Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVI. Cu sau fără cratimă?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 2: Linia 2:


== '''XXVI.''' Cu sau fără cratimă? ==
== '''XXVI.''' Cu sau fără cratimă? ==


Cratima — numită și liniuță sau linioară de unire (și de despărțire), mai demult și trăsură de unire — este, în scrierea românească, atît semn ortografic, cît și semn de punctuație. Ponderea și statutul ei diferă în cele două sectoare ale scrierii: în ortografie cratima este semnul principal, pe cînd în punctuație ea este un semn secundar, chiar periferic; în ortografie cratima are întrebuințări specifice și obligatorii, în timp ce în punctuație folosirea ei este facultativă, putînd fi înlocuită cu alte semne (virgula sau linia de pauză).
Cratima — numită și liniuță sau linioară de unire (și de despărțire), mai demult și trăsură de unire — este, în scrierea românească, atît semn ortografic, cît și semn de punctuație. Ponderea și statutul ei diferă în cele două sectoare ale scrierii: în ortografie cratima este semnul principal, pe cînd în punctuație ea este un semn secundar, chiar periferic; în ortografie cratima are întrebuințări specifice și obligatorii, în timp ce în punctuație folosirea ei este facultativă, putînd fi înlocuită cu alte semne (virgula sau linia de pauză).
Linia 18: Linia 17:
— orice alipire a unor cuvinte neaccentuate (a celor enclitice cu sau fără includerea într-o silabă comună; a celor proclitice numai cu includerea într-o silabă comună), fenomen produs în grupuri alcătuite din: verb + forme pronominale neaccentuate de dativ sau/și de acuzativ (''dă-mi'', ''dă-ne'', ''dîndu-și'', ''dîndu-și-l'', ''pare-mi-se''); interjecție + forme similare (''iată-mă'', ''na-ți''); substantive, adjective sau prepoziții + forme pronominale neaccentuate de dativ (''în viața-i'', ''în trista-i viață'', ''asupra-ți''); forme verbale inverse (''văzut-a'', ''vedea-va''), care pot avea și pronume intercalate (''văzutu-l-a'', ''văzutu-mi-l-a'', ''vedea-ți-aș'', ''vedea-ți-i-aș''); substantive nearticulate + adjective posesive (''frate-meu'', ''soră-sa''); orice cuvînt + formele neaccentuate de indicativ prezent ''i'' și ''s'' ale verbului ''a fi'' (''nu-i'', ''că-s'', ''afară-i bine''); pronumele ''l'' + verb auxiliar (''l-am dat'').
— orice alipire a unor cuvinte neaccentuate (a celor enclitice cu sau fără includerea într-o silabă comună; a celor proclitice numai cu includerea într-o silabă comună), fenomen produs în grupuri alcătuite din: verb + forme pronominale neaccentuate de dativ sau/și de acuzativ (''dă-mi'', ''dă-ne'', ''dîndu-și'', ''dîndu-și-l'', ''pare-mi-se''); interjecție + forme similare (''iată-mă'', ''na-ți''); substantive, adjective sau prepoziții + forme pronominale neaccentuate de dativ (''în viața-i'', ''în trista-i viață'', ''asupra-ți''); forme verbale inverse (''văzut-a'', ''vedea-va''), care pot avea și pronume intercalate (''văzutu-l-a'', ''văzutu-mi-l-a'', ''vedea-ți-aș'', ''vedea-ți-i-aș''); substantive nearticulate + adjective posesive (''frate-meu'', ''soră-sa''); orice cuvînt + formele neaccentuate de indicativ prezent ''i'' și ''s'' ale verbului ''a fi'' (''nu-i'', ''că-s'', ''afară-i bine''); pronumele ''l'' + verb auxiliar (''l-am dat'').


