Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?”

Articol/Mioara Avram/XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 25 noiembrie 2018 13:49

40 de octeți adăugați , 25 noiembrie 2018 13:49

→‎XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 13: / Linia 13: @@
 Mai rar, o repetare de acest fel are loc în rădăcina unor cuvinte (''aalenian'', ''feerie'', ''gheenă'', ''alcool'') sau în structura unor elemente de compunere ca ''noo''- (''noocrație'', ''noologie'', ''noosferă''), ''oo''- (''oogeneză'', ''oolit'', ''oosferă'' etc.) sau ''zoo''- (''epizootie'', ''zoologie'', ''zooparc'', ''zootehnie'' etc.), ultimul folosit și independent (''zoo'').
+Cînd un asemenea element de compunere se combină cu o temă care începe cu ''o-'' nu se ajunge totuși la trei ''o'', producîndu-se o contragere a doi dintre ei: ''zoonim'', ''zoopsie''.
+Este nejustificată repetarea vocalei/literei ''e'', respectiv ''o'', în rădăcina cuvintelor ''prerie'' (nu ''preerie''!) și ''proroc'', ''prorocesc'', ''proroci'' (nu ''proo-''!) sau în formația prefixală ''copreședinte'' (nu ''coopreședinte''!).
+Variantele fonetice și grafice cu o singură vocală/literă corespunzătoare (de tipul ''alcol'', ''coperativă'', ''fincă'' sau ''fință'', ''zologie'') sînt incorecte.
+Pentru ''ee'' vezi și '''IV''', iar pentru ''ii'' '''VIII'''.
+'''b.''' Repetarea unei litere care notează o vocală poate constitui un mijloc de marcare a cantității, în speță a naturii lungi a acestei vocale; fenomenul este specific cuvintelor exclamative prin natura lor (interjecții) sau folosite în enunțuri exclamative (afective și imperative). Litera care notează o vocală lungă poate fi scrisă numai de două ori (interjecțiile ''ii'', ''dii'', ''ee'', ''pfii'' etc., variante ale lui ''i'', ''di'', ''e'', ''pfi''; ''Ajutoor!'', ''Săriiți!''; ''buun'' „foarte bun”, ''biine'' „foarte bine”; ''Stăăteam și eu ca prostu''; ''Zăău?''), sau de trei ori (interjecțiile ''aaa'', ''iii'', variante ale lui ''a'', ''i''; ''biniiișor'' sau ''miiic'' < ''mic''; ''Ce faceee?''; ''Daaa'') și chiar de mai multe ori, în situația cuvintelor din enunțuri afective: ''gaaaata!''; ''Taaaare mi-i poftă!'').
+'''c.''' Dublarea fără valoare fonetică a unei litere care notează o vocală se întîlnește în mod excepțional în nume proprii românești și în eventualele derivate de la ele. De exemplu, se scrie ''aa'' și se pronunță [a] în numele scriitorului (Vasile) ''Aaron'' și al mitropolitului ''Varlaam''.
+Nu e necesară dublarea lui ''i'' din numele proprii ''Isac'', ''Isus''.
+'''d.''' Dublarea unei litere care notează o vocală se poate datora, în nume proprii străine și în neologisme neadaptate, unor reguli ortografice străine, marcînd un anumit fel de lectură: de exemplu, ''ee'' pentru [i] în ''feedback'' [fid-bec] sau ''oo'' pentru [u] în ''boom'' [bum], după regulile limbii engleze.
+. Repetarea literelor ''e'', ''i'', ''u'' (dublarea tuturor acestora și triplarea numai a literei ''i'') se poate datora și dublei valori fonetice a acestor litere, care notează atît vocale, cît și semiconsoane (i, u) sau/și semivocale (e).
+Secvența grafică ''ee'' corespunde vocalei [e] urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''agreează'', ''aleea'', ''creează'', ''egeean'', ''ideea'' etc. și în nume proprii precum ''Coreea'' — și ''coreean'' —, ''Crimeea'', ''Doroteea'', ''Medeea'' etc.
-Cînd un asemenea element de compunere se combină cu o temă care începe cu ''o-'' nu se ajunge totuși la trei ''o'', producîndu-se o contragere a doi dintre ei: ''zoonim'', ''zoopsie''.Este nejustificată repetarea vocalei/literei ''e'', respectiv ''o'', în rădăcina cuvintelor ''prerie'' (nu ''preerie''!) și ''proroc'', ''prorocesc'', ''proroci'' (nu ''proo-''!) sau în formația prefixală ''copreședinte'' (nu ''coopreședinte''!).
+Vezi și '''V.'''
-Variantele fonetice și grafice cu o singură vocală/literă corespunzătoare (de tipul ''alcol'', ''coperativă'', ''finc''ă sau ''fin''ță, ''zologie'') sînt incorecte.
-Pentru ''ee'' vezi și IV, iar pentru ''ii'' VIII.
-b. Repetarea unei litere care notează o vocală poate constitui un mijloc de marcare a cantității, în speță a naturii lungi a acestei vocale; fenomenul este specific cuvintelor exclamative prin natura lor (interjecții) sau folosite în enunțuri exclamative (afective și imperative). Litera care notează o vocală lungă poate fi scrisă numai de două ori (interjecțiile ''ii'', ''dii'', ''ee'', ''pfii'' etc., variante ale lui ''i'', ''di'', ''e'', ''pfi''; ''Ajutoor!'', ''Săriiți!''; ''buun'' „foarte bun”, ''biine'' „foarte bine”; ''Stăăteam și eu ca prostu''; ''Zăău?''), sau de trei ori (interjecțiile ''aaa'', ''iii'', variante ale lui ''a'', ''i''; ''biniiișor'' sau ''miiic'' < ''mic''; ''Ce faceee?''; ''Daaa'') și chiar de mai multe ori, în situația cuvintelor din enunțuri afective: ''gaaaata!''; ''Taaaare mi-i poftă!'').
+Secvența grafică ''ii'' corespunde vocalei [i] urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''argintii'', ''întîrzii'', ''știi'', iar secvența grafică ''iii'' vocalelor [i-i] — rostite de obicei [iĭi) — urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''argintiii'', (''mă'') ''sfiii''.
-c. Dublarea fără valoare fonetică a unei litere care notează o vocală se întîlnește în mod excepțional în nume proprii românești și în eventualele derivate de la ele. De exemplu, se scrie ''aa'' și se pronunță [a] în numele scriitorului (Vasile) ''Aaron'' și al mitropolitului ''Varlaam''.
+Vezi și '''VIII.'''
-Nu e necesară dublarea lui ''i'' din numele proprii ''Isac'', ''Isus''.
-d. Dublarea unei litere care notează o vocală se poate datora, în nume proprii străine și în neologisme neadaptate, unor reguli ortografice străine, marcînd un anumit fel de lectură: de exemplu, ''ee'' pentru [i] în ''feedback'' [fid-bec] sau ''oo'' pentru [u] în ''boom'' [bum], după regulile limbii engleze.2. Repetarea literelor ''e'', ''i'', ''u'' (dublarea tuturor acestora și triplarea numai a literei ''i'') se poate datora și dublei valori fonetice a acestor litere, care notează atît vocale, cît și semiconsoane (i, u) sau/și semivocale (e).
-Secvența grafică ''ee'' corespunde vocalei [e] urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''agreează'', ''aleea'', ''creează'', ''egeean'', ''ideea'' etc. și în nume proprii precum ''Coreea'' — și ''coreean'' —, ''Crimeea'', ''Doroteea'', ''Medeea'' etc.
-Vezi și V.
-Secvența grafică ''ii'' corespunde vocalei [i] urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''argintii'', ''întîrzii'', ș''tii'', iar secvența grafică ''iii'' vocalelor [i-i] — rostite de obicei [iĭi) — urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''argintiii'', (''m''ă)'' sfiii''.
-Vezi și VIII.