Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Ionel Funeriu/Gaudeamus”

Sari la navigare Sari la căutare
m
fără descrierea modificării
 
m
Linia 3: Linia 3:
În prima zi a lui octombrie se deschid porțile universităților din România. Cu acest prilej, se intonează, conform tradiției seculare, ''Gaudeamus igitur'', imnul studenților din Europa. Originea acestui cântec se pierde într-un trecut incert; se pare că el dăinuiește de prin secolul al XIII-lea, când în universitățile europene limba oficială era latina. Creația e anonimă și s-a propagat, la început în variantă orală, în majoritatea centrelor universitare de pe continent, iar mai târziu, în formă scrisă, s-a răspândit în aproape toată lumea academică.
În prima zi a lui octombrie se deschid porțile universităților din România. Cu acest prilej, se intonează, conform tradiției seculare, ''Gaudeamus igitur'', imnul studenților din Europa. Originea acestui cântec se pierde într-un trecut incert; se pare că el dăinuiește de prin secolul al XIII-lea, când în universitățile europene limba oficială era latina. Creația e anonimă și s-a propagat, la început în variantă orală, în majoritatea centrelor universitare de pe continent, iar mai târziu, în formă scrisă, s-a răspândit în aproape toată lumea academică.


De-a lungul timpului, la petrecerile studențești se mai improviza câte o strofă, se mai scotea alta, așa încât astăzi circulă printre studenți o mulțime de variante ale imnului. Totuși, patru strofe sunt reluate întotdeauna identic, încât ele s-au clasicizat. Cântecul e optimist în structura lui adâncă, chiar dacă ne amintește cât de efemeră este existența noastră pe pământ (''vita nostra brevis est'' = viața noastră este scurtă). Dar, tocmai pentru că viața e atât de scurtă, imnul studențesc ne propune, drept compensație, să ne bucurăm (''gaudeamus'') de ceea ce ne oferă ea și să încercăm a o trăi din plin; această atitudine tonică e un reflex al vitalității spiritului juvenil de pretutindeni, dar și o repercusiune culturală în linia lui ''carpe diem ''dintr-o odă a poetului latin Horatius, odă pe care studenții de atunci o știau pe de rost. Există acolo un vers celebru care te îndeamnă să „storci" clipa ce ți s-a dat și să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine (''Carpe diem quam minimum credula postera''). Eminescu a preluat ideea și a transpus-o în versurile elegiei ''Stelele-n cer'':
De-a lungul timpului, la petrecerile studențești se mai improviza câte o strofă, se mai scotea alta, așa încât astăzi circulă printre studenți o mulțime de variante ale imnului. Totuși, patru strofe sunt reluate întotdeauna identic, încât ele s-au clasicizat. Cântecul e optimist în structura lui adâncă, chiar dacă ne amintește cât de efemeră este existența noastră pe pământ (''vita nostra brevis est'' = viața noastră este scurtă). Dar, tocmai pentru că viața e atât de scurtă, imnul studențesc ne propune, drept compensație, să ne bucurăm (''gaudeamus'') de ceea ce ne oferă ea și să încercăm a o trăi din plin; această atitudine tonică e un reflex al vitalității spiritului juvenil de pretutindeni, dar și o repercusiune culturală în linia lui ''carpe diem ''dintr-o odă a poetului latin Horatius, odă pe care studenții de atunci o știau pe de rost. Există acolo un vers celebru care te îndeamnă să „storci” clipa ce ți s-a dat și să nu-ți faci griji pentru ziua de mâine (''Carpe diem quam minimum credula postera''). Eminescu a preluat ideea și a transpus-o în versurile elegiei ''Stelele-n cer'':


Nu e păcat  
Nu e păcat  
1.455 de modificări

Meniu de navigare