Modificări

Jump to navigation Jump to search
Pagină nouă: <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> == XXI. ''x'' sau ''cs'' (''ks'', ''cks''), ''gz'' (''cz'')? == Scrierea grupurilor de consoane [ks], [gz...
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>

== XXI. ''x'' sau ''cs'' (''ks'', ''cks''), ''gz'' (''cz'')? ==


Scrierea grupurilor de consoane [ks], [gz] și pronunțarea cuvintelor scrise cu litera ''x'' ridică numeroase probleme de corectitudine, datorate în primul rînd faptului că aici se întîlnesc ambele tipuri de excepții de la regula generală conform căreia ortografia limbii române notează fiecare sunet printr-o literă:

— litera ''x'' nu notează un sunet, ci un grup de două sunete consonantice și nu totdeauna același grup: de obicei prin ''x'' se notează consoanele [ks], dar uneori aceeași literă notează consoanele [gz];— notația prin ''x'' nu este unică pentru grupurile consonantice în discuție, care sînt scrise în unele cuvinte — mai puține — cu cîte două litere, corespunzătoare consoanelor din alcătuirea grupului: ''cs'' sau ''ks'', respectiv ''gz'' sau ''cz'', și chiar cu cîte trei litere: ''cks''.

Scrierea cu ''x'' sau cu ''cs'', (''c'')''ks'', respectiv ''gz'', ''cz'', se orientează, în general, după criterii etimologice, la care se adaugă unele contexte fonetice distinctive sau formanți cu grafie specifică, iar la numele proprii de persoane și preferința purtătorului. Întrucît cuvintele în care nu se scrie ''x'', ci se folosesc cîte două sau trei litere sînt foarte puține, cheia cea mai sigură — și cea mai accesibilă — pentru scrierea corectă este enumerarea acestor cuvinte și memorarea listelor.

1. Situații în care grupul de consoane [ks] se scrie altfel decît ''x'':

a. Se scrie ''cs'' în verbele ''catadicsi'', ''îmbîcsi'' și ''ticsi'' și în substantivele comune ''cocs'' (și familia lui: ''cocserie'', ''cocsifica'', ''cocsificabil'', ''cocsochimie''), ''cocsagîz'' (plantă industrială), ''comics'' (bandă desenată), ''facsimil'', ''fucsie'' (floare), ''fucsină'' (materie colorantă), ''hicsoși'' (populație antică), ''lacs'' (pește), ''micsandră'' (floare), ''rucsac'', ''sconcs'' (animal), ''tocsin'' (clopot de alarmă), ''vacs'' (și familia lui: ''v''ă''csui'', ''v''ă''csuitor'').


Din punct de vedere etimologic lista este eterogenă, cuprinzînd atît cuvinte din fondul tradițional (''catadicsi'' < ngr.; ''îmbîcsi'', ''micsandr''ă, ''ticsi'' cu etimologia necunoscută), cît și neologisme, de diverse origini, care au în comun faptul că provin din cuvinte scrise, în limbile sursă, nu cu ''x'', ci cu ''cs'', ''chs'', ''cks'' sau ''ks'': ''cocs'' < germ. ''Koks''; ''cocsagîz'' < rus. ''kok-sagîz''; ''comics'' < engl.''comics''; ''facsimil'' < lat. ''fac simile''; ''fucsie'' < fr. ''fuchsia''; ''fucsină'' < fr. ''fuchsine''; ''hicsoși'' < fr. ''hyksos''; ''lacs'' < germ. ''Lachs''; ''rucsac'' < germ. ''Rucksack''; ''sconcs'' < fr. ''sconse/skunks''; ''tocsin'' < fr. ''tocsin''; ''vacs'' < germ. ''Wachs''. În această categorie ar trebui să intre și ''chix'' < germ. ''Kicks'', precum și ''fux'' „aducere pe linia de plutire a buștenilor înțepeniți” < germ. ''Fuchs''.


Cu ''cs'' ar trebui scris, conform etimologiei, și toponimul ''Bicsad'', indiferent de localizare.


Pentru acesta actualmente există două grafii: ''Bicsadu-Oltului Gară'' (în județul Covasna), dar ''Bixad'' (în Covasna și Satu-Mare).


Se pot scrie de asemenea cu ''cs'' — conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției de familie — unele nume proprii de persoane (prenume și mai ales nume de familie) reprezentînd variante ale unor nume a căror scriere recomandabilă este cu ''x'' (vezi 3 a): ''Acsente'', ''Acsinte'', ''Acsinteanu'', ''Acsintescu'', ''Alecsa'', ''Alecsandrescu'', ''Alecsandri'', ''Alecsandru'', ''Alecse'', ''Alecsescu'', ''Alecsiu'', ''Licsandru''. Dintre toate acestea scrierea cu ''cs'' s-a impus la numele de familie ''Alecsandri'' (pentru familia poetului Vasile Alecsandri, căci altminteri există și purtători ai aceluiași nume scris cu ''x'').

Singurele poziții în cuvînt în care poate apărea scrierea cu ''cs'' sînt: între vocale, între consoana ''n'' și vocala ''u'' (în forma articulată ''sconcsul'') și la sfîrșit de cuvînt (după o vocală sau după consoana ''n''). Nu se scrie deci niciodată ''cs'' la început de cuvînt, nici înainte de o consoană.

b. Se scrie ''cks'' în substantivul ''sticksuri'' pl. (< engl. ''sticks'').

c. Se scrie ''kes'' în termenul internațional de fizică ''stokes'' (< numele savantului englez ''Stokes''), pronunțat [stoks], cu pluralul ''stokși''.

d. Se scrie ''ks'' în transliterarea alfabetului chirilic: ''Aleksandr'',

''Aleksandrov''.

2. Situații în care grupul de consoane [gz] se scrie altfel decît ''x'':a. Se scrie ''gz'' în substantivele comune regionale ''bogză'' „bufniță”, ''bogzar'' „specie de pește numită și viză”, cu etimologie necunoscută, și în neologicul ''zigzag'' < fr. ''zigzag'', precum și în numele proprii ''Bogza'' (antroponim — nume de familie — și toponim), ''Bogzeanu'', ''Bogzoiu'', ''Bogzușor'' (nume de familie), ''Bogzești'' (toponim).

b. Se scrie ''cz'' numai în substantivul ''eczemă'' < fr. ''eczéma'' (și în adjectivul ''eczematos'').

3. În toate celelalte cuvinte comune și în cele mai multe substantive proprii care în pronunțare au grupurile consonantice [ks], [gz] se scrie litera ''x''.

a. În majoritatea situațiilor ''x'' notează grupul de consoane surde [ks]. Cu această valoare litera ''x'' se folosește în contexte fonetice variate:

— la început de cuvînt + vocală: ''xantin''ă, ''xenon'', ''xilofon'';

— la sfîrșit de cuvînt, după o vocală: ''ax'', ''complex'', ''fix'', ''box'',

''lux'' sau după consoana ''n'': ''linx'', ''sfinx'';

— în interiorul cuvîntului, înaintea unei consoane: ''excava'', ''mixt'', ''textil'' (și a unui grup de consoane: ''exclama'', ''exprima'', ''extrage'');

— în interiorul cuvîntului, după consoanele ''n'' și ''r'': ''anxios'', ''marxist'';

— de cele mai multe ori și între vocale: ''ax''ă, ''sexe'', ''maxim''. Dintre diversele poziții în cuvînt două sînt specifice pentru scrierea cu ''x'': la început de cuvînt și înaintea unei consoane.


Din punct de vedere etimologic cuvintele comune scrise cu ''x'' sînt în marea lor majoritate neologisme (preluate direct din diverse limbi, dar cu origine îndepărtată latină și grecească; derivate de la nume proprii cu ''x'' în rădăcină), scrise cu ''x'' și în limbile sursă. Se scriu cu ''x'' și cîteva cuvinte ceva mai vechi de origine neogreacă (de exemplu, ''dox''ă, ''exarh'', ''exoflisi'', ''taxid'') și turcă (''taxidar'', ''taxim'').Un indiciu ajutător îl poate constitui faptul că se scrie numai ''x'' în prefixele (neologice) ''ex-'', ''exo-'', ''extra-'' și în sufixul (regional/argotic) ''-xina'' (din ''cexina'', ''m''ă''xina'').

