Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 15 noiembrie 2018 16:26
, 15 noiembrie 2018 16:26→XVIII. s sau ș?
| Linia 31: | Linia 31: | ||
Variantele de pronunțare cu [ș] în loc de [s] înainte de ''p'' și ''t'', reflectate mai rar în scriere, sînt, în neologisme, rezultatul hipercorectitudinii, datorindu-se aplicării greșite a unei reguli de pronunțare valabile în anumite cuvinte în limba germană. | Variantele de pronunțare cu [ș] în loc de [s] înainte de ''p'' și ''t'', reflectate mai rar în scriere, sînt, în neologisme, rezultatul hipercorectitudinii, datorindu-se aplicării greșite a unei reguli de pronunțare valabile în anumite cuvinte în limba germană. | ||
3. Între vocale, ''s'' și ''ș'' se confundă mai ales în contexte care favorizează fenomenele de asimilare sau de disimilare: se pronunță și se scrie corect ''-s-'' în cuvintele ''șosea'' (pl. ''șosele''), ''șosetă'', dar ''-ș-'' în ''șoșele'' „amăgeli”, ''șoșoni''. | |||
Prin prezența lui ''-s-'' sau ''-ș-'' se deosebesc dubletele etimologice ''fisă'' („plăcuță care servește ca marcă de plată — jeton —; piesă de forma unei monede care declanșează funcționarea unui mecanism”) și ''fișă'' („bucată de hîrtie; piesă de contact de la capătul unui cordon”). | |||
Se pronunță și se scrie corect ''pașaport'' (nu ''pas''(''a'')''port''). | |||
'''4.''' În interiorul cuvîntului, înaintea unei consoane se produc variații asemănătoare cu cele de la începutul cuvîntului în același context. | |||
'''a.''' Înainte de ''c'' se pronunță și se scrie ''s'' în ''cescuț'' „timp foarte scurt, clipă”, ''fiscal'', ''muscat'' „tămîios”, ''muscular'', ''musculatură'', ''tescovină'', dar ''ș'' în ''ceșcuță'' „ceașcă mică”, ''chioșc'', ''mușcată'' (floarea). | |||
'''b.''' Înainte de [č], scris ''c'' + ''e'', ''i'', se pronunță și se scrie ''s'' în ''ascet'', ''ascendent'' — și ''ascensiune'', ''ascensor'' —, ''căscioară'', ''descendent'', ''descentraliza'', ''descifra'', ''descinde'', ''disciplină'', ''discipol'', ''fascicul'', ''fascism'', ''fascist'', ''fuscel'', ''lasciv'', ''mescioară'', ''muscel'', ''piscicol'', ''susceptibil'', ''resuscita'' și ''suscita'', precum și în toate cuvintele cu sufixele ''-escent'', ''-escență'' (''adolescent'', ''convalescent'', ''efervescent'', ''incandescent'' etc.) și în formele flexionare cu desinența ''-e'' ale cuvintelor cu rădăcina terminată în ''sc'' (''basce'', ''fresce'', ''odalisce''), dar ș în cuvintele ''coșciug'', ''ușcioară'' (și ''ușcior'' ca variantă a lui ''ușor'' s.). | |||
Ca și la începutul cuvîntului (vezi '''2 b'''), grupul [sč] din neologisme este redus de unii vorbitori la [ș]: de exemplu, ''fașism''. | |||
'''c.''' Înainte de [k], scris ''ch'' + ''e'', ''i'', se pronunță și se scrie ''s'' în ''descheia'', ''deschide'', ''deschinga'', ''muschetă'' — și ''muschetar'' —, dar ''ș'' în ''mușchi'' — și ''mușchios'', ''mușchiuleț'' —, ''rășchia'', ''rășchira'', ''rășchitor'', ''teșcherea''. | |||
'''d.''' Înainte de ''p'' se pronunță și se scrie ''s'' în pluralul adjectivului și substantivului ''aspru'': ''aspri''. | |||
'''e.''' Înainte de ''t'' se pronunță și se scrie ''s'' în ''astea'', ''ăstea'' (forme de f. pl. ale pronumelui și adjectivului demonstrativ în varianta sa din limbajul familiar), ''mustri'' (ind. prez. 2 sg,. de la ''mustra'') și în ''șustăr'', dar ''ș'' în ''poștal'' (și în îmbinarea ''carte poștală''), ''poștalion'', ''șiștar'', ''veșteji'' și în forma de m. pl. a tuturor substantivelor și adjectivelor terminate la sg. în -''stru'': ''albaștri'', ''iluștri'', ''miniștri'', ''pilaștri''. | |||
În cuvintele ''veșmînt'' și ''înveșmînta'' consoana [ș] provine din [s] în același context, variantele mai vechi avînd un ''t'' între ''ș'' și ''m'' (''veștmînt'' < ''vestmînt''). | |||
'''5.''' După consoană (de obicei ''l'', ''r''), variațiile sînt asemănătoare în interiorul cuvîntului și la sfîrșit de cuvînt: se pronunță și se scrie ''fals'' (f. sg. ''falsă'', pl. m. ''falși'', f. ''false'') și ''falsifica'', ''vers''; ''hîrsi'', dar ''hîrșîi''. | |||
'''6.''' La sfîrșit de cuvînt, după vocală se pronunță și se scrie ș în ''griș'' — și ''grișat'' — și ''sufertaș'', dar ''s'' în ''incas'' (f. sg. ''incasă'', pl. m. ''incași'', f. ''incase''). | |||
'''7.''' Alegerea între ''s'' și ''ș'' este determinată uneori de considerente morfologice. Substantivele masculine terminate la singular în ''s'' au totdeauna pluralul cu ș: se pronunță și se scrie corect ''perși'' (nu ''persi''). | |||
Sufixul perfectului simplu este -''se'' (nu ''-șe''): se pronunță și se scrie corect ''arse'', ''duse'', ''fripse'', ''merse'', ''zise''. | |||
'''8.''' Distincția între ''s'' și ''ș'' trebuie respectată și la literele majuscule; ea se face prin notarea sedilei la litera ''ș'' (''Ș''). | |||
Vezi și '''XXVII F'''. | |||
Regula este valabilă și pentru abrevierile de prenume reduse la inițiale sau pentru siglele alcătuite din inițiale majuscule; de exemplu, ''C.N.Ș.T.'' (< ''Consiliul Național al Științei și Tehnologiei''). | |||
Deprinderea de a nu se nota sedila la ''Ș'' duce la lectura acestei litere drept ''s'':'' St''. ''O''. ''Iosif'' (< ''Ștefan Octavian Iosif'') se citește [ste-o], iar ''S.S.F.'' (< ''Societatea de Științe Filologice'') [se-se-fe]. Vezi și '''XXVIII B 3 e'''. | |||
9. Variante cu ''s'' pentru [ș] și cu ''ș'' pentru [s] se întîlnesc și la numele proprii românești în contexte identice cu cele descrise la '''1 — 6'''. De exemplu: ''Musceleanu'' și ''Mușceleanu''; ''Paraschiva'' și ''Parașchiva''; ''Spițeru'' și ''Șpițeru''. Unele variante se explică prin corespondente străine: ''Șimon'' pentru ''Simon'' sau ''Stefu'' pentru ''Ștefu'' (< ''Ștefan''). | |||