Civism și politică

De la Dexonline wiki
Salt la: navigare, căutare

De ce ne exprimăm opiniile politice

La Dexonline avem opinii și nu ne sfiim să le exprimăm. Poate ați remarcat vreun cuvânt al zilei sau al lunii ales cu tentă (plagiat, estropia, prob) sau vreun mesaj fără echivoc pe Facebook. Poate ne-ați întâlnit și pe la mitinguri cu ocazia loviturii de stat eșuate din iulie 2012.

Faptul că ne exprimăm opiniile îi deranjează pe mulți. Unii oameni se declară scandalizați, dezamăgiți sau scârbiți pentru că ne considerau un site apolitic. Alții încearcă să-și încadreze dezaprobarea într-o formă frumoasă: „credeam că sunteți mai presus de politica asta murdară”. În orice formulare, această atitudine a oamenilor este profund greșită.

Interesul pentru politică nu este un lucru „bun” sau „rău”. Este un lucru vital pentru ca o democrație să poată funcționa. Este vital ca fiecare dintre noi să se implice în treburile cetății. Dacă doar așteptăm să apară oameni (1) competenți, (2) bine intenționați și (3) lăsați să-și facă treaba, vom muri așteptând.

Iată patru moduri prin care fiecare dintre noi se poate implica. Primele sunt mai ușoare, ultimele sunt mai consumatoare de timp, dar bine ar fi să le facem pe toate.

Votați întotdeauna

Dacă indignații le cer să stea deoparte tuturor care iau atitudine într-o chestiune politică, sub pretextul că se murdăresc, normal că doar golanii rămân în politică. Astfel ei, indignații, contribuie la păstrarea politicii într-o zonă dubioasă. Iar din afirmația „toți politicienii sunt la fel de vinovați” au de câștigat doar cei mai vinovați dintre ei, pentru că li se diluează vina. Pierd aceia mai puțin vinovați sau nevinovații. Ție, avocat, să zicem, nu ți-ar conveni să auzi că toți avocații sunt mincinoși și mercenari. De ce fac asta alegătorii? Pentru că, în loc să recunoască că nu prea se pricep, că nu sunt prea informați, că de fapt nu i-a interesat și că iau decizii după ureche, preferă să spună că îi știu ei pe toți.

Confuzia celor care urăsc politica este că se gândesc la ea ca la o telenovelă. Uite ce o ține ăla pe aia pe lângă el, precis sunt combinați. Băiatul ăsta zâmbește frumos, are să ajungă departe. Ce mai schimbă ăsta partidele, se duce după ciolan. Fură, fură, dar să lase și pentru noi, poporul, ceva. Ce le zice jurnalistul ăsta, îi spurcă pe toți, se vede că se pricepe la politică. Are un metru cincizeci, e clar că habar n-are economie. Și după cum percep politica, așa și fac politică: la colțul străzii sau la șpriț, în văicăreli eterne unii față de alții, în mesaje fără cap și coadă pe Facebook, mai preocupați de bâlbe, de chelii și de fuste decât de adevărata măsură a unui om. Iar când vine vremea votului, fac bravadă de faptul că ei nu votează, deși absenteismul este cea mai clară dovadă că nu își merită libertatea.

Știm că aveți cu toții lucruri mai bune de făcut. Dar ca să votați nu aveți nevoie să urmăriți toate mișcările politice. Aveți nevoie doar de un buletin și de 30 de minute. Cineva va guverna în numele vostru, fie că vreți, fie că nu.

Înțelegem de unde vine lehamitea multora. Este greu să te entuziasmezi când, mai mereu, alegerile sunt între hoți și netoți. Dar întotdeauna există răul cel mai mic. Iar dacă îl alegem cu persistență, efectele pozitive se vor cumula.

Informați-vă înainte să votați

Dacă votați cu religiozitate dați o bulă de oxigen democrației românești. Dar nu vă așteptați la lauri pentru asta. Votul este abia un palid început al democrației. Dacă votezi o dată la patru ani, iar în rest ești complet dezinteresat, este la fel de grav ca și dacă îi controlezi copilului tău tema doar o dată la patru ani. După cum scrie Sam cel Român (traducerea ne aparține):

Dacă te-ai înscrie la o universitate de patru ani, dar n-ai merge la nici un curs, dacă nu te-ai prezenta niciodată să asculți profesorii, dacă nu te-ai antrena în discuții în clasă, nu doar în primul sau al doilea semestru, ci ani și ani, și dacă apoi, în ultima zi de școală din ultimul tău an, ai intra în clădire pentru prima dată și ai da un singur examen, s-ar socoti asta ca „mers la universitate”?

Dacă cumva ai trece acel examen, poate fiindcă era o singură întrebare pe o singură foaie, spunând ceva de genul „Îți place Coca-Cola, da sau nu?” și oricare răspuns ți-ar da o notă de trecere, și dacă universitatea ți-ar acorda o diplomă pentru asta, ai considera despre tine că ai câștigat o diplomă? Te-ai considera demn de epitetul de „erudit” și ai considera că viitorii tăi angajatori ar trebui să te răsplătească pentru eforturile tale de a-ți îmbunătăți viața?

Dincolo de vot, contează și să știți câte ceva despre candidați. Sunt implicați în scandaluri de corupție și cât de solide sunt acuzațiile la adresa lor? Cum s-au raportat la justiție în intervențiile lor publice? În ce măsură susțin personaje cu probleme penale? Sunt traseiști notorii? Trec cu ușurință de pe o baricadă pe alta și își schimbă radical discursul?

Vă puteți achita de această datorie civică în 10-15 minute de lectură pe zi. Desigur, contează și de unde vă informați, căci majoritatea ziarelor și posturilor TV colcăie de jurnaliști fără conștiință. Dacă nu aveți timp pentru informare, măcar consultați-vă cu familia sau cu un prieten. Decât să nu votați deloc, mai bine mergeți pe mâna unei persoane pe care o știți onestă și interesată de politică, cu vederi apropiate de ale voastre.

Mențineți contactul cu aleșii voștri

Politica înseamnă că noi, cetățenii, angajăm niște oameni să administreze treburile cetății. După cum când îți curge chiuveta angajezi un instalator, iar când deschizi un restaurant angajezi ospătari, la fel când vrei să-ți gestionezi țara angajezi politicieni. Și, exact la fel, nu faci greșeala să-i lași nesupravegheați. După instalator verifici chiuveta ca să te asiguri că nu mai curge. La restaurant te asiguri că ospătarii sunt serviabili și corecți. De ce ar fi politica diferită?

Un politician nu este mai competent sau mai onest în domeniul lui decât este un instalator în domeniul lui. În particular, politicienii români au o istorie dovedită de furturi, fraude, nepotism, abandonarea platformei electorale, derapaje de la statul de drept, falsificarea CV-urilor. Au demonstrat în repetate rânduri că bagă mâna în borcan imediat ce sunt aleși. Iar în condițiile acestea concluzia unora este să-i lăsăm de capul lor. Ba merg mai departe și ne judecă pe noi, cei cărora ne pasă, considerând că toți ar trebui să împărtășim defetismul lor.

Încetați să vă mai asumați rolul umil, de supus care primește ce se îndură stăpânii să-i arