Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/IV. e sau ie?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/IV. e sau ie? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 29 iulie 2018 15:58
, 29 iulie 2018 15:58→IV. e sau ie?
| Linia 37: | Linia 37: | ||
Scrierea cu ''e'' la începutul cuvintelor neologice este conformă cu pronunțarea lor literară (nu există situații în care să se scrie ''e-'' și să se pronunțe corect [ĭe]). La început de silabă din interiorul cuvintelor ''e'' se pronunță distinct de ''ie'' numai după vocalele ''a'', ''o'' și ''u'', în timp ce între un [e] și un alt [e] (ca și între [i] și [e]) se pronunță un ''i'' semiconsonantic, mai mult sau mai puțin perceptibil. De aceea greșelile de scriere cu ''ie'' în loc de ''e'' la neologisme sînt mai frecvente în interiorul cuvintelor și mai ales în secvența ''ee'', scrisă greșit ''eie'' (''aleie'', ''creiez'', ''ideie'', ''liceie'', ''orhideie'' etc.). | Scrierea cu ''e'' la începutul cuvintelor neologice este conformă cu pronunțarea lor literară (nu există situații în care să se scrie ''e-'' și să se pronunțe corect [ĭe]). La început de silabă din interiorul cuvintelor ''e'' se pronunță distinct de ''ie'' numai după vocalele ''a'', ''o'' și ''u'', în timp ce între un [e] și un alt [e] (ca și între [i] și [e]) se pronunță un ''i'' semiconsonantic, mai mult sau mai puțin perceptibil. De aceea greșelile de scriere cu ''ie'' în loc de ''e'' la neologisme sînt mai frecvente în interiorul cuvintelor și mai ales în secvența ''ee'', scrisă greșit ''eie'' (''aleie'', ''creiez'', ''ideie'', ''liceie'', ''orhideie'' etc.). | ||
Pronunțarea literară cu [e] în neologisme se opune pronunțării de tip rustic cu [ĭe]; opoziția este de natură socioculturală: variantele cu ''ie ''la început de cuvînt și de silabă – după ''a'', ''o'', ''u''– în neologisme fixate în limba literară cu ''e'' (de exemplu: ''iepocă'', ''poiet'') indică lipsa de instrucție a vorbitorului care le folosește, iar reproducerea și în scris a acestor rostiri prezintă o gravitate sporită. | Pronunțarea literară cu [e] în neologisme se opune pronunțării de tip rustic cu [ĭe]; opoziția este de natură socioculturală: variantele cu ''ie ''la început de cuvînt și de silabă – după ''a'', ''o'', ''u'' – în neologisme fixate în limba literară cu ''e'' (de exemplu: ''iepocă'', ''poiet'') indică lipsa de instrucție a vorbitorului care le folosește, iar reproducerea și în scris a acestor rostiri prezintă o gravitate sporită. | ||
Este de la sine înțeles că numele proprii de proveniență cultă scrise cu ''e'' se pronunță corect cu [e], nu cu [ĭe]: | Este de la sine înțeles că numele proprii de proveniență cultă scrise cu ''e'' se pronunță corect cu [e], nu cu [ĭe]: | ||