Scrierea cu ''x'' constituie regula generală pentru numele proprii de persoane: prenumele ''Alexandru'', ''Axente'', ''Axinia'', ''Felix'', ''Luxi''ț''a'', ''Maxim''(''ilian''), ''Moxa''(''lie''), ''Oxana'', ''Polixenia'', ''Roxana'', ''Ruxandra'', ''Sextil'', ''Xenia'' și numele de familie derivate de la ele: ''Alexandrescu'', ''Alexiu'', ''Axinteanu'' etc. (pentru ''Alecsandri'' vezi 1 a), de asemenea pentru toponimele provenite din antroponime: ''Alexandria'', ''Alexeni'', ''Axintele'', ''M''ă''xineni''. Tot cu ''x'' se scriu zoonimele care reprezintă cuvinte străine, ca ''Rex'' (nume de cîine).

Greșeli de scriere se produc fie, mai des, în sensul că se folosește litera ''x'' acolo unde normele au consacrat scrierea cu ''cs'' (de exemplu: ''mixandr''ă, ''tixi''), ''cks'' (''stixuri'') sau ''kes'' (''stox''), fie, mai rar, invers, în sensul că se scrie ''cs'' în locul literei ''x'' (de exemplu: ''fics'', ''tacs''ă).


Ezitările existente în această privință au mai multe cauze. Una dintre ele este identitatea unor contexte fonetice cu scriere diferențiată după criterii etimologice care nu sînt la îndemîna nespecialiștilor (de exemplu: ''cocs'' și ''box'', ''vacs'' și ''ax''; ''sconcs'' și ''linx''; ''facsimil'' și ''maxim''ă, ''micsandră'' și ''mixa''); de reținut modul deosebit de scriere, conform normelor actuale, al omofonelor ''cocs'' s.n. și ''cox-'' (din ''coxalgie''; cf. ''coxal'', ''cox''ă), ''lacs'' s. (pește) și ''lax'' adj. (”destins, neîncordat”), ''tocsine'' s. n. pl. < ''tocsin'' „clopot de alarmă” și ''toxine'' s. f. pl. < ''toxină'' „substanță otrăvitoare”; ''sticks''(''uri'') (produs alimentar) și ''Styx'' (fluviu din infern în mitologia greacă). Altă cauză este oscilația în timp a normelor ortografice (de exemplu, ''cocs'', ''fucsină'' și ''vacs'' se scriau cu ''x'' după regulile academice din 1932). Ideea falsă că în neologisme s-ar scrie numai ''x'' duce la grafii hipercorecte de tipul ''comixuri'', ''cox'', ''faximil'', ''stixuri'', ''stox'', ''vax''; ea se reflectă și în introducerea lui ''x'' în cuvinte străine, ca engl. ''Cakes'' „prăjituri” scris ''chex''. Pentru scrierea greșită cu ''cs'' în loc de ''x'' la sfîrșitul unor substantive și adjective masculine ca ''fenix'', ''fox'' (cîine), ''linx'', ''lux'' (unitate de măsură din fizică), ''sfinx'', respectiv ''anex'', ''complex'', ''fix'', ''lax'', ''ortodox'', ''perplex'', ''prolix'', o împrejurare care favorizează confuzia este faptul că pluralul lor — numai cel masculin la adjective — se scrie corect cu litera ''c'' + ș: ''ficși'' (nu ''fixi'', nici ''fixși''), ''sfincși'' etc. La numele proprii de persoane ezitările se pot datora și necunoașterii variantei preferate de purtătorul numelui în cauză; alături de variante pur grafice cu ''cs'' în loc de ''x'' (pentru care vezi 1 a), există și variante grafice cu ''s'', în prenume ca ''Lisandru'', ''Rusanda'', și cu ''ss'', în nume de familie ca ''Alessandrescu'', ''Alesseanu'' și ''Alessianu'', ''Alessiu'', ''Massim'', care reflectă și o variantă de pronunțare (cu ''s'' în ambele situații).Pentru alte greșeli de scriere, legate de pronunțare, vezi 4.


