Lingviști
628 de modificări
m |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografia pentru toți''</center> | |||
Problema alegerii între ''a'' | Problema alegerii între ''a'' și ''ea'' (= [ĕa]) în pronunțare și în scriere se pune mai ales după consoane. | ||
'''1.''' După ''i'' vocalic | '''1.''' După ''i'' vocalic și semiconsonantic întrebarea „''a'' sau ''ea''?” devine fie „''ea'' sau ''ia''?” (vezi '''V'''), fie „''ia'', ''iia'' sau ''iea''?” (vezi '''X'''). Din punctul de vedere exclusiv a ceea ce urmează după ''i'', este de reținut, în orice caz, interdicția de apariție a secvenței grafice ''iea''. Atît după semiconsoana [ĭ], cît și după vocala [i] se scrie numai ''a'', niciodată ''ea'': ''femeia'' și ''femeiască'', ''îndoială'' și ''îndoiască'', ''întemeia'' și ''întemeiază'', ''joia'' și ''Joian'', ''vasluian''; ''bucuria'', ''apropia'', ''liniază'', ''sfiască'' etc. | ||
'''2.''' După ''e'', chiar dacă | '''2.''' După ''e'', chiar dacă pronunțarea nu este distinctă sau înclină spre [ĕa], se scrie atît ''a'', cît și ''ea'', conform principiului morfologic, în forme flexionare diferite ale verbelor cu tema în această vocală. În majoritatea formelor este corect ''a'': ''agrea'', ''crea'' — și ''procrea'', ''recrea'' — , ''suplea''; ''agreat'', ''creat''...; ''agreați'', ''creați''...; ''agrease'', ''crease''..., dar la ind. prez. 3 sg. și pl. este corect ea: ''agreează'', ''creează'', ''supleează''. | ||
:Structura morfologică a acestor verbe este ''agre||a, agre||ează, ca | :Structura morfologică a acestor verbe este ''agre||a, agre||ează, ca și lucr||a, lucr||ează sau evalu||a, evalu||ează''. | ||
Derivatele verbelor cu tema în ''-e'' se scriu corect cu ''a'': ''agreabil; creativitate, creator, creatură, | Derivatele verbelor cu tema în ''-e'' se scriu corect cu ''a'': ''agreabil; creativitate, creator, creatură, creație; supleant''. | ||
'''3.''' După consoane, scrierea reflectă totdeauna | '''3.''' După consoane, scrierea reflectă totdeauna pronunțarea. Pronunțarea prezintă însă variante regionale (legate de caracterul dur sau palatal al consoanelor precedente) și hipercorecte, în ambele direcții, care se reflectă și în scris. | ||
:După cele mai multe consoane vorbitorii graiurilor de tip nordic (moldovean, | :După cele mai multe consoane vorbitorii graiurilor de tip nordic (moldovean, maramureșean, crișean, bănățean) pronunță [a], iar vorbitorii graiurilor de tip sudic (muntean, oltean) [ĕa]. | ||
Pentru rădăcina cuvintelor nu se pot formula reguli cu un grad mai mare de generalitate, cu | Pentru rădăcina cuvintelor nu se pot formula reguli cu un grad mai mare de generalitate, cu excepția rădăcinilor care conțin consoanele ''j'', ''ș''. | ||
:'''a.''' După ''j'', '' | :'''a.''' După ''j'', ''ș'', în rădăcina cuvintelor se pronunță și se scrie numai ''a'' (nu ''ea''): ''deja, dejalen, dojană, jachetă, jad, jaf, jalbă, jale, jalon, jaluzea, jambon, jandarm, janilie, jantă, jar'' — și ''jariște'' —, ''jartieră, javră, mojar, pojar, rejansă, stejar'' etc.; ''așa, cașa, cașalot, cearșaf, eșafod, eșapament, eșarfă, mușama, șa, șabac/șabacă, șablon, șacal, șagă, șah, șaibă, șaisprezece și șaizeci, șal, șalău, șale, șalupă, șamotă, șampanie, șan, șansă, șantier, șanț, șapcă, șapte, șarjă, șarpe, șase, șatră'' etc. | ||
:Conform acestei reguli se scrie ''a'' (nu ''ea'') în '' | :Conform acestei reguli se scrie ''a'' (nu ''ea'') în ''așază'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''așeza''), ''deșală'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''deșela''), ''deșartă'' (f. sg. de la ''deșert'' și ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''deșerta'') și ''deșarte'' (f. pl. de la ''deșert'' și conj. prez. 3 sg. și pl. de la ''deșerta''), ''dîrjală'' „băț, coadă de topor sau de sapă; persoană înaltă și slabă”, ''înșală'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''înșela''), ''șadă'' (conj. prez. 3 sg. și pl. de la ''ședea'') și ''șade'' (ind. prez. 3 sg. de la același verb), șasă (f. sg. de la adjectivul șes), ''tînjală'' „piesă la jug”. | ||
:Variantele — fonetice | :Variantele — fonetice și grafice — cu ea la cuvintele din ultimul alineat se explică prin apropierea lor de cuvinte asemănătoare prin învelișul sonor, dar diferite prin structura morfologică, întrucît la ele ea se găsește în afixe; de exemplu, ''furișează'' sau ''înfățișează'' (față de ''așază''); ''greșeală'' (față de ''deșală'' și ''înșală''); ''îndîrjeală'' sau ''mînjeală'' (față de ''dîrjală'' și ''tînjală''). | ||
:'''b.''' După ''s'', se | :'''b.''' După ''s'', se pronunță și se scrie ''ea'' în cuvintele ''măsea, seacă'' (f. de la sec și ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''seca''), ''seamăn'' s. și ''seamănă'' vb. (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''semăna''), ''seară'' — și ''alaltăseară, aseară, deseară/diseară'' —, ''searbăd''. Se pronunță și se scrie ''seamă'' în toate sensurile actuale ale acestui cuvînt (și în îmbinările ''a băga de seamă, a lua seama, a ține seama, o seamă de''), dar ''samă'' în sensurile învechite „recensămînt” și „bir”, de care este legat derivatul ''sameș'' „funcționar strîngător de biruri” și „administrator de moșie”. | ||
:După ''z'', se | :După ''z'', se pronunță și se scrie ''a'' în ''za'' (pl. ''zale'') și ''zadă'', dar ''ea'' în ''zeamă''. | ||
:După '' | :După ''ț'', se pronunță și se scrie ''a'' în ''țară'', dar ''ea'' în ''țeapă'' și ''țeapăn, țeastă, țeavă''. | ||
:'''c.''' După ''r'', se | :'''c.''' După ''r'', se pronunță și se scrie ''a'' în ''cracă, crapă'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''crăpa''), ''praftură, rabdă'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''răbda''), ''strajă, șirag, teraz'', dar ''ea'' în ''breaslă, creangă, greabăn, rea'' (f. sg. de la ''rău''), ''reavăn, reazem'' s. și vb. (ind. prez. 1 sg. de la ''rezema'') și ''reazemă'' vb. (ind. prez. 3 sg. și pl. de la același verb), ''streașină, treapăd, vrea'' (și ''vreai, vreau'' de la același verb), ''vreasc, zdreanță''. Se admite variația în interjecția ''tranca-flanca/treanca-fleanca''. | ||
:După ''l'', se | :După ''l'', se pronunță și se scrie ''a'' în ''flacără'', dar ''ea'' în ''buleandră, fleandură, leapădă'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''lepăda''). | ||
:'''d.''' După ''d'', se | :'''d.''' După ''d'', se pronunță și se scrie ea în ''deapănă'' (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''depăna''). Se admite atît ''ea'', cît și a în ''deapără/dapără'' ind. prez. 3 sg. și pl. de la variante morfologice diferite ale aceluiași verb: ''depăra/dăpăra''. | ||
:După ''t'', se | :După ''t'', se pronunță și se scrie corect ''a'' în ''tas, tașcă'', dar ''ea'' în ''stearpă'' (f. sg. de la ''sterp''). | ||
:'''e.''' După consoane labiale (''b, p, m, v''), se | :'''e.''' După consoane labiale (''b, p, m, v''), se pronunță și se scrie ''a'' în ''obadă, pag, pană, pară, pată, pomană, vadră'', dar ''beat, meargă'' (conj. prez. 3 sg. și pl. de la ''merge''), ''pribeag, veac''. | ||
'''4.''' Pentru afixele flexionare | '''4.''' Pentru afixele flexionare și lexicale atașate la teme consonantice există regula menținerii unității acestora și a respectării structurii morfologice a tipului de flexiune sau de derivare. | ||
