Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVI. Cu sau fără cratimă?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 235: Linia 235:
''nu-l'' (negație + pronume: ''nu-l cunosc'') și ''nul (''adjectiv: ''rezultat nul);''
''nu-l'' (negație + pronume: ''nu-l cunosc'') și ''nul (''adjectiv: ''rezultat nul);''


''s-a'' (pronume + verb: ''s-a dus'') și ''sa'' (adjectiv posesiv: ''cartea sa'');


''s-ar'' (pronume + verb: ''s-ar duce'') și ''sar'' (verb: ''eu sar coarda'');


''s-au'' (pronume + verb: ''s-au dus'') și ''sau'' (conjuncție: ''el sau ea'');


''să-i'' (conjuncție + pronume: ''să-i dau) ''și'' săi ''(adjectiv posesiv: ''copiii săi'');


''ți-i'' (pronume + pronume: ''ți-i dau''; pronume + verb: ''ți-i bine'' și ''ții'' (verb: ''ții minte'');


''v-a'' (pronume + verb: ''v-a plăcut'') și ''va'' (verb: ''va raporta'');


''v-ar'' (pronume + verb: ''v-ar plăcea'') și ''var'' (substantiv: ''apă de var'');


''vi-i'' (pronume + pronume: ''vi-i dau''; pronume + verb: ''vi-i bine'') și ''vii'' (adjectiv: ''oameni vii''; substantiv: ''dealuri cu vii'').


La acestea se adaugă o serie de omofone în care grupul de cuvinte scrise cu cratimă este realizat cu forme populare ale verbului auxiliar de viitor și de prezumtiv: de exemplu, ''c-or'' și ''cor'', ''mă-i'' și ''măi'', ''m-oi'' și ''moi'', ''m-or'' și ''mor'', ''n-oi'' și ''noi'', ''n-or'' și ''nor'', ''te-i'' și ''tei'', ''v-oi'' și ''voi'', ''v-or'' și ''vor''.


Omofonele pot fi și de două, trei sau mai multe silabe. De exemplu: ''c-ale'' (conjuncție + articol: ''știu c-ale tale sînt bune'') și ''cale'' (substantiv: ''cale lungă'');


''c-are'' (conjuncție + verb: ''știu c-are treabă'') și ''care'' (pronume: ''omul care vine''; substantiv: ''două care'');


''du-ne'' (verb + pronume: ''du-ne acolo'') și ''dune'' (substantiv);


''într-una'' (prepoziție + numeral: ''într-una din zile'') și ''întruna'' (adverb: ''plînge întruna'');


''n-are'' (negație + verb: ''n-are timp'') și ''nare'' (substantiv reg.: ''o nare'');


''zi-le'' (verb + pronume: ''zi-le și lor'') și ''zile'' (substantiv: ''multe zile'').


O omofonie care vizează multe verbe de conjugarea a III-a este aceea dintre persoana a doua singular a imperativului + pronumele ''-ți'' și persoana a doua plural a imperativului sau a prezentului indicativ și conjunctiv fără pronume, de tipul: 


''deschide-ți'' (subiect: ''tu'') și ''deschideți'' (subiect: ''voi'').


''s-a'' (pronume + verb: ''s-a dus'') și ''sa'' (adjectiv posesiv: ''cartea sa'');
Greșelile legate de folosirea cratimei în asemenea situații sînt de două feluri. Pe de o parte, se întîlnesc grafii inacceptabile în mod absolut, incorecte în orice împrejurare; de exemplu, ''ami'', ''ma'', ''vam'' sau ''a-le'', ''î-l'', ''î-și'', ''cînta-i'', ''cînta-și'', ''cînta-ți'', ''fuse-se'', ''merge-ți'', ''ve-ți'', ''vorbi-ți'' (în loc de ''a-mi'', ''m-a'', ''v-am'', respectiv ''ale'', ''îl'', ''își'', ''cîntai'', ''cîntași'', ''fusese'', ''mergeți'', ''veți'', ''vorbiți''). Pe de altă parte, se întîlnesc grafii care ar fi corecte în alte situații, dar sînt greșite în contextul dat; în această situație intră toate exemplele de omofone diferențiate prin scrierea cu sau fără cratimă, de felul celor din listele anterioare (de exemplu: ''Bine a-ți venit! ''în loc de... ''ați venit'' și ''pentru ați reproșa'' în loc de... ''a-ți reproșa''), dintre care unele pot avea chiar mici contexte aparent comune. Astfel, se scrie corect ''L-a cules de pe drumuri'', dar ''La cules e mare veselie''; ''Pentru a-i crede e nevoie de dovezi'', dar ''Ai crede una ca asta?'', ''Mai bate'' (''vîntul'') și ''M-ai bate'' (''dacă ai putea''); ''Ei s-au supărat'', dar ''E trist sau supărat?'' În asemenea situații e necesară o atenție sporită.
 
''s-ar'' (pronume +verb: ''s-ar duce'') și ''sar'' (verb: ''eu sar coarda'');
 
''s-au'' (pronume + verb: ''s-au dus'') și ''sau'' (conjuncție: ''el sau ea'');


''să-i'' (conjuncție + pronume: ''să-i dau) ''și'' săi ''(adjectiv posesiv:


''copiii săi'');


ț''i-i'' (pronume + pronume: ț''i-i dau''; pronume + verb: ț''i-i bine ''și


ț''ii'' (verb: ț''ii minte'');


''v-a'' (pronume + verb: ''v-a plăcut'') și ''va'' (verb: ''va raporta'');


''v-ar'' (pronume + verb: ''v-ar plăcea'') și ''var'' (substantiv: ''apă de var'');


''vi-i'' (pronume + pronume: ''vi-i dau''; pronume + verb: ''vi-i bine'')


și ''vii'' (adjectiv: ''oameni vii''; substantiv: ''dealuri cu vii'').


La acestea se adaugă o serie de omofone în care grupul de cuvinte scrise cu cratimă este realizat cu forme populare ale verbului auxiliar de viitor și de prezumtiv: de exemplu, ''c-or'' și ''cor'', ''mă-i'' și ''măi, m-oi ''și'' moi'', ''m-or'' și ''mor'', ''n-oi'' și ''noi'', ''n-or'' și ''nor'', ''te-i'' și ''tei, v-oi ''și'' voi'', ''v-or'' și ''vor''.
Omofonele pot fi și de două, trei sau mai multe silabe. De
exemplu: ''c-ale'' (conjuncție + articol: ș''tiu c-ale tale sînt bune'') și
''cale'' (substantiv: ''cale lung''ă);''c-are'' (conjuncție + verb: ș''tiu c-are treab''ă) și ''care'' (pronume:
''omul care vine''; substantiv: ''două care'');
''du-ne'' (verb + pronume: ''du-ne acolo'') și ''dune'' (substantiv);
''într-una'' (prepoziție + numeral: ''într-una din zile'') și ''întruna''
(adverb: ''plînge întruna'');
''n-are'' (negație + verb: ''n-are timp'') și ''nare'' (substantiv reg.: ''o nare'');
''zi-le'' (verb + pronume: ''zi-le și lor'') și ''zile'' (substantiv: ''multe zile'').


O omofonie care vizează multe verbe de conjugarea a III-a este aceea dintre persoana a doua singular a imperativului + pronumele -ț''i'' și persoana a doua plural a imperativului sau a prezentului indicativ și conjunctiv fără pronume, de tipul: ''deschide-ți'' (subiect: ''tu'') și ''deschideți'' (subiect: ''voi'').


Greșelile legate de folosirea cratimei în asemenea situați sînt de două feluri. Pe de o parte, se întîlnesc grafii inacceptabile în mod absolut, incorecte în orice împrejurare; de exemplu, ''ami'', ''ma'', ''vam'' sau ''a-le'', ''î-l'', ''î-și'', ''cînta-i'', ''cînta-și'', ''cînta-ți'', ''fuse-se'', ''merge-ți'', ''ve-ți'', ''vorbi-ți'' (în loc de ''a-mi'', ''m-a'', ''v-am'', respectiv ''ale'', ''îl'', ''își'', ''cîntai'', ''cîntași'', ''fusese'', ''mergeți'', ''veți'', ''vorbiți''). Pe de altă parte, se întîlnesc grafii care ar fi corecte în alte situații, dar sînt greșite în contextul dat; în această situație intră toate exemplele de omofone diferențiate prin scrierea cu sau fără cratimă, de felul celor din listele anterioare (de exemplu: ''Bine a-ți venit! ''în loc de... ''ați venit ''și'' pentru ați reproșa ''în loc de... ''a-ți reproșa''), dintre care unele pot avea chiar mici contexte aparent comune. Astfel, se scrie corect ''L-a cules de pe drumuri'', dar ''La cules e mare veselie''; ''Pentru a-i crede e nevoie de dovezi'', dar ''Ai crede una ca asta?'', ''Mai bate ''(''vîntul'') și ''M-ai bate ''(''dacă ai putea''); ''Ei s-au supărat'', dar ''E trist sau supărat? ''În asemenea situații e necesară o atenție sporită.Mijloacele de verificare a soluției alese sînt diverse. Cele mai simple constau în substituirea cu alte cuvinte (sinonime) sau cu forme ale aceluiași cuvînt, iar în cazul grupurilor de cuvinte și în eventuale reconstituiri ale cuvintelor cu eliziuni. De exemplu, se poate reține că se scriu într-un cuvînt: ''cea'' cînd poate fi înlocuit cu ''acea'' sau ''aceea sau cînd ''se opune lui ''hăis''; ''dea'' cu ''deie''; ''iar'' cu ''iar''ăș''i'' sau cu ș''i''; ''sa'' cu ''ei'' sau cu ''lui''; ''sau'' cu ''ori''. De asemenea, că se scriu cu cratimă: ''c-a'' și ''c-ai'', ''c-al'', ''c-ale'', ''c-am'', ''c-ar'', ''c-are'', ''c-ați'' cînd ''c''- poate fi întregit în ''c''ă; ''m-a'', ''m-ai'', ''m-au''... și ''v-a'', ''v-ați'', ''v-am''... cînd ''m-'' și ''v-'' pot fi întregite în ''m''ă, ''v''ă; ''n-a'', ''n-ai'', ''n-am''... cînd ''n-'' corespunde lui ''nu''.
Mijloacele de verificare a soluției alese sînt diverse. Cele mai simple constau în substituirea cu alte cuvinte (sinonime) sau cu forme ale aceluiași cuvînt, iar în cazul grupurilor de cuvinte și în eventuale reconstituiri ale cuvintelor cu eliziuni. De exemplu, se poate reține că se scriu într-un cuvînt: ''cea'' cînd poate fi înlocuit cu ''acea'' sau ''aceea sau cînd ''se opune lui ''hăis''; ''dea'' cu ''deie''; ''iar'' cu ''iar''ăș''i'' sau cu ș''i''; ''sa'' cu ''ei'' sau cu ''lui''; ''sau'' cu ''ori''. De asemenea, că se scriu cu cratimă: ''c-a'' și ''c-ai'', ''c-al'', ''c-ale'', ''c-am'', ''c-ar'', ''c-are'', ''c-ați'' cînd ''c''- poate fi întregit în ''c''ă; ''m-a'', ''m-ai'', ''m-au''... și ''v-a'', ''v-ați'', ''v-am''... cînd ''m-'' și ''v-'' pot fi întregite în ''m''ă, ''v''ă; ''n-a'', ''n-ai'', ''n-am''... cînd ''n-'' corespunde lui ''nu''.




Lingviști
346 de modificări

Meniu de navigare