Articol/Ionel Funeriu/Volvo — o mașină revoluționară

De la Dexonline wiki
Jump to navigation Jump to search
Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Nu, nu e ce credeți: titlul meu nu e o reclamă. Corporația suedeză care produce această limuzină nu sponsorizează nici articolele mele, nici ziarul în care le public. Volvo înseamnă în latină „a se învârti”. Este acum cât se poate de transparentă legătura dintre numele automobilului ale cărui roți se învârtesc, înghițind kilometri, și verbul volvo.

Să continuăm cu revoluția, că tot suntem în decembrie. Cuvântul provine din lat. revolvo, -ere, care înseamnă „a te întoarce de unde ai plecat”. Verbul este un derivat în care recunoaștem prefixul iterativ re- adăugat verbului de bază volvo. Cuvântul revoluție a câștigat de-a lungul istoriei mai multe sensuri. În astronomie, mișcarea de revoluție denumește deplasarea anuală a Terrei în jurul Soarelui; în mecanică: deplasarea unei piese în jurul unui ax; în geometrie: traiectoria unei drepte care se întoarce la punctul de pornire. Cum se vede, în științele exacte, revoluție înseamnă revenire la poziția inițială, după un ocol de 360°. În științele sociale, revoluția a ajuns să însemne „ansamblul acțiunilor care duc la răsturnarea ordinii de stat”, ceea ce presupune, în spiritul dialecticii hegeliene, tot o întoarcere la o ordine de stat, dar la una nouă, superioară.

Este adevărat însă că te poți întoarce de unde ai plecat și pentru a-ți manifesta revolta în legătură cu o stare de lucruri. Ne amintim de revolta Clarei Zachanassian din piesa Vizita bătrânei doamne a lui Dürrenmatt, care se „întoarce” (revolvo) în satul din care a fost izgonită în tinerețe, pentru a se răzbuna, sau de revoltatul Jimmy Porter din piesa (apoi filmul) Look Back in Anger (Privește înapoi cu mânie) a lui John Osborne.

Forma de supin a lui volvo este volutum = de întors. De aici, supinul latin a ajuns în italiană în forma volta = viraj, apoi în franceză: volte = mișcare circulară, dar și semicirculară, de unde, în epoca modernă, l-am preluat și noi atribuindu-i cam aceleași sensuri. Alte neologisme în care recunoaștem rădăcina vol-: volum din lat. volumen = papirus răsucit; evoluție din lat. evolutio = a desfășura (un papirus răsucit), a derula; involuție din lat. involutio = a înfășura (un papirus). La origine latinești, acestea au pătruns în română prin filieră franceză.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, americanul Samuel Colt a inventat un fel de butoiaș rotitor care, atașat pistolului, se învârtea cu repeziciune eliberând pe țeavă unul câte unul gloanțele ucigașe. Pistolul prevăzut cu un asemenea dispozitiv rotitor a fost botezat de americani: revolver. Din engleza americană, l-au preluat nemții, iar apoi termenul s-a răspândit în toată Europa.

Cuvintele descrise până aici (Volvo, revoluție, revoltă, voltă, volum, revolver) sunt împrumuturi relativ recente. Vârsta lor nu depășește 200 de ani, ceea ce, la scara istoriei, este puțin. Dar latinescul volvo a pătruns în limba noastră și acum aproape 2000 de ani, fiind moștenit de la cuceritorii romani. Atât numai că, de-a lungul secolelor, cuvântul a suferit modificări fonetice devenind a se holba = a-ți roti ochii de uimire, de spaimă, de admirație. Aspectul sonor al cuvântului moștenit face astăzi mai puțin evidentă legătura lui cu verbul volvo. Tot vechi, dar mai aproape de etimon, este cuvântul volbură = vânt cu vârtejuri, ciclon, de la care s-a format verbul a se învolbura (cu derivatele sale).

Convolvulus arvensis este numele științific al volburei, planta erbacee care se înfășoară în jurul lujerelor altor plante, din vecinătatea ei, care îi servesc de suport. Însușirea de a se răsuci i-a dat și numele în latină, recognoscibilă aceasta (însușirea) în rădăcina volv-. Volb- din volbură și holb- din a se holba[1] sunt variante ale aceleiași rădăcini, deteriorate fonetic de uzul îndelungat.

În cartierul timișorean Zona Lipovei există o stradă care, la un moment dat, pare a se întoarce de unde a pornit. O notă bună pentru edilii locali, care au botezat o Strada Volta.

Cel mai important fluviu din Africa de Vest a fost denumit de coloniștii francezi Volta, întrucât, după un lung periplu, cursul său părea a reveni de unde a izvorât („la obârșie, la izvor”, cum zice Blaga). Țara însăși, situată în partea superioară a fluviului, a fost botezată, de aceiași coloniști, Volta Superioară (fr. Haute-Volta). După câștigarea independenței, țara și a schimbat numele în urma unei revoluții pașnice, numindu-se acum Burkina Faso (în limba băștinașilor: „Patria oamenilor integri”).

P.S. În timp ce mi aranjează textul în pagină, d-ra Larisa Pleșca mă întreabă dacă nu cumva și volanul are legătură cu volvo. Pe bună dreptate, așa este. Uitasem de el.

Erratum:

Ce ușor te poți înșela când dai verdicte etimologice! Ajuns acasă, verific în dicționare și constat că volan e din fr. volant, care, la rându-i, e din lat. volare. N-am mai putut face nimic. Cartea era deja în tipografie. Fac acum, la a doua ediție, cuvenita rectificare.


  1. În acel vademecum din Introducere, am afirmat că h latin nu s-a păstrat în niciun cuvânt moștenit din latină (haedus > ied, herba > iarbă, homo > om etc.). Acest h din holba este o inserție slavă târzie, adoptată prin disimilare (v...v din volvere s-au transformat în h...b), mă lămurește profesorul Vasile Frățilă, expertisim în asemenea chestiuni.