Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 14 august 2018 21:08
, 14 august 2018 21:08→V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
| Linia 146: | Linia 146: | ||
— forma de feminin singular a sufixului ''-esc'' la toate adjectivele cu tema în consoană: ''bărbătească'', ''ciobănească'', ''drăcească'', ''lumească'', ''sîrbească'', ''studențească'', ''școlărească'', ''vitejească'' etc. | — forma de feminin singular a sufixului ''-esc'' la toate adjectivele cu tema în consoană: ''bărbătească'', ''ciobănească'', ''drăcească'', ''lumească'', ''sîrbească'', ''studențească'', ''școlărească'', ''vitejească'' etc. | ||
'''4.''' Abaterile de la scrierea — eventual și pronunțarea — corectă au diferite explicații. | |||
Variantele cu ''ea'' în loc de ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''earnă'') și la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aceleeași'', ''oamenii aceea'', ''bănueală'', ''femeea'', ''întemeează'') sînt pur grafice și reprezintă efectul hipercorectitudinii. Tot pur grafice sînt variantele cu ''ea'' după [ḱ], [ǵ], [č], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' (de exemplu: ''chear'', ''gheaur'', ''geardia''), care se datoresc ignorării excepțiilor de la regulă. | |||
Variantele cu ea în loc de ''ia'' după consoane labiale (de exemplu: ''abea'', ''feară'', ''peardă'') sînt nu numai grafice, ci și fonetice, redînd o pronunțare regională. | |||
Variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aleia'', ''creiază'', ''coreian'') sînt pur grafice. De asemenea sînt pur grafice variantele de acest fel după [č], [ǧ], scrise ''c'', ''g'' (de exemplu: ''ciai'', ''cincia'', ''giamie''). După [ḱ], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', variantele grafice cu ''ia'' (de exemplu: ''chiag'', ''chiamă'', ''ochiască'', ''vechia''; ''ghiara'', ''ghiață'', ''lighian'', ''zbughiască'') se explică uneori prin menținerea unor deprinderi ortografice învechite. | |||
Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvențe în această privință: de exemplu, se scria ''gheat''ă, dar ''ghia''ță; ''zeghea'', dar ''vechia''; ''blocheaz''ă, dar ''urechiaz''ă; ''catalogheaz''ă, dar ''veghiaz''ă. | |||