Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVI. oa sau ua”

Articol/Mioara Avram/XVI. oa sau ua (vedeți sursă)

Versiunea de la data 14 octombrie 2018 17:53

22 de octeți șterși , 14 octombrie 2018 17:53

→‎XVI. oa sau ua?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 55: / Linia 55: @@
 '''5'''. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua'' în loc de ''oa'', cît și ''oa'' în loc de ''ua''.
+Variantele grafice incorecte cu ''ua'' în loc de ''oa'' la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuară'') și după ''i'' = [ĭ] (de exemplu: ''tămîiuasă'') se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar'' din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar'' și la un nivel mai înalt: ''culuar'' în loc de ''culoar'', ''fermuar'' în loc de ''fermoar'', ''patinuar'' în loc de ''patinoar''.
+Scrierea ''-uar'' în loc de ''-oar'' este legată de obicei și de pronunțarea greșită cu ''u'' vocalic (de exemplu: [fer-mu-ar], în trei silabe, în loc de [fer-mŏar], în două). Variantele grafice și fonetice de acest tip se datoresc influenței unor cuvinte ca ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', care au altă structură morfologică și la care scrierea cu ''ua'' este corectă, corespunzînd pronunțării literare cu vocalele [u-a] repartizate în silabe diferite.
+Mai numeroase sînt variantele grafice incorecte cu ''oa'' în loc de ''ua''. Ele apar frecvent la început de silabă după vocală, în unele dintre situațiile descrise sub '''2 b''':
+— în formele articulate de tipul ''cafeaua'', ''ziua'', scrise greșit cu ''-oa'' (''cafeaoa'', ''pioa'', ''reaoa'', ''zioa'');
+— în verbele ''deșeua'', ''înșeua'', scrise greșit cu ''-oa'';
+— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a'' de la teme în [ŭ]: ''băcăoan'' în loc de ''băcăuan''; ''pioar'' în loc de ''piuar''.
+După teme în ''-o'' apar variante grafice incorecte numai cu ''a'' în loc de ''ua'': ''roa'' în loc de ''roua''; ''a doa'' în loc de ''a doua''; ''noa'' în loc de ''noua'' (adj. art. și num. ord.); ''oa'' în loc de ''oua'' și ''ploa'' în loc de ''ploua''; ''boar'', ''oar'' în loc de ''bouar'', ''ouar''.
+Variante grafice cu ''oa'' în loc de ''ua'' se întîlnesc și după consoane, în unele dintre cuvintele enumerate sub '''4 b''': ''acoarelă'' în loc de ''acuarelă'', ''scoar'' în loc de ''scuar'' și, mai ales, ''trotoar'' în loc de ''trotuar''.
-Variantele grafice incorecte cu ''ua ''în loc de ''oa ''la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuar''ă) și după ''i = ''[ĭ] (de exemplu: ''t''ă''mîiuas''ă) se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar ''din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar ''și la un nivel mai înalt: ''culuar ''în loc de ''culoar'', ''fermuar ''în loc de ''fermoar'', ''patinuar ''în loc de ''patinoar''.
+Varianta ''trotoar'', susținută și de deprinderi ortografice conforme regulilor academice din 1932, este, de fapt, normală: ea aplică regula comună pentru substantivele neutre similare ca etimologie, structură și pronunțare (''benoar'', ''budoar'', ''culoar'', ''fermoar'', ''fumoar'', ''lavoar'', ''parloar'', ''patinoar'', ''polisoar'', ''remontoar''), în raport cu care scrierea ''trotuar'', recomandată de normele în vigoare, constituie o excepție.
-Scrierea ''-uar ''în loc de ''-oar ''este legată de obicei și de pronunțarea greșită cu ''u ''vocalic (de exemplu: [fer-mu-ar], în trei silabe, în loc de [fer-mŏar], în două). Variantele grafice și fonetice de acest tip se datoresc influenței unor cuvinte ca ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', care au altă structură morfologică și la care scrierea cu ''ua ''este corectă, corespunzînd pronunțării literare cu vocalele [u-a] repartizate în silabe diferite.
+'''6'''. Dubla valoare fonetică a secvențelor grafice ''oa'' și ''ua'' favorizează existența unor variante fonetice cu hiat în loc de diftong și invers.
-Mai numeroase sînt variantele grafice incorecte cu ''oa ''în loc de ''ua''. Ele apar frecvent la început de silabă după vocală, în unele dintre situațiile descrise sub 2 b:
+La cuvintele scrise cu ''oa'' variantele fonetice apar numai în neologisme. Variantele fonetice cu [o-a] în loc de [ŏa] sînt puțin numeroase: ''coafa'' și derivatele sale ''coafeză'', ''coafor'', ''coafură'' sînt pronunțate de unii vorbitori cu hiat [co-a-] în loc de diftong [cŏa-]; mai rar se întîlnesc asemenea variante la cuvintele ''toast'' și ''toasta''. Fenomenul invers, anume pronunțarea [ŏa] în loc de [o-a], apare în elementul de compunere -''zoar'' din ''hematozoar'', ''protozoare'', ''sporozoar'' etc., în substantivul ''boa'' și în familia verbului ''coagula''.
-— în formele articulate de tipul ''cafeaua'', ''ziua'', scrise greșit cu ''-oa ''(''cafeaoa'', ''pioa'', ''reaoa'', ''zioa'');
+Variante fonetice cu [u-a] în loc de [ŭa] se întîlnesc rar după vocală (''înșeua'' este pronunțat uneori greșit cu ''u'' vocalic), dar frecvent după consoană: practic toate cuvintele enumerate sub '''4 b''' au variante cu [u-a], de tipul [a-cu-a-re-lă] în loc de [a-cŭa]; o mențiune aparte pentru frecvența pronunțării greșite [tro-tu-ar].
-— în verbele ''de''ș''eua'', ''în''ș''eua'', scrise greșit cu ''-oa'';
-— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a ''de la teme în [ŭ]:
-''b''ă''c''ă''oan ''în loc de ''b''ă''c''ă''uan''; ''pioar ''în loc de ''piuar''.
-După teme în ''-o ''apar variante grafice incorecte numai cu ''a ''în loc de ''ua'':''roa ''în loc de ''roua''; ''a doa ''în loc de ''a doua''; ''noa ''în loc de ''noua ''(adj. art. și num. ord.); ''oa ''în loc de ''oua ''și ''ploa ''în loc de ''ploua''; ''boar'', ''oar ''în loc de ''bouar'', ''ouar''.
-Variante grafice cu ''oa ''în loc de ''ua ''se întîlnesc și după consoane, în unele dintre cuvintele enumerate sub 4 b: ''acoarel''ă în loc de ''acuarel''ă, ''scoar ''în loc de ''scuar ''și, mai ales, ''trotoar ''în loc de ''trotuar''.
-Varianta ''trotoar'', susținută și de deprinderi ortografice conforme regulilor academice din 1932, este, de fapt, normală: ea aplică regula comună pentru substantivele neutre similare ca etimologie, structură și pronunțare (''benoar'', ''budoar'', ''culoar'', ''fermoar'', ''fumoar'', ''lavoar'', ''parloar'', ''patinoar'', ''polisoar'', ''remontoar''), în raport cu care scrierea ''trotuar'', recomandată de normele în vigoare, constituie o excepție.
+Unele pronunțări de acest tip s-au impus în uz și au fost acceptate de normele actuale; este cazul cuvintelor ''ecuator'' și ''ecuație''.
-. Dubla valoare fonetică a secvențelor grafice ''oa ''și ''ua ''favorizează
+Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua'' și, mai ales, în verbul ''lua'' (și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.
-existența unor variante fonetice cu hiat în loc de diftong și invers.
-La cuvintele scrise cu ''oa ''variantele fonetice apar numai în neologisme. Variantele fonetice cu [o-a] în loc de [ŏa] sînt puțin numeroase: ''coafa ''și derivatele sale ''coafez''ă, ''coafor'', ''coafur''ă sînt pronunțate de unii vorbitori cu hiat [co-a-] în loc de diftong [cŏa-]; mai rar se întîlnesc asemenea variante la cuvintele ''toast ''și ''toasta''. Fenomenul invers, anume pronunțarea [ŏa] în loc de [o-a], apare în elementul de compunere -''zoar ''din ''hematozoar'', ''protozoare'', ''sporozoar ''etc., în substantivul ''boa ''și în familia verbului ''coagula''.
-Variante fonetice cu [u-a] în loc de [ŭa] se întîlnesc rar după vocală (''în''ș''eua ''este pronunțat uneori greșit cu ''u ''vocalic), dar frecvent după consoană: practic toate cuvintele enumerate sub 4 b au variante cu [u-a], de tipul [a-cu-a-re-lă] în loc de [a-cŭa];
-o mențiune aparte pentru frecvența pronunțării greșite [tro-tu-ar].
-Unele pronunțări de acest tip s-au impus în uz și au fost acceptate de normele actuale; este cazul cuvintelor ''ecuator ''și ''ecua''ț''ie''.
-Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua ''și, mai ales, în verbul ''lua ''(și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.
 . Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor