Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară”

Sari la navigare Sari la căutare
m
Linia 156: Linia 156:
==== 2.4.1. Accentul tonic ====
==== 2.4.1. Accentul tonic ====
      
      
# în limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. - ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a IlI-a ''c<u>â</u>ntă'' - perfect simplu persoana a IlI-a singular ''cânt<u>ă</u>'').  
# în limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. - ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a ''c<u>â</u>ntă'' - perfect simplu persoana a III-a singular ''cânt<u>ă</u>'').  
#  
#  
#* -'''a final''' este<br>  
#* -'''a final''' este<br>  
Linia 162: Linia 162:
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''tib<u>i</u>a'', ''wid<u>i</u>a''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: ''cariocă'', ''leva/levă'', ''nutrie'');
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''tib<u>i</u>a'', ''wid<u>i</u>a''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: ''cariocă'', ''leva/levă'', ''nutrie'');
#*: '''-i''' și '''-u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''.
#*: '''-i''' și '''-u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''.
#* -'''o final''' este:<br>
#* -'''o final''' este:
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio'';
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio'';
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''.
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''.
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În Îndeptar 5, p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic'').<br> <br>
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În Îndeptar 5, p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic'').
# Substantivele provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''''-ea''''' trebuie accentuate pe sufix: ''preved<u>e</u>re''.
# Substantivele provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''''-ea''''' trebuie accentuate pe sufix: ''preved<u>e</u>re''.
# În funcție de uzul literar actual, normele actuale recomandă o singură accentuare la cuvinte precum ''ad<u>i</u>că'', ''<u>a</u>ripă'', ''av<u>a</u>rie''<ref> Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', ''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>
# În funcție de uzul literar actual, normele actuale recomandă o singură accentuare la cuvinte precum ''ad<u>i</u>că'', ''<u>a</u>ripă'', ''av<u>a</u>rie''<ref> Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', ''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>
#:La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar in ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: ''!acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', ''!<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', ''!g''<u>''i''</u>''ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', ''!hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', ''!j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', ''!pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', ''!tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>
#:La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar in ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: ''!acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', ''!<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', ''!g''<u>''i''</u>''ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', ''!hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', ''!j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', ''!pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', ''!tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>
#:Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''but<u>e</u>lie''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').
#:Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''but<u>e</u>lie''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').
#::În poezie se admite și folosirea altor variante accentuate decât cele recomandate de normele actuale.</blockquote>   
#::În poezie se admite și folosirea altor variante accentuate decât cele recomandate de normele actuale.
#:Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca:
#:Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca:
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a Il-a plural și imperativ persoana a Il-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a IlI-a (tipul ''b<u>a</u>teți'');
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a Il-a plural și imperativ persoana a Il-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a IlI-a (tipul ''b<u>a</u>teți'');
1.258 de modificări

Meniu de navigare