:'''a.''' Substantivele feminine terminate în consoană ''+ ă'' au forma articulată în a, iar cele terminate în consoană ''+ e'' au forma articulată în ea. În limba literară actuală se | :'''a.''' Substantivele feminine terminate în consoană ''+ ă'' au forma articulată în a, iar cele terminate în consoană ''+ e'' au forma articulată în ea. În limba literară actuală se pronunță și se scrie corect ''latura'' (< ''latură''), ''țigara'' (< ''țigară''), ''năpasta'' (< ''năpastă''), ''soarta'' (< ''soartă''), dar ''bătrînețea'' (< ''bătrînețe''), ''directoarea'' (< ''directoare''), ''marginea'' (< ''margine''), ''mătasea'' (< ''mătase''), ''originea'' (< ''origine''), ''tusea'' (< ''tuse''). Substantivele și adjectivele feminine cu tema terminată în ''j, ș'' au formele articulate numai în ''-a'': ''cîrja'' (< ''cîrjă''), ''coaja'' (< ''coajă''), ''grija'' (< ''grijă''), ''loja'' (< ''lojă''), ''maja'' (< ''majă''), ''plaja'' (< ''plajă''), ''ruja'' (< ''rujă''), ''schija'' (< ''schijă''), ''tija'' (< ''tijă''); ''broșa'' (< ''broșă''), ''cămașa'' (< ''cămașă''), ''cireașa'' (< ''cireașă''), ''cravașa'' (< ''cravașă''), ''fruntașa'' (< ''fruntașă''), ''gureșa'' (< ''gureșă''), ''mătușa'' (< ''mătușă''), ''păpușa'' (< ''păpușă''), ''tovarășa'' (< ''tovarășă''), ''tușa'' (< ''tușă''), ''ușa'' (< ''ușă'') etc.; de asemenea substantivele masculine ''bulibașa'' (< ''bulibașă''), ''pașa'' (< ''pașă''). | ||
:Variantele neliterare ''laturea, | :Variantele neliterare ''laturea, țigarea'' au la bază forme nearticulate în ''-e'', iar ''directoara, margina'', origina forme nearticulate în ''-ă''. Vezi '''II 3'''. | ||
:'''b.''' Verbele de conjugarea I cu tema terminată în ''j, | :'''b.''' Verbele de conjugarea I cu tema terminată în ''j, ș'' se pronunță și se scriu cu ''a'' la infinitiv și în formele care preiau sufixul infinitivului: ''angaja, aranja, menaja'' și ''furișa, înfășa, îngrășa'' (inf. și imperf. 3 sg.); ''angajați''..., ''furișați''... (ind. prez. și imperf. 2 pl.; part. m. pl.); ''angajai''..., ''furișai''... (perf. s. 1 sg. și imperf. 2 sg.); ''angajat''..., ''furișat''... (part. m. sg.; supin) etc., dar cu ''ea'' în desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl.: ''angajează, aranjează, menajează'' și ''furișează, înfățișează, trișează'' etc. | ||
:'''c.''' La conjugarea a IV-a | :'''c.''' La conjugarea a IV-a desinența de conj. prez. 3 sg. și pl. este ''-ească'' la verbele cu infinitivul în consoană ''+ -i'' și ''-ască'' la cele cu infinitivul în ''-î''; cum sufixul de infinitiv ''-î'' apare numai după ''r'', rezultă că desinența ''-ască'' se poate întîlni numai după ''r'' (dar nu e corectă decît la verbele în ''-rî'', nu și la cele în ''-ri''). Se pronunță și se scrie corect ''îngrijească, oblojească, rotunjească, veștejească; obosească, sosească; umezească; amețească, iuțească; mulțumească; dogorească, huzurească'', dar ''amărască, hotărască, ocărască, posomorască, scociorască''. | ||
:'''d.''' Sufixul imperfectului este ''-a'' la verbele de conjugarea I (scris ''ea'' la cele cu tema terminată în consoanele [ḱ], [ģ]) | :'''d.''' Sufixul imperfectului este ''-a'' la verbele de conjugarea I (scris ''ea'' la cele cu tema terminată în consoanele [ḱ], [ģ]) și la cele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în ''-î'', dar ''-ea'' la toate celelalte. Se pronunță și se scrie corect ''oblojea, rotunjea, veștejea'', dar ''angaja, aranja, bandaja, menaja; ieșea, pășea, sfîrșea'', dar ''furișa, înfășa, îngrășa; apăsa'', dar ''obosea; uza'', dar ''auzea, umezea; cocoța'', dar ''amețea; dogorea, huzurea, suferea'', dar ''amăra, cobora, hotăr''a etc. | ||
:Limba literară | :Limba literară deosebește imperfectul verbelor ''îngrija'' „a fi îngrijorat”: ''îngrijam, îngrijai, îngrija'' etc. de cel al verbului ''îngriji'' „a avea grijă de...”: ''îngrijeam, îngrijeai, îngrijea'' etc. Imperfectul verbului ''a fi'', în limba literară, este ''eram, erai, era, erați, erau'' (nu ''eream, ereați, ereai, erea'' etc.). | ||
:'''e.''' Se | :'''e.''' Se pronunță și se scrie numai ''a'' în următoarele sufixe: | ||
* -''adă'': ''oranjadă, orjad(ă)''; | :* -''adă'': ''oranjadă, orjad(ă)''; | ||
* -''ament'': ''angajament, aranjament; | :* -''ament'': ''angajament, aranjament; atașament, branșament''; | ||
* -''ant'': ''angajant, deranjant, descurajant; | :* -''ant'': ''angajant, deranjant, descurajant; tranșant''; | ||
* -''ar'': ''birjar, forjar; | :* -''ar'': ''birjar, forjar; călușar, coșar, gogoșar, păpușar'' etc.; | ||
* -''ator'': ''încurajator''; | :* -''ator'': ''încurajator''; | ||
* -'' | :* -''șag'': ''furtișag, rămășag''. | ||
:Se | :Se pronunță și se scrie numai ''ea'', după consoane, în sufixele: | ||
* -''ea'' (f. sg. de la -''el''): '' | :* -''ea'' (f. sg. de la -''el''): ''frumușea, cățea, vițea''; | ||
* -''eală'': ''betejeală, mînjeală, oblojeală, prăjeală; | :* -''eală'': ''betejeală, mînjeală, oblojeală, prăjeală; căptușeală, greșeală, învălmășeală, moleșeală, sfîrșeală, zăpușeală; agoniseală, oboseală, procopseală; umezeală, urzeală; amețeală, iuțeală; amăreală, mohoreală, oțăreală''; | ||
* -'' | :* -''eață'': ''roșeață''; | ||
* -''ească'' (f. sg. de la -''esc''): ''vitejească; | :* -''ească'' (f. sg. de la -''esc''): ''vitejească; ostășească, răzeșească, strămoșească; rusească, săsească; englezească, franțuzească; băiețească, frățească'' etc. | ||
:De asemenea, se | :De asemenea, se pronunță și se scrie numai ''-ea'' în sufixul de apartenență locală ''-ean'' după majoritatea consoanelor, inclusiv ''j, ș, ț, z, v'': ''clujean, doljean, gorjean, lugojean; argeșean, crișean, făgărășean, hușean, ieșean, maramureșean, orășean, oșean; bănățean, cetățean, gălățean, județean; hurezean, vîrlezean; brașovean, lipovean, moldovean, prahovean''. După ''c, g'', sufixul este însă ''-an'': ''lipscan, hațegan''. :După ''d'' și ''s'' pot apărea atît ''-ean'', cît și, mai rar, ''-an'': ''bîrlădean, orădean'', dar ''arădean/arădan; apusean, mesean'', dar ''bîrsan, persan''. | ||
:După ''j, | :După ''j, ș'' poate apărea sufixul ''-an'' cu alte valori: ''hlujan, tăpșan''. | ||
:Variante cu ''-an'' în loc de ''-ean'' după ''j, | :Variante cu ''-an'' în loc de ''-ean'' după ''j, ș'' sînt răspîndite prin unele formații cu valoare de nume proprii: ''Argeșana'' și ''Clujana'' (întreprinderi); ''Crișana'' (provincie); ''Ana-Lugojana'' (personaj dintr-un cîntec popular și din opereta cu acest titlu); ''Transfăgărășan'' (șosea). | ||
'''5.''' În antroponimele | '''5.''' În antroponimele românești se întîlnesc variante cu ''a'' în loc de ''ea'' și cu ''ea'' în loc de ''a''. Variația vizează mai rar rădăcina cuvintelor (cf. totuși numele de familie ''Decusară'' alături de ''Decuseară'', ''Peagu'' alături de ''Pagu'', chiar ''Șearpe'' alături de ''Șarpe'') și mai frecvent afixele: de exemplu, numele de familie ''Cîmpan(u)'' și ''Cîmpean(u)'', ''Făgărășan(u)'' și ''Făgărășeanu, Galațanu și Gălățeanu, Lugojan'' și ''Lugojeanu, Moldovan(u)'' și ''Moldovean(u)'' etc. Sufixul onomastic ''-șa'' se pronunță și se scrie corect cu ''a'' (nu cu ''ea''): ''Comșa, Focșa, Lupșa, Tomșa''. Existența a două sufixe diferite ''-a'' și ''-ea'', cu influențe reciproce (''-a'' pentru ''-ea'' și ''-ea'' pentru ''-a''), explică variantele întîlnite la unele prenume masculine (''Costa'' și ''Costea'') și mai ales la nume de familie: ''Chiosa'' și ''Chiosea''; ''Creța'' și ''Crețea''; ''Groza'' și ''Grozea''; ''Mosora'' și ''Mosorea''; ''Zbiera'' și ''Zbierea'' etc. | ||
:Toponimele provenite din nume de grup pot avea sufixul ''-ani'' sau ''-eni'', nu însă ''-eani''; se | :Toponimele provenite din nume de grup pot avea sufixul ''-ani'' sau ''-eni'', nu însă ''-eani''; se pronunță și se scrie corect ''-ani'' în ''Botoșani, Dejani, Focșani, Oprișani''. | ||
[[Categorie:Sincronizare]] | [[Categorie:Sincronizare]] | ||
[[Categorie:Articole:Mioara Avram]] | [[Categorie:Articole:Mioara Avram]] | ||
{{CuvinteCheie|Punctuație, Apostrof}} | {{CuvinteCheie|Punctuație, Apostrof}} |