonante.


După ''n, ''se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''însă'', ''cens'', ''consista'', ''consul'', ''consult'', ''hortensie'', ''pensie'', ''recensămînt'', ''sens'' — și unele derivate ale sale: ''sensibil'', ''sensibilitate'', ''sensibiliza'' —, precum și în elementele de compunere ''anseri''- (''anseriforme''), ''ansi-'' (''ansiform'') și ''anso-'' (''ansotomie''), dar ''z'' în ''cenzitar'', ''cenzură'', ''recenza'' — și ''recenzent'', ''recenzie'', ''recenzor'' —, ''senzație'', ''senzitiv'', ''senzor'', ''senzorial'', ''senzual''. Prefixul ''trans-'' /''tranz''- are ''s'' în formațiile analizabile (''transaminare'', ''transatlantic'', ''transelectronaze'', ''transiluminare'', ''transoceanic'', ''transuranic''), dar ''z'' în cuvintele neanalizabile (''tranzient'', ''tranzit'', ''tranzita'', ''tranzitiv'', ''tranzitoriu'', ''tranziție'') sau greu analizabile (''tranzacție'', ''tranzistor'').


După ''l, ''se pronunță și se scrie ''s'' în ''alsacian'', ''convulsie'' și ''convulsiv'', ''expulsie'', ''impulsiv'', ''repulsie'', ''revulsie'' și ''revulsiv'', dar ''z'' în ''expulza''.


După ''r, ''se pronunță și se scrie corect ''s'' în ''persecuta'', ''persista'' și ''persistent'', ''universal'' și ''universitate'', dar ''z'' în ''erza''ț, ''verzal''.


b. După alte consoane cuvintele care pun probleme sînt izolate.


Se pronunță și se scrie ''s'' în ''rucsac'' < germ. ''Rucksack'', datorită analizei prin ''sac''.


Se pronunță și se scrie ''z'' în ''subzista'' și derivatele sale.


5. La sfîrșit de cuvînt, după vocală nu există, de asemenea, o regulă generală. Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''caraghios'', ''concis'', ''curios'', ''precis'', dar ''z'' în ''abuz'', ''aviz'', ''caz'', ''confuz'', ''marchiz'', ''uz'', precum și în formațiile cu elementul de compunere -''buz'' (''autobuz'', ''hidrobuz'', ''microbuz'', ''omnibuz'', ''troleibuz'' etc.) și cu sufixul -''ez'' (''burghez'', ''francez'' etc.). Se face deosebire între ''virtuos'' adj. „cu (multe) virtuți; moral” și ''virtuoz'' s. „artist care excelează în tehnica specialității sale”.Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la elementul de compunere ''-buz'', extras din ''omnibuz'' < ''omnibus'' (la origine cuvînt latinesc în forma de dativ-ablativ plural); variantele cu ''s'' la formațiile cu acest element sînt deci etimologice.




6. Alegerea între ''s'' și ''z'' este complicată de împrejurarea că normele au adesea recomandări diferite la cuvinte înrudite.


Inițiala unor rădăcini se modifică în unele formații prefixale: se pronunță și se scrie ''sista'' și ''asista'', ''consista'', ''persista'', dar ''rezista'' și ''subzista'';'' soluție ''și'' solvabil'', ''solvent'', dar ''dizolva'' și ''rezolva'', ''rezoluție''.


Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'':'' concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'':'' curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer ''și'' parizian''.
Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'': ''concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'':'' curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer ''și'' parizian''.


Uneori există diferențe în aceeași poziție intervocalică. Adjectivelor (uneori substantivizate) în ''-siv'' le corespund substantive abstracte în ''-zie'' sau ''-ziune'':'' conclusiv'', dar ''concluzie'';'' corosiv'', dar ''coroziune'';'' incisiv'', dar ''incizie'';'' inclusiv'', dar ''incluziune'' etc. Verbului ''glasa'' îi corespunde substantivul ''glazur''ă.Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).
Uneori există diferențe în aceeași poziție intervocalică. Adjectivelor (uneori substantivizate) în ''-siv'' le corespund substantive abstracte în ''-zie'' sau ''-ziune'':'' conclusiv'', dar ''concluzie'';'' corosiv'', dar ''coroziune'';'' incisiv'', dar ''incizie'';'' inclusiv'', dar ''incluziune'' etc. Verbului ''glasa'' îi corespunde substantivul ''glazur''ă.Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare