Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVI. Cu sau fără cratimă?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 311: Linia 311:
Nu se admite folosirea cumulată a ambelor semne. De aceea, în situațiile în care ar trebui folosit apostroful pentru absența unor sunete și cratima pentru alte fenomene (caracterul conjunct al unor pronume neaccentuate sau statutul de cuvînt compus) se pune problema opțiunii pentru un anumit semn, ceea ce depinde de ponderea acordată funcțiilor îndeplinite. În uzul actual se constată preferința pentru cratimă: ''țin-te'', ''tat-su'', ''mam-mare'', dar sînt tolerabile și variantele (''țin’te'', ''tat’su'', ''mam’mare'' (neacceptate — deși logice — fiind numai ''țin’-te'', ''tat’-su'', ''mam’-mare''). Exemplul cel mai răspîndit, cu grafie fluctuantă, este formula din basme, devenită și nume propriu compus, ''înșiră-te'', ''mărgărite > înșir-te''... sau ''înșir’ te''...
Nu se admite folosirea cumulată a ambelor semne. De aceea, în situațiile în care ar trebui folosit apostroful pentru absența unor sunete și cratima pentru alte fenomene (caracterul conjunct al unor pronume neaccentuate sau statutul de cuvînt compus) se pune problema opțiunii pentru un anumit semn, ceea ce depinde de ponderea acordată funcțiilor îndeplinite. În uzul actual se constată preferința pentru cratimă: ''țin-te'', ''tat-su'', ''mam-mare'', dar sînt tolerabile și variantele (''țin’te'', ''tat’su'', ''mam’mare'' (neacceptate — deși logice — fiind numai ''țin’-te'', ''tat’-su'', ''mam’-mare''). Exemplul cel mai răspîndit, cu grafie fluctuantă, este formula din basme, devenită și nume propriu compus, ''înșiră-te'', ''mărgărite > înșir-te''... sau ''înșir’ te''...


Cu absența sunetelor/literelor inițiale ale unui cuvînt seamănă absența primei cifre sau a primelor două cifre din scrierea unui număr care indică un an; o asemenea absență se notează numai prin apostrof: ''’916'' ”1916” sau ''’44'' „1944”.
Cu absența sunetelor/literelor inițiale ale unui cuvînt seamănă absența primei cifre sau a primelor două cifre din scrierea unui număr care indică un an; o asemenea absență se notează numai prin apostrof: ''’916'' „1916” sau ''’44'' „1944”.


Tot numai prin apostrof se notează absența unor sunete din cauza unei pronunțări defectuoase; de exemplu, absența consoanei [r] (de fapt rostirea graseiată a acesteia): ''Pe ca’e-l v’ea And’ei?'' sau pronunțarea incompletă a unui bețiv ori a unui afazic.
Tot numai prin apostrof se notează absența unor sunete din cauza unei pronunțări defectuoase; de exemplu, absența consoanei [r] (de fapt rostirea graseiată a acesteia): ''Pe ca’e-l v’ea And’ei?'' sau pronunțarea incompletă a unui bețiv ori a unui afazic.
Linia 317: Linia 317:
Apostroful se menține ca atare în scrierea numelor proprii străine (de exemplu: ''D’Annunzio'', ''O’Neill'', ''N’Djamena'') și a unor neologisme neadaptate (''five o’clock'', ''trompe l’oeil'').
Apostroful se menține ca atare în scrierea numelor proprii străine (de exemplu: ''D’Annunzio'', ''O’Neill'', ''N’Djamena'') și a unor neologisme neadaptate (''five o’clock'', ''trompe l’oeil'').


'''4.''' Problema alegerii între cratimă și linia de pauză ca semn ortografic (nu de punctuație) se pune la compuse de tipul ''nord'' — ''nord-vest'' sau ''anglo'' — ''vest-german'', ''vest-german'' — ''suedez'' și ''vest-german'' — ''sud-african'', în care linia de pauză evidențiază structura semantică binară a compuselor, indiferent de faptul că termenii constitutivi pot fi și ei compuși scriși cu o cratimă proprie.


Folosirea cratimei la ambele niveluri ale compunerii în situații de acest fel (de exemplu, ''nord-nord-vest'' sau ''anglo-vest-german'') ascunde numărul real al termenilor implicați, anulînd deosebirea dintre asemenea compuse cu structură binară și cele cu structură ternară, de tipul ''anglo-franco-italian''.


Cele două semne, deosebite clar în textele tipărite, pot și trebuie să fie diferențiate, cu grijă, și în textele scrise cu mîna (prin dimensiuni și prezența/absența spațiului alb) și chiar în cele dactilografiate (de obicei, numai prin spațiul alb).


'''C.''' În unele situații nu se pune problema scrierii cu sau fără cratimă, ci problema locului în care trebuie plasată sau/și a numărului de cratime.


'''1.''' La un nivel elementar se întîlnesc greșeli și în situații care nu comportă dificultăți reale de analiză și de interpretare: de exemplu, grafii ca ''zi-sa'' în loc de ''zis-a'' sau ''fi-rar'' și ''fi-r-ar'' în loc de ''fir-ar''. De reținut că locul cratimei poate diferenția omofone ca:


''i-ai'' (pronume + verb: ''i-ai dat'') și ''ia-i'' (verb + pronume: ''ia-i tu'');


''i-ați'' (pronume + verb: ''i-ați dat'') și ''ia-ți'' (verb + pronume: ''ia-ți banii'');


''n-ați'' (negație + verb: ''n-ați vrut'') și ''na-ți'' (interjecție + pronume: ''na-ți banii'').


 
Pentru ''n-ai'' și ''na-i''vezi '''2 b'''. Pentru numărul de cratime vezi, tot acolo, ''de-al'' și ''de-a-l''.
 
 
 
 
 
4. Problema alegerii între cratimă și linia de pauză ca semn ortografic (nu de punctuație) se pune la compuse de tipul ''nord''—'' nord-vest ''sau'' anglo''—''vest-german'', ''vest-german''—''suedez'' și ''vest-german''—''sud-african'', în care linia de pauză evidențiază structura semantică binară a compuselor, indiferent de faptul că termenii constitutivi pot fi și ei compuși scriși cu o cratimă proprie.Folosirea cratimei la ambele niveluri ale compunerii în situații de acest fel (de exemplu, ''nord-nord-vest'' sau ''anglo-vest-german'') ascunde numărul real al termenilor implicați, anulînd deosebirea dintre asemenea compuse cu structură binară și cele cu structură ternară, de tipul ''anglo-franco-italian''.
 
 
Cele două semne, deosebite clar în textele tipărite, pot și trebuie să fie diferențiate, cu grijă, și în textele scrise cu mîna (prin dimensiuni și prezența/absența spațiului alb) și chiar în cele dactilografiate (de obicei, numai prin spațiul alb).
 
C. În unele situații nu se pune problema scrierii cu sau fără cratimă, ci problema locului în care trebuie plasată sau/și a numărului de cratime.
 
1. La un nivel elementar se întîlnesc greșeli și în situații care nu comportă dificultăți reale de analiză și de interpretare: de exemplu, grafii ca ''zi-sa'' în loc de ''zis-a'' sau ''fi-rar și fi-r-ar ''în loc de ''fir-ar''. De reținut că locul cratimei poate diferenția omofone ca: ''tu'');
 
''i-ai'' (pronume + verb: ''i-ai dat'') și ''ia-i'' (verb + pronume: ''ia-i i-ați ''(pronume + verb: ''i-ați dat'') și ''ia-ți'' (verb + pronume: ''ia-ți banii'');''n-ați'' (negație + verb: ''n-ați vrut'') și ''na-ți'' (interjecție + pronume: ''na-ți banii'').Pentru'' n-ai ''și'' na-i ''vezi 2 b. Pentru numărul de cratime vezi, tot acolo, ''de-al'' și ''de-a-l''.
 


Rostirea într-o singură silabă a prepoziției ''cu'' și a articolului sau a numeralului ''un'' se notează corect cu cratimă după ''c'': ''c-un'', nu ''cu-n'' (cf. ''c-o'' < ''cu o'').
Rostirea într-o singură silabă a prepoziției ''cu'' și a articolului sau a numeralului ''un'' se notează corect cu cratimă după ''c'': ''c-un'', nu ''cu-n'' (cf. ''c-o'' < ''cu o'').
Linia 347: Linia 339:
Gruparea conjuncției ''da'' „dar” cu adverbul ''apoi'' se notează corect cu cratimă după ''d'': ''d-apoi'', nu ''da-poi'' (cf. ''c-apoi'').
Gruparea conjuncției ''da'' „dar” cu adverbul ''apoi'' se notează corect cu cratimă după ''d'': ''d-apoi'', nu ''da-poi'' (cf. ''c-apoi'').


Gruparea negației ''nu'' cu formele de indicativ prezent ''i'', ''s'' ale verbului ''a fi ''urmate de un cuvînt începător cu o vocală se scrie corect cu cratimă între ''nu'' și verb: ''Nu-i al meu''.'' Nu-s acolo ''(nu după verb, deci nu ''Nu i-al meu'', ''Nu s-acolo''); cratima se poate folosi după verb numai la înlocuirea lui ''i'' prin ''e'': ''Nu e-al meu ''(vezi și V 7).
Gruparea negației ''nu'' cu formele de indicativ prezent ''i'', ''s'' ale verbului ''a fi ''urmate de un cuvînt începător cu o vocală se scrie corect cu cratimă între ''nu'' și verb: ''Nu-i al meu''. ''Nu-s acolo'' (nu după verb, deci nu ''Nu i-al meu'', ''Nu s-acolo''); cratima se poate folosi după verb numai la înlocuirea lui ''i'' prin ''e'': ''Nu e-al meu'' (vezi și '''V 7''').


2. Aspecte mai subtile — uneori mai puțin normate și deci cu soluții controversabile — prezintă unele grupări care conțin forme pronominale neaccentuate. La acestea locul cratimei depinde de pronunțare, pentru sesizarea căreia e nevoie de o ureche fină.
'''2.''' Aspecte mai subtile — uneori mai puțin normate și deci cu soluții controversabile — prezintă unele grupări care conțin forme pronominale neaccentuate. La acestea locul cratimei depinde de pronunțare, pentru sesizarea căreia e nevoie de o ureche fină.


Există grupări în care locul cratimei poate varia, ambele soluții fiind corecte, chiar dacă una este preferată. De exemplu: ''Nu-l aud ''și'' Nu l-aud''; ''Nu-mi amintesc ''și'' Nu mi-amintesc''.
Există grupări în care locul cratimei poate varia, ambele soluții fiind corecte, chiar dacă una este preferată. De exemplu: ''Nu-l aud'' și ''Nu l-aud''; ''Nu-mi amintesc'' și ''Nu mi-amintesc''.


În altele — uneori cu aceeași structură, dar cu pronume sau verbe diferite — intervin restricții, care, de obicei, au explicații de ordin fonetic (diferențe de accent sau sunete asemănătoare în punctul de întîlnire). De exemplu, se scrie:
În altele — uneori cu aceeași structură, dar cu pronume sau verbe diferite — intervin restricții, care, de obicei, au explicații de ordin fonetic (diferențe de accent sau sunete asemănătoare în punctul de întîlnire). De exemplu, se scrie:


''Ceasul nu-l am ''(nu'' nu l-am''), dar ''Nu l-am pierdut ''(nu'' nu-l am'');
''Ceasul nu-l am'' (nu ''nu l-am''), dar ''Nu l-am pierdut'' (nu ''nu-l am'');
 
''Nu-mi arde de glum''ă (nu ''nu mi-arde''), dar ''Nu mi-a ars ''(nu
 
''nu-mi a'');''Nu mi-e foame ''și'' Nu-mi e foame'', dar numai ''Nu-i e foame ''(nu și


''Nu i-e foame'');
''Nu-mi arde de glumă'' (nu ''nu mi-arde''), dar ''Nu mi-a ars'' (nu ''nu-mi a'');


''Nu mi-e foame'' și ''Nu-mi e foame'', dar numai ''Nu-i e foame'' (nu și ''Nu i-e foame'');


Se scrie însă corect ''Cui i-e foame ''sau'' Lui i-e foame ''(vezi VIII 5).
Se scrie însă corect ''Cui i-e foame'' sau ''Lui i-e foame'' (vezi '''VIII 5''').


''Nu mi-era foame'' și ''Nu-mi era foame'', dar numai ''Nu-i era foame'' (nu și ''nu i-era'').


''Nu mi-era foame ''și'' Nu-mi era foame'', dar numai ''Nu-i era foame ''(nu și ''nu i-era'').
Dificultăți mai mari apar la grupări alcătuite din pronume neaccentuate și variante — populare și familiare — ale unor verbe auxiliare din structura viitorului și a prezumtivului. De exemplu: ''te-i duce'' (cf. ''ne-om''... sau ''de-i vedea'') sau ''t-ei duce'' (cf. ''m-oi''..., ''s-o''...)?'' vă-ți duce ''(cf.'' ne-om''... sau ''de-ți vedea'') sau ''v-ăți duce'' (cf. ''m-oi''..., ''s-o''...)? Deși se pot invoca modele pentru ambele feluri de scriere, preferabile par soluțiile diferite la cele două persoane în discuție: ''te-i duce'', dar ''v-ăți duce''.


Dificultăți mai mari apar la grupări alcătuite din pronume neaccentuate și variante — populare și familiare — ale unor verbe auxiliare din structura viitorului și a prezumtivului. De exemplu: ''te-i duce ''(cf.'' ne-om''... sau ''de-i vedea'') sau ''t-ei duce ''(cf.'' m-oi''..., ''s-o''...)?'' -ți duce ''(cf.'' ne-om''... sau ''de-ți vedea'') sau ''v-''ăț''i duce ''(cf.'' m-oi''..., ''s-o''...)? Deși se pot invoca modele pentru ambele feluri de scriere, preferabile par soluțiile diferite la cele două persoane în discuție: ''te-i duce'', dar ''v-''ăț''i duce''.
'''D.''' Un cuvînt sau un grup de cuvinte poate fi scris, dacă e necesar, cu mai multe cratime între diverși termeni. De exemplu, compuse populare ca numele de plante ''trei-frați-pătați'', ''sînge-de-nouă-frați'', ''iarba-datului-și-a-faptului'' și numele de personaje din basme ''Șchiopul-cu-Barba-cît-Cotul'', ''Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop'' sau compuse savante ca ''kilo-gram-forță-metru'' și ''metru-kilogram-secundă-amper''; grupări de cuvinte diferite ca ''de-acu-ncolo'' și ''de-acu-ncolo-ncerc'', ''n-o-nțelege'' și ''n-o-nțelege-așa''.


D. Un cuvînt sau un grup de cuvinte poate fi scris, dacă e necesar, cu mai multe cratime între diverși termeni. De exemplu, compuse populare ca numele de plante ''trei-frați-pătați'', ''sînge-de-nouă-frați'', ''iarba-datului-și-a-faptului'' și numele de personaje din basme Ș''chiopul-cu-Barba-cît-Cotul'', ''Jumătate-de-Om-Călare-pe- Jumătate-de-Iepure-''Ș''chiop'' sau compuse savante ca ''kilo- gram-for''ță''-metru'' și ''metru-kilogram-secundă-amper''; grupări de cuvinte diferite ca ''de-acu-ncolo'' și ''de-acu-ncolo-ncerc'', ''n-o-nțelege'' și ''n-o-nțelege-așa''.
Din considerente de ordin estetic se evită, pe cît e posibil, folosirea apropiată a mai multor cratime. Aceasta explică faptul că normele actuale au preferat scrierea fără cratimă, în cuvinte separate, a substantivului compus ''mai mult ca perfect'' (art. ''mai mult ca perfectul''), care ar fi necesitat trei cratime, sau scrierea cu o singură cratimă a locuțiunilor, respectiv compuselor, de tipul ''de-a lungul'', ''de-a prinselea'', ''de-a uliul'' și ''porumbeii''.  


Din considerente de ordin estetic se evită, pe cît e posibil, folosirea apropiată a mai multor cratime.Aceasta explică faptul că normele actuale au preferat scrierea fără cratimă, în cuvinte separate, a substantivului compus ''mai mult ca perfect ''(art.'' mai mult ca perfectul''), care ar fi necesitat trei cratime, sau scrierea cu o singură cratimă a locuțiunilor, respectiv compuselor, de tipul ''de-a lungul'', ''de-a prinselea'', ''de-a uliul ''și'' porumbeii''.De reținut însă că economia de cratime poate afecta numai situațiile cu norme grafice mai mult sau mai puțin convenționale, nu și pe cele în care scrierea este dependentă de pronunțare. De aceea se scrie totuși ''de-a-ndăratelea'', ''de-a-ndoaselea'' sau ''de-a-n boulea'', ''de-a-n picioarelea'', ''de-a v-ați ascunselea''.
De reținut însă că economia de cratime poate afecta numai situațiile cu norme grafice mai mult sau mai puțin convenționale, nu și pe cele în care scrierea este dependentă de pronunțare. De aceea se scrie totuși ''de-a-ndăratelea'', ''de-a-ndoaselea'' sau ''de-a-n boulea'', ''de-a-n picioarelea'', ''de-a v-ați ascunselea''.
Lingviști
346 de modificări

Meniu de navigare