Lingviști
628 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară (vedeți sursă)
Versiunea de la data 5 octombrie 2012 08:58
, 5 octombrie 2012 08:58→2.4. Accentul
| Linia 160: | Linia 160: | ||
==== 2.4.1. Accentul tonic ==== | ==== 2.4.1. Accentul tonic ==== | ||
# | # În limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. — ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a ''c<u>â</u>ntă'' — perfect simplu persoana a III-a singular ''cânt<u>ă</u>''). | ||
# | # | ||
#* -'''a final''' este | #* -'''a final''' este | ||
#** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>''; | #** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>''; | ||
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi ('' | #** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''t<u>i</u>bia'', ''w<u>i</u>dia''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: !''cariocă'', !''leva/levă'', !''nutrie''); | ||
#* | #* -'''i''' și -'''u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''. | ||
#* -'''o final''' este | #* -'''o final''' este | ||
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio''; | #** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio''; | ||
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''. | #** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''. | ||
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În Îndeptar 5, p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic''). | # Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În ''Îndeptar<sup>5</sup>'', p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic''). | ||
# Substantivele provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în | # '''Substantivele''' provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''-ea''' trebuie accentuate pe '''sufix''': ''preved<u>'''e'''</u>re''. | ||
# În funcție de uzul literar actual, normele actuale recomandă o singură accentuare la cuvinte precum ''ad<u>i</u>că'', ''<u>a</u>ripă'', ''av<u>a</u>rie''<ref> Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', ''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br> | # În funcție de '''uzul literar actual''', normele actuale recomandă '''o''' singură accentuare la cuvinte precum !''ad<u>i</u>că'', !''<u>a</u>ripă'', !''av<u>a</u>rie''<ref>Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', !''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se '''admit variante''' accentuale '''literare''' libere (indicate în ''Dicționar'' în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM<sup>1</sup>: !''acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', !''<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', !''g<u>i</u>ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', !''hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', !''j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', !''pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', !''tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''butel<u>i</u>e''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').<br/> În poezie se admite și folosirea altor variante accentuale decât cele recomandate de normele actuale.<br/>Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca: | ||
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a II-a plural și imperativ persoana a II-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a III-a (tipul ''b<u>a</u>teți''); | |||
#:* formele verbului ''a fi'' !''s''<u>''u''</u>''ntem'', !''s<u>u</u>nteți''. | |||
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br>El este însă '''mobil''' la: | |||
#* substantivele ''n<u>o</u>ră'', g.-d. sg.; pl. ''nur<u>o</u>ri''; ''s<u>o</u>ră'', ''sur<u>o</u>ri''; | |||
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a | #* la substantivele neutre terminate în '''''-o''''' intrate mai de mult în limbă (''r<u>a</u>dio'', ''z<u>e</u>ro''), la care accentul se deplasează pe '''''o''''' la forma articulată hotărât (''radi<u>o</u>ul'', ''zer<u>o</u>ul'') și la plural (''radi<u>o</u>uri'', ''zer<u>o</u>uri''). | ||
#:* formele verbului a fi ''!s''<u>''u''</u>''ntem'', '' | |||
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br> | |||
# | |||
# | |||
#::La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''. | #::La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''. | ||
#:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''. | #:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''. | ||
| Linia 192: | Linia 187: | ||
# În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată. | # În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată. | ||
# Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor: | # Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor: | ||
#* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [ | #* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [<u>e</u>ra] substantiv - ''er'''á''''' [ier<u>a</u>] verb; ''n'''ó'''dul'' s. articulat - ''nod'''ú'''l'' s. nearticulat; ''ș'''í''''' adverb — ''ș'''i''''' conjuncție, ''v'''é'''selă'' adj. - ''ves'''é'''lă'' s.; | ||
#* forme gramaticale: '' | #* forme gramaticale: ''înc'''ú'''ie'' prezent — ''încui'''é''''' perfect simplu; | ||
#* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''. | #* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''. | ||
# Se păstrează accentul grafic din limba de origine în: | # Se păstrează accentul grafic din limba de origine în: | ||
#* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à'''''; | #* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à'''''; | ||
#* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''. | #* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''. | ||
#: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv''''' | #: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv'''''á'''''n'' [<u>i</u>ștvan]. | ||
# La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite. | # La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite. | ||