În mod excepțional se întîlnesc grafii greșite cu ''x'' pentru cuvinte în care se scrie corect ''gs'': ''anxtrom'', în loc de ''angstrom''.


Drept curiozități pot fi menționate grafiile ''hemanex'' și ''hodox'', din meniuri de restaurante, care fac de nerecunoscut engl. ''ham and eggs ''și'' hot dogs''.


b. În cîteva cuvinte ''x'' notează grupul de consoane sonore [gz], aflat între vocale. Toate cuvintele în cauză sînt neologisme latino-romanice: ''auxiliar'', ''exact'', ''exalta'', ''examen'', ''exantematic'', ''exaspera'', ''executa'', ''exemplu'', ''exercita'', ''exil'', ''exista'', ''exotic'', ''exulta''.

Greșelile de scriere sînt de trei feluri: scrierea cu ''gz'' în loc de ''x'', conformă cu pronunțarea (în exemple ca ''egzecuta'', ''egzist''ă), scrierea cu ''x'' în loc de ''cz'', din necunoașterea regulii individuale de sub 2 b (''exem''ă), și scrierea hibridă cu ''xgz'' în loc de ''x'' (''exgzecuta'', ''exgzemplu'').

4. Numeroase sînt greșelile care se produc la pronunțarea cuvintelor scrise cu litera ''x''. Ele apar în situațiile în care ''x'' este fie intervocalic, fie urmat de o consoană.

a. La lectura cuvintelor cu ''x'' intervocalic se fac două feluri de greșeli.

Mai răspîndite sînt confuziile — în ambele direcții — între cele două valori ale literei ''x''. De obicei se neglijează faptul că litera ''x'' notează grupul de consoane sonore [gz] în cuvintele ''auxiliar'', ''exact'', ''examen'' și celelalte enumerate la 3 b, care se întîlnesc pronunțate greșit cu [ks]: [auksiliar], [eksakt], [eksamen], [eksemplu], [eksil], [eksista], [eksotik], [eksulta] etc.; această pronunțare, influențată de scriere (mai precis de cunoașterea incompletă a valorilor literei ''x'', prin generalizarea valorii principale), este pedantă și artificială, semnalînd în același timp însușirea recentă, pe cale exclusiv scrisă, a cuvintelor în cauză. Mai rar, se pronunță greșit [gz] acolo unde norma are grupul de consoane surde [ks], de exemplu în ''exagera'' (pronunțat [egzaǧera] în loc de [eksaǧera]; această pronunțare urmează o regulă a limbii franceze.Pe lîngă explicațiile specifice fiecărui tip de greșeli, ambele tipuri de greșeli de pronunțare se datoresc faptului că cele două grupuri consonantice notate prin aceeași literă apar în contexte fonetice foarte asemănătoare (de exemplu: ''exagera'' (ks) și ''exact'' [gz]; ''exegeză'' [ks] și ''exemplu'' [gz]; ''oxid'' [ks] și ''auxiliar'' [gz]; ''exod'' [ks] și ''exotic'' [gz]; ''exuberant'' [ks] și ''exulta'' [gz].


Unii vorbitori reduc grupul de consoane [gz] la una singură, și anume la ultima, rostind (și scriind) greșit ''ezact'', ''ezamen'', ''ezecu''țř''e'', ''ezist''ă, în loc de [egzact], [egzamen], [egzecuție], [egzistă]; greșeli de acest tip se întîlnesc la cei care au deprins neologismele în cauză pe cale orală.


De la pronunțarea ''ezaltat'', în loc de [egzaltat], a cuvîntului scris ''exaltat'' s-a putut ajunge la varianta populară ''z''ă''ltat''.


Scrierea cu ''s'' în loc de ''x'' intervocalic în ''esamen'', ''esemplu'', ''esista'' poate reprezenta o simplă variantă grafică pentru cea cu ''z'', dar nu e exclus să corespundă și unei variante de pronunțare (vezi și numele proprii citate la 3 b). În orice caz, o variantă fonetică (și grafică) cu ''s'' pentru ''x'' [= ks] este înregistrată la cuvîntul ''filoxeră'' > ''filoser''ă; ea este tot o consecință a însușirii cuvîntului pe cale exclusiv orală, după o audiție aproximativă.Variantele cu ''s'' în loc de ''x'' intervocalic trebuie evitate deoarece pot da naștere la confuzii între cuvinte: pe lîngă exemple de perechi ''tasa'' — ''taxa'', ''fisă'' — ''fix''ă, mai greu confundabile, prin ''s'' față de ''x'' se disting termenii medicali antonimi ''esoforie'' — ''exoforie'', ''esotropie'' — ''exotropie''.

Variantele cu ''s'' (''ss'') în locul actualului ''x'' de la scriitori mai vechi au explicații etimologice în modelul italian. Existența unor variante fonetice cu ''s'' pentru [ks] este probată și indirect, prin fenomenul opus: apariția unui [k] superfluu înaintea lui ''s'' intervocalic, deci formarea grupului [ks] în loc de [s], în variante inculte ca ''petroxin'' în loc de ''petrosin''.


b. Cele mai multe greșeli se fac la pronunțarea grupului [ks] (îndeosebi precedat de vocala ''e'') cînd este urmat de o consoană.

Înainte de o consoană și, mai ales, de un grup de consoane există tendința de reducere a lui [ks] la [s], explicabilă prin dificultatea de pronunțare a mai multor consoane succesive; astfel, unii vorbitori pronunță (și scriu) greșit ''escavator'', ''escursie'', ''eshibi''ț''ie'', ''esperien''ță, ''esport'', ''espozi''ț''ie'', ''estern'', ''inespugnabil'', ''justapunere'', (''i'')''mistiune'' (în loc de ''excavator'', ''excursie'', ''exhibi''ț''ie'', ''experien''ță, ''export'', ''expozi''ț''ie'', ''extern'', ''inexpugnabil'', ''juxtapunere'', (''i'')''mixtiune'') și, mai des, ''esclama''ț''ie'', ''escrescen''ță, ''esplica'', ''esploatare'', ''espres'' — și ''espre'' —, ''esprima'', ''espropriere'', ''estorca'', ''estrac''ț''ie'', ''estrem'' (în loc de ''exclama''ț''ie'', ''excrescen''ță, ''explica'', ''exploatare'', ''expres'', ''exprima'', ''expropriere'', ''extorca'', ''extrac''ț''ie'', ''extrem'').


La scriitorii mai vechi unele variante cu ''s'' în loc de actualul ''x'' [ks] + consoană se explică istoric prin încercările de adaptare a unor neologisme cu etimologie multiplă, în speță prin modelul italienesc al unor împrumuturi (de exemplu, numeroasele forme cu ''es-'' la Eminescu, dintre care cea mai cunoscută este ''nesplicat''ă'' = neexplicată'' din ''Epigonii''). Există și în limba actuală cuvinte înrudite cu rădăcina pronunțată și scrisă diferit din cauza etimologiei directe diferite: ''expres'' < fr. ''express'' și ''exprès'', lat. ''expressus'', dar ''espresso'' „aparat de preparare rapidă a cafelei” < it. ''espresso''; ''expresiv'' < fr. ''expressif'', dar ''espressivo'' ca italienism în terminologia muzicală; cf. ''x'' în ''excita'' — și derivatele sale sufixale, precum și derivatul prefixal ''supraexcita''ț''ie'' —, dar, fără justificare, ''s'' în ''surescita'' — și derivatele sale sufixale, inclusiv ''surescita''ț''ie''. În unele cuvinte, înlocuirea lui ''x'' (''='' [ks]) cu ''s'' se poate datora și apropierii făcute între un neologism și un cuvînt vechi, mai cunoscut: de exemplu, la variantele, greșite, ''estinctor'' și (''in'')''estingibil'' în loc de ''extinctor'' și (''in'')''extingibil'' se poate presupune influența verbului ''a stinge ''(cf. și variante ca ''extingtor'', ''estingtor'' pentru substantivul ''extinctor''), la ''estorca'' în loc de ''extorca'' influența lui ''a stoarce'', iar la ''inestricabil'' în loc de ''inextricabil'' influența lui ''a strica ''(manifestată și asupra sensului acestui adjectiv; de reținut că sensul exact al lui ''inextricabil'' este „foarte complicat, din care nu te poți descurca”, nu „care nu poate fi distrus sau stricat”, cum cred unii). Tendința de reducere a grupurilor de (multe) consoane explică și grafia bizară ''misgril'', dintr-un meniu de restaurant, pentru engl. ''mixed-grill''.Datorită existenței acestei greșeli și din dorința de a o evita — deci prin ceea ce se numește hipercorectitudine —, ''s'' urmat de o consoană este transformat uneori în grupul [ks] în cuvinte ca ''distins'', ''distrat'', pronunțate greșit [dikstins], [dikstrat] (și scrise ''dicstins'', ''dixtrat''). Fenomenul are, din păcate, o mare răspîndire la ''s'' precedat de ''e'' și urmat de consoană, poziție în care intervine și analogia cu prefixul ''ex''-, spunîndu-se (și scriindu-se) greșit ''excadră'' — și ''excadril''ă, ''excadron'' —, ''excalada'', ''excalator'', ''excal''ă, ''excalop'', ''excamota'', ''excapad''ă, ''excar''ă, ''exchiva'', ''excorta'', ''excroc'' — și ''excrocherie'' —, ''exhatologie'', ''expadril''ă, ''experanto'', ''explanad''ă, ''exter'', ''extompa'', ''extrad''ă, ''extropiat'' în locul formelor corecte cu ''s'': ''escadră'' — și ''escadril''ă, ''escadron'' —, ''escalada'', ''escalator'', ''escal''ă, ''escalop'', ''escamota'', ''escapad''ă, ''escar''ă, ''eschiva'', ''escorta'', ''escroc'' — și ''escrocherie'' —, ''eshatologie'', ''espadril''ă, ''esperanto'', ''esplanad''ă, ''ester'',''estompa'', ''estrad''ă, ''estropiat''.


Distincția între ''x'' (= [ks]) și ''s'' urmate de consoană trebuie respectată, între altele, și pentru că ea servește uneori la deosebirea unor cuvinte paronime, ca substantivele ''text'' și ''test'', substantivul ''context'' și verbul (ind. prez, 1 sg.) ''contest'', dubletele etimologice ''expune'' și ''spune'' (cf. ''expus'' — ''e spus'').


O situație specială este cea în care prefixul ''ex''- este atașat la un cuvînt care începe cu ''s'': cuvintele ''exsangvinotransfuzie'', ''exsicator'' (aparat de laborator), ''exsudat'' „secreție” și ''exsuda''ț''ie'' „transpirație” trebuie scrise astfel, cu ''exs''..., chiar dacă în pronunțare nu se disting clar cei doi ''s'' ([eks +s]), deci nu ''exangvinotransfuzie'', ''exicator'', ''exudat'', ''exuda''ț''ie''. Greșeala opusă se întîlnește uneori la cuvinte în care vorbitorilor li se pare că trebuie să existe un ''s'' după ''ex''-: grafii ca ''exspira'', ''exspune'', ''exstirpa'' sau ''exstorca'' în loc de ''expira'', ''expune'', ''extirpa'', ''extorca''.


Ea se explică atît prin hipercorectitudine, cît și prin apropierea de verbe înrudite cu ''s''- (''inspira'' și ''respira'', ''spune'', ''stîrpi'', ''stoarce'').


În cuvintele în care ''ex''- este urmat de consoana [č] (din secvențele scrise ''ce'', ''ci''): ''excedent'', ''excela'' — și ''excelent'', ''excelen''ță —, ''excentric'', ''excepta'' — și ''excep''ț''ie'', ''excep''ț''ional'' —, ''exces'', ''excipient'', ''excitat'' se produc diverse abateri de la pronunțarea literară cu secvența [ksč]. Pe de o parte, există variante cu [kș] în loc de [ks], explicabile prin influența exercitată de consoana următoare (fenomen asemănător cu cel care se petrece în variantele ș''cen''ă, ''fașcism'' pentru ''scen''ă, ''fascism''): din această categorie fac parte pronunțări de tipul [ekșčelent]. Pe de altă parte, se manifestă și aici tendința de reducere a grupului de trei consoane, care are mai multe rezultate: a) dispariția lui ''k'', cu sau fără modificarea lui ''s'', deci pronunțări de tipul [esčelent] sau [eșčelent]; b) dispariția lui ''s'' > ș în pronunțări de tipul [ekcelent]; c) mai rar, dispariția atît a lui ''k'', cît și a lui ''s'' > ș, în pronunțări de tipul [ečelent] explicabile prin faza precedentă (fenomen asemănător cu cel care apare în varianta ''acepta'' pentru ''accepta'').În cîteva cuvinte se produc confuzii între grupurile consonantice [ks] (= x) și [sk]: substantivul ''asterisc'' (< fr. ''astérisque'') are varianta, greșită, ''asterix'', iar ''escalop'' (< fr. ''escalope'') se întîlnește scris ''exalop'' (într-o variantă — hipercorectă — care se poate explica însă și prin faza ''excalop'', cu reducerea grupului ''ksc > ks''); în normă se admite variația ''tamarisc''ă''/tamarix'' (< germ. ''Tamariske'', lat. ''tamarix'').

5. Pronunțarea literei ''x'' în cuvinte nu trebuie confundată cu numele ei. Numele literei ''x'' este „ics” și ea se citește astfel cînd este izolată, cu valoare substantivală: în enumerarea literelor din alfabet, în propoziții referitoare la scriere (''Lipsește un ''x, ''Scrie-l mai clar pe ''x''!'', ''Litera'' x ''noteaz''ă'' un grup de consoane''), cînd înseamnă „semn de forma literei ''x''” (pluralul ''x''-uri se citește ''icsuri'') sau cînd are valoare de simbol în diferite coduri. Pornind de la notația prin ''x'' a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică, litera ''x'' este folosită ca substitut de cuvinte; de obicei majuscula ''X'' substituie nume proprii: în orașul ''X'', cetățeanul ''X'' și de aici s-a ajuns la formația ''X-ulescu'', pronunțată (și scrisă și) ''Icsulescu''.

De la numele literei ''x'' s-a format și un verb, neînregistrat în dicționare, (''a icsa ''„a anula un text dactilografiat prin scrierea suprapusă a mai mulți ''x''”.

6. Cele spuse pînă acum cu privire la litera ''x'' și la pronunțarea ei sînt valabile numai pentru ortografia și ortoepia limbii române (pentru cuvinte comune și pentru nume proprii de persoană ale unor români sau alte nume proprii adaptate). E bine de știut că în alfabetul latin folosit de alte limbi litera ''x'' are diferite valori și ca atare în numele proprii neadaptate trebuie citită conform regulilor din limba respectivă.Ea se citește [h] în spaniolă: de exemplu, în numele localității ''Xeres'' (devenit și substantiv comun, ca nume de vin). Prin tradiție noi pronunțăm cu [ks] numele statului ''Mexic'' în această formă, adaptată, cu finală consonantică; în numele, neadaptat, al capitalei acestui stat, ''Ciudad de Mexico'', litera ''x'' trebuie pronunțată însă [h] (aproximativ [Siudá de Méhico]).

În franceză ea se citește uneori [s]: numele orașului ''Bruxelles'', capitala Belgiei, se pronunță corect cu [s], nu cu [ks] (deci [Brüsél]).

Tot [s] se citește litera ''x'' în numele proprii chinezești scrise cu litere latine: ''Xiamen'', ''Xining''.

Grupurile de litere ''cs'' și ''cz'' au și ele valori diferite în unele limbi. Ele trebuie citite [č] (= ci) în nume proprii maghiare și poloneze; de exemplu: ''Csáki'', ''Czerny'', ''Mickiewicz'' (= [Mițkievič]), ''Mohács''.
1.034 de modificări

Meniu de navigare