'''b.'''  Fenomenele fonetice facultative vizează și unele cuvinte sau forme implicate în situațiile menționate sub a, dar și multe altele. Se întîlnesc și aici:— numeroase contrageri (sinereze), produse mai ales la întîlnirea oricărui cuvînt cu instrumente gramaticale ca prepozițiile ''a'', ''de'', ''pe'', conjuncția ''de'', articolele ''un'', ''o'' și ''al'', ''a'', ''ai'', ''ale'' (''de-acolo'', ''pe-atunci'', ''de-al meu''), dar și între orice alte cuvinte (''vine-acuma'', ''unde-așteapt''ă);
'''b.'''  Fenomenele fonetice facultative vizează și unele cuvinte sau forme implicate în situațiile menționate sub '''a''', dar și multe altele. Se întîlnesc și aici:
 
 
Cratima nu poate nota însă contrageri (sinereze) produse în interiorul unor cuvinte compuse sau derivate: ''deodat''ă se scrie la fel atît la pronunțarea sa în patru silabe (cu vocala [e], cît și la cea în trei silabe (cu semivocala [ó]).
 


unele eliziuni ale primei vocale (finala primului cuvînt), dintre care mai frecvente sînt cele suferite de conjuncțiile ''c''ă, ''dac''ă, ''s''ă (''c-a venit'', ''dac-o vezi'', ''s-aștepte''), de prepozițiile ''dup''ă, ''făr''ă, ''lîng''ă (''dup-aceea'', ''făr-o vorb''ă, ''lîng-un pom'') și de negația ''nu'' (''n-a venit'', ''n-aud''), și orice eliziune a celei de a doua vocale (inițiala cuvîntului al doilea), produsă exclusiv la cuvintele care încep cu ''î'' (''dacă-ncepe'', ''să-ntreb'', ''la-nceput'', ''cîntă-n cor'').
numeroase contrageri (sinereze), produse mai ales la întîlnirea oricărui cuvînt cu instrumente gramaticale ca prepozițiile ''a'', ''de'', ''pe'', conjuncția ''de'', articolele ''un'', ''o'' și ''al'', ''a'', ''ai'', ''ale'' (''de-acolo'', ''pe-atunci'', ''de-al meu''), dar și între orice alte cuvinte (''vine-acuma'', ''unde-așteaptă'');


Cratima nu poate nota însă contrageri (sinereze) produse în interiorul unor cuvinte compuse sau derivate: ''deodată'' se scrie la fel atît la pronunțarea sa în patru silabe (cu vocala [e], cît și la cea în trei silabe (cu semivocala [ḙ]).


Cratima poate nota eliziuni similare și în interiorul unor cuvinte compuse sau derivate (vezi 2 și 3 a).
— unele eliziuni ale primei vocale (finala primului cuvînt), dintre care mai frecvente sînt cele suferite de conjuncțiile ''că'', ''dacă'', ''să'' (''c-a venit'', ''dac-o vezi'', ''s-aștepte''), de prepozițiile ''după'', ''fără'', ''lîngă'' (''dup-aceea'', ''făr-o vorbă'', ''lîng-un pom'') și de negația ''nu'' (''n-a venit'', ''n-aud''), și orice eliziune a celei de a doua vocală (inițiala cuvîntului al doilea), produsă exclusiv la cuvintele care încep cu ''î'' (''dacă-ncepe'', ''să-ntreb'', ''la-nceput'', ''cîntă-n cor'').


Cratima poate nota eliziuni similare și în interiorul unor cuvinte compuse sau derivate (vezi '''2''' și '''3 a''').


Fenomenele menționate sînt facultative în sensul că pentru toate situațiile descrise și ilustrate există variante fără contragere (de exemplu: ''de acolo'', ''pe atunci'', ''vine acuma'') sau fără eliziune (''că a venit'', ''să aștepte'', ''după aceea'', ''nu a venit'', ''dacă începe ''etc.); variantele cu contragere sau cu eliziune, pe de o parte, caracterizează stilul colocvial și un tempo rapid, iar, pe de alta, apar, din necesități metrice, în poezie, în timp ce variantele fără contragere sau fără eliziune sînt caracteristice pentru exprimarea emfatică, stilul înalt și un tempo lent. Despre cratimă nu se poate spune însă că e facultativă în aceste situații, pentru că producerea fenomenului fonetic impune folosirea obligatorie a cratimei. Notarea corespunzătoare a fenomenelor fonetice menționate este esențială pentru lectura fidelă a versurilor.
Fenomenele menționate sînt facultative în sensul că pentru toate situațiile descrise și ilustrate există variante fără contragere (de exemplu: ''de acolo'', ''pe atunci'', ''vine acuma'') sau fără eliziune (''că a venit'', ''să aștepte'', ''după aceea'', ''nu a venit'', ''dacă începe'' etc.); variantele cu contragere sau cu eliziune, pe de o parte, caracterizează stilul colocvial și un tempo rapid, iar, pe de alta, apar, din necesități metrice, în poezie, în timp ce variantele fără contragere sau fără eliziune sînt caracteristice pentru exprimarea emfatică, stilul înalt și un tempo lent. Despre cratimă nu se poate spune însă că e facultativă în aceste situații, pentru că producerea fenomenului fonetic impune folosirea obligatorie a cratimei. Notarea corespunzătoare a fenomenelor fonetice menționate este esențială pentru lectura fidelă a versurilor.


2. Cratima îndeplinește un rol important în scrierea cuvintelor compuse: ea marchează, pe de o parte, statutul de cuvînt compus în opoziție cu o îmbinare de cuvinte (stabilă sau nu) și, pe de altă parte, un grad mai slab de sudură — morfologică sau semantică — decît la compusele scrise într-un cuvînt (vezi și XXV).
'''2.''' Cratima îndeplinește un rol important în scrierea cuvintelor compuse: ea marchează, pe de o parte, statutul de cuvînt compus în opoziție cu o îmbinare de cuvinte (stabilă sau nu) și, pe de altă parte, un grad mai slab de sudură — morfologică sau semantică — decît la compusele scrise într-un cuvînt (vezi și '''XXV''').


Ca marcă grafică a cuvintelor compuse, cratima apare mai ales la substantive și adjective, relativ rar la adverbe (și locuțiuni adverbiale) și interjecții.
Ca marcă grafică a cuvintelor compuse, cratima apare mai ales la substantive și adjective, relativ rar la adverbe (și locuțiuni adverbiale) și interjecții.


 
De reținut că nu există numerale, pronume, verbe și conjuncții compuse care să se scrie cu cratimă; nu sînt corecte grafii ca ''două-sute'', ''ceea-ce'', ''însu-mi'', ''vre-unul'', ''bine-voi'', ''fiind-'' sau ''întru-cît''. La prepoziții compuse cratima poate apărea în situații în care se produc contrageri (''de-a'' în ''de-a lungul'') sau eliziuni (''făr-a plînge'', ''pîn-a nu veni''); vezi '''1'''.
De reținut că nu există numerale, pronume, verbe și conjuncții compuse care să se scrie cu cratimă; nu sînt corecte grafii ca ''două-sute'', ''ceea-ce'', ''însu-mi'', ''vre-unul'', ''bine-voi'', ''fiind-c''ă sau ''întru-cît''. La prepoziții compuse cratima poate apărea în situații în care se produc contrageri (''de-a'' în ''de-a lungul'') sau eliziuni (''făr-a plînge'', ''pîn-a nu veni''); vezi 1.
 


Se pot da puține reguli generale pentru scrierea cu cratimă a cuvintelor compuse. De aceea ortografia acestora se învață de obicei pentru fiecare cuvînt în parte.
Se pot da puține reguli generale pentru scrierea cu cratimă a cuvintelor compuse. De aceea ortografia acestora se învață de obicei pentru fiecare cuvînt în parte.
Linia 44: Linia 39:
La substantive sînt trei situații principale:
La substantive sînt trei situații principale:


— cînd termenii constitutivi nu corespund ca sens realității denumite de compus: de exemplu, nume de plante ca ''cinci-degete'', ''gura-leului'', ''traista-ciobanului'', nume de insecte de tipul ''calul-popii'', nume de pești ca ''nouă-ochi'', nume de substanțe, de instrumente sau operații tehnice ca ''gură-de-lup'', ''scara-mîței'', nume de rudenie ca ''mamă-mare'', epitete ca ''mălai-mare'', ''zgîrie-brînz''ă, nume proprii de aștri și constelații de tipul ''Carul-Mare'', ''Ciobanul-cu-Oile'';
— cînd termenii constitutivi nu corespund ca sens realității denumite de compus: de exemplu, nume de plante ca ''cinci-degete'', ''gura-leului'', ''traista-ciobanului'', nume de insecte de tipul ''calul-popii'', nume de pești ca ''nouă-ochi'', nume de substanțe, de instrumente sau operații tehnice ca ''gură-de-lup'', ''scara-mîței'', nume de rudenie ca ''mamă-mare'', epitete ca ''mălai-mare'', ''zgîrie-brînză'', nume proprii de aștri și constelații de tipul ''Carul-Mare'', ''Ciobanul-cu-Oile'';


— cînd termenii constitutivi își păstrează individualitatea
— cînd termenii constitutivi își păstrează individualitatea semantică, dar compusul are unitate morfologică, schimbîndu-și în flexiune numai ultimul termen: de exemplu, ''nord-est'' (articulat ''nord-estul''), ''prim-plan'' (pl. ''prim-planuri''), ''scris-citit'' (art. ''scris-cititul'', genitiv-dativ ''scris-cititului'');


semantică, dar compusul are unitate morfologică, schimbîndu-și în flexiune numai ultimul termen: de exemplu, ''nord-est'' (articulat ''nord-estul''), ''prim-plan'' (pl. ''prim-planuri''), ''scris-citit'' (art. ''scris-cititul'', genitiv-dativ ''scris-cititului'');— cînd, dimpotrivă, compusul are unitate semantică, dar nu și unitate morfologică, schimbîndu-și în flexiune fie numai primul termen (de exemplu: ''vagon-restaurant'', art. ''vagonul-restaurant'', pl. ''vagoane''(''le'')''-restaurant''; ''zi-munc''ă, art. ''ziua-munc''ă, ''zile-munc''ă, genitiv-dativ ''zilei-munc''ă), fie chiar ambii termeni (de exemplu: ''contabil-șef'', pl. ''contabili-șefi'', dar art. ''contabilul-șef''; ''economist-contabil'', pl. ''economiști-contabili''; o''raș-tîrg'', pl. ''orașe-tîrguri'').
— cînd, dimpotrivă, compusul are unitate semantică, dar nu și unitate morfologică, schimbîndu-și în flexiune fie numai primul termen (de exemplu: ''vagon-restaurant'', art. ''vagonul-restaurant'', pl. ''vagoane''(''le'')''-restaurant''; ''zi-muncă'', art. ''ziua-muncă'', ''zile-muncă'', genitiv-dativ ''zilei-muncă''), fie chiar ambii termeni (de exemplu: ''contabil-șef'', pl. ''contabili-șefi'', dar art. ''contabilul-șef''; ''economist-contabil'', pl. ''economiști-contabili''; ''oraș-tîrg'', pl. ''orașe-tîrguri'').


La adjective se întîlnesc de asemenea situații cu contradicții între:
La adjective se întîlnesc de asemenea situații cu contradicții între:


— unitatea morfologică (flexiune exclusiv finală) și lipsa de unitate semantică: de exemplu, ''social-cultural'' (f. ''social-cultural''ă, pl. m. ''social-culturali'', f. ''social-culturale'');
— unitatea morfologică (flexiune exclusiv finală) și lipsa de unitate semantică: de exemplu, ''social-cultural'' (f. ''social-culturală'', pl. m. ''social-culturali'', f. ''social-culturale'');


— unitatea semantică și lipsa de unitate morfologică (flexiune la ambii termeni): de exemplu, ''albastru-azuriu'' (f. ''albastră-azurie'', pl. m. ''albaștri-azurii'', pl. f. ''albastre-azurii'').
— unitatea semantică și lipsa de unitate morfologică (flexiune la ambii termeni): de exemplu, ''albastru-azuriu'' (f. ''albastră-azurie'', pl. m. ''albaștri-azurii'', pl. f. ''albastre-azurii'').
Linia 60: Linia 55:
Adverbele și interjecțiile au de asemenea unele structuri comune, cum sînt locuțiunile sau compusele din termeni înrudiți (''cîine-cîinește'', ''vrînd-nevrînd'', ''haida-hai'') și cele din termeni asemănători (''calea-valea'', ''nitam-nisam''; ''tic-tac'', ''tura-vura'').
Adverbele și interjecțiile au de asemenea unele structuri comune, cum sînt locuțiunile sau compusele din termeni înrudiți (''cîine-cîinește'', ''vrînd-nevrînd'', ''haida-hai'') și cele din termeni asemănători (''calea-valea'', ''nitam-nisam''; ''tic-tac'', ''tura-vura'').


Cratima apare și în numeroase împrumuturi recente, fie că se menține grafia din limba de origine, fie că se introduce cratima pentru a marca unitatea compusului: ''cow-boy'', ''happy-end'', ''pick-up'', ''porto-franco'', ''post-mortem'', ''statu-quo'', ''tutti-frutti''.În scrierea unor cuvinte compuse cratima are un dublu rol, marcînd atît statutul de compus, cît și rostirea împreună a două cuvinte: de exemplu, la substantivul ''vino-ncoace'' (din ''a avea pe ''~ ). La altele intervenția cratimei cu rol fonetic produce variante grafice diferite de regula aplicată compuselor în cauză: ''de-mpărțit'' față de ''deîmpărțit''. În sfîrșit, la altele cratima impusă de statutul compusului anulează posibilitatea de redare a pronunțărilor diferite: substantivul ''luare-aminte'' se scrie astfel indiferent dacă este pronunțat cu vocala [e] sau cu semivocala [ó].
Cratima apare și în numeroase împrumuturi recente, fie că se menține grafia din limba de origine, fie că se introduce cratima pentru a marca unitatea compusului: ''cow-boy'', ''happy-end'', ''pick-up'', ''porto-franco'', ''post-mortem'', ''statu-quo'', ''tutti-frutti''.


3. Un rol mai mic are cratima în scrierea unor derivate cu prefixe și cu sufixe. La ambele categorii de cuvinte există situații în care cratima este obligatorie și altele în care ea este facultativă.
În scrierea unor cuvinte compuse cratima are un dublu rol, marcînd atît statutul de compus, cît și rostirea împreună a două cuvinte: de exemplu, la substantivul ''vino-ncoace'' (din ''a avea pe'' ~ ). La altele intervenția cratimei cu rol fonetic produce variante grafice diferite de regula aplicată compuselor în cauză: ''de-mpărțit'' față de ''deîmpărțit''. În sfîrșit, la altele cratima impusă de statutul compusului anulează posibilitatea de redare a pronunțărilor diferite: substantivul ''luare-aminte'' se scrie astfel indiferent dacă este pronunțat cu vocala [e] sau cu semivocala [ḙ].


a. La derivatele cu prefixe cratima este obligatorie între prefix și bază în următoarele situații:
'''3.''' Un rol mai mic are cratima în scrierea unor derivate cu prefixe și cu sufixe. La ambele categorii de cuvinte există situații în care cratima este obligatorie și altele în care ea este facultativă.
 
'''a.''' La derivatele cu prefixe cratima este obligatorie între prefix și bază în următoarele situații:


— la formațiile cu prefixele ''ne''- și ''re''- de la un cuvînt care începe cu ''î''-, dacă — într-un tempo rapid — se produce eliziunea vocalei inițiale a bazei: se scrie ''neîmpăcat'', dar ''ne-mpăcat''; ''neînțeles'', dar ''ne-nțeles''; ''reîntoarcere'', dar ''re-ntoarcere'';
— la formațiile cu prefixele ''ne''- și ''re''- de la un cuvînt care începe cu ''î''-, dacă — într-un tempo rapid — se produce eliziunea vocalei inițiale a bazei: se scrie ''neîmpăcat'', dar ''ne-mpăcat''; ''neînțeles'', dar ''ne-nțeles''; ''reîntoarcere'', dar ''re-ntoarcere'';
Linia 70: Linia 67:
— formațiile cu prefixul ''ex''- cu sensul „fost”: ''ex-campion'', ''ex-deputat'';
— formațiile cu prefixul ''ex''- cu sensul „fost”: ''ex-campion'', ''ex-deputat'';


— formațiile ocazionale, cu diverse prefixe, de la nume proprii sau de la numele unei litere: ''anti-Maiorescu'', ''anti-X'', (''Ion'')'' ne-Ion'', ''non-a''.
— formațiile ocazionale, cu diverse prefixe, de la nume proprii sau de la numele unei litere: ''anti-Maiorescu'', ''anti-X'', (''Ion'') ''ne-Ion'', ''non-a''.


Cratima între prefix și bază este facultativă la alte formații ocazionale:
Cratima între prefix și bază este facultativă la alte formații ocazionale:
Linia 76: Linia 73:
— formații cu prefixe superlative;
— formații cu prefixe superlative;


— formații cu prefixe terminate în aceeași literă ca inițiala bazei;— formații omonime cu altele, mai bine cunoscute și avînd sensuri diferite: ''a re-crea ''„a crea din nou” față de ''a'' (''se'')'' recrea ''„a (se) odihni”.
— formații cu prefixe terminate în aceeași literă ca inițiala bazei;
 
— formații omonime cu altele, mai bine cunoscute și avînd sensuri diferite: ''a re-crea'' „a crea din nou” față de ''a'' (''se'') ''recrea'' „a (se) odihni”.


Facultativă este și cratima dintre prefixe la formațiile ocazionale supraprefixate: ''super-extrafin'', ''ultra-ultraelegant''.
Facultativă este și cratima dintre prefixe la formațiile ocazionale supraprefixate: ''super-extrafin'', ''ultra-ultraelegant''.


b. La derivatele cu sufixe cratima este obligatorie, între bază și sufix, numai cînd baza este o literă sau o abreviere literală: de exemplu, ''X-ulescu'', ''I''.''T''.''B''.''-ist''. Ea este facultativă în formațiile de la nume proprii străine a căror finală nu se scrie așa cum se pronunță; de exemplu, de la ''Voltaire'': ''voltaire-ian'' (sau ''voltairian''), nu ''voltaireian''.
'''b.''' La derivatele cu sufixe cratima este obligatorie, între bază și sufix, numai cînd baza este o literă sau o abreviere literală: de exemplu, ''X-ulescu'', ''I''.''T''.''B''.''-ist''. Ea este facultativă în formațiile de la nume proprii străine a căror finală nu se scrie așa cum se pronunță; de exemplu, de la ''Voltaire'': ''voltaire-ian'' (sau ''voltairian''), nu ''voltaireian''.
 
'''4.''' Asemănătoare cu situația derivatelor cu sufixe este folosirea cratimei în unele forme flexionare, înaintea articolului enclitic sau a unei desinențe. Cratima se întrebuințează astfel numai în formele flexionare ale unor compuse din abrevieri (''I''.''T''.''B''.''-ul'', ''I''.''T''.''B''.''-ului''), neologisme cu grafie străină diferită de pronunțare în partea finală (''bourrée-ul'', ''bourrée-uri''; ''slow-ul'', ''slow-uri'') și ale altor cuvinte cu situații speciale, cum sînt denumirile literelor (''a-ul'', ''x-ul'') și notațiile cifrice ale numeralelor (''2-ul'', ''al 2-lea ''sau'' al II-lea'').
 
La scrierea de acest tip, cu cifre și litere, a numeralelor ordinale cratima poate lipsi numai dacă formantul final est scris la umărul cifrei: ''I<sup>ul</sup>, al 2lea ''sau'' al IIlea'', respectiv ''a 2a'', ''a IIa''. Această notație este mai puțin obișnuită.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 


4. Asemănătoare cu situația derivatelor cu sufixe este folosirea cratimei în unele forme flexionare, înaintea articolului enclitic sau a unei desinențe. Cratima se întrebuințează astfel numai în formele flexionare ale unor compuse din abrevieri (''I''.''T''.''B''.''-ul'', ''I''.''T''.''B''.''-ului''), neologisme cu grafie străină diferită de pronunțare în partea finală (''bourrée-ul'', ''bourrée-uri''; ''slow-ul'', ''slow-uri'') și ale altor cuvinte cu situații speciale, cum sînt denumirile literelor (''a-ul'', ''x-ul'') și notațiile cifrice ale numeralelor (''2-ul'', ''al 2-lea ''sau'' al II-lea'').




La scrierea de acest tip, cu cifre și litere, a numeralelor ordinale cratima poate lipsi numai dacă formantul final est scris la umărul cifrei: ''Iul, al 2lea ''sau'' al IIlea'', respectiv ''a 2a'', ''a IIa''. Această notație este mai puțin obișnuită.




Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare