Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/IV. e sau ie?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/IV. e sau ie? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 29 iulie 2018 15:50
, 29 iulie 2018 15:50→IV. e sau ie?
| Linia 22: | Linia 22: | ||
Se pronunță și se scriu cu ''e'' interjecțiile ''e'', ''eh''(''e''), ''ei'', ''elei'' și substantivele ''ectenie'', ''edec'', ''efendi'', ''efor'', ''egumen'', ''eparhie'', (''arhi'')''episcop'', ''epitrop'', ''eres'', ''erete'', ''evanghelie'', ''evreu''. | Se pronunță și se scriu cu ''e'' interjecțiile ''e'', ''eh''(''e''), ''ei'', ''elei'' și substantivele ''ectenie'', ''edec'', ''efendi'', ''efor'', ''egumen'', ''eparhie'', (''arhi'')''episcop'', ''epitrop'', ''eres'', ''erete'', ''evanghelie'', ''evreu''. | ||
Se scriu însă cu ''e'', deși se pronunță corect cu diftongul [ĭe], pronumele personale ''ei'', ''el'', ''ele'', ''eu'' și formele verbului ''a fi'': ''e'', ''era'', ''erai'', ''eram'', ''erați'', ''erau'', ''este'', ''ești'', adverbul ''estimp'' „în acest an”(cf. însă adj. dem. reg. ''iest''), substantivul ''aer'' și verbul ''a aerisi''. (Dintre acestea pentru ''aer'' (și ''aerisi'') norma este mai puțin fermă în privința pronunțării, întrucît la el s-a suprapus un strat neologic prin împrumutul de sensuri și formații noi.) | Se scriu însă cu ''e'', deși se pronunță corect cu diftongul [ĭe], pronumele personale ''ei'', ''el'', ''ele'', ''eu'' și formele verbului ''a fi'': ''e'', ''era'', ''erai'', ''eram'', ''erați'', ''erau'', ''este'', ''ești'', adverbul ''estimp'' „în acest an” (cf. însă adj. dem. reg. ''iest''), substantivul ''aer'' și verbul ''a aerisi''. (Dintre acestea pentru ''aer'' (și ''aerisi'') norma este mai puțin fermă în privința pronunțării, întrucît la el s-a suprapus un strat neologic prin împrumutul de sensuri și formații noi.) | ||
Această regulă particulară – justificată prin etimologie și tradiție – duce la două situații speciale legate de deosebirea dintre scriere și pronunțare: pe de o parte, opoziția pur grafică la ''ei'' pron. – ''iei'' vb. (ind. prez. 2 sg. de la ''a lua'') sau ''ele'' pron. – ''iele ''s. f. pl. (aici două cuvinte care sînt unul și același la origine) pronunțate la fel și, pe de altă parte, identitatea grafică a două cuvinte pronunțate diferit la ''e'' vb. (ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'') – ''e'' interj. sau ''ei'' pron. – ''ei'' interj. | Această regulă particulară – justificată prin etimologie și tradiție – duce la două situații speciale legate de deosebirea dintre scriere și pronunțare: pe de o parte, opoziția pur grafică la ''ei'' pron. – ''iei'' vb. (ind. prez. 2 sg. de la ''a lua'') sau ''ele'' pron. – ''iele ''s. f. pl. (aici două cuvinte care sînt unul și același la origine) pronunțate la fel și, pe de altă parte, identitatea grafică a două cuvinte pronunțate diferit la ''e'' vb. (ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'') – ''e'' interj. sau ''ei'' pron. – ''ei'' interj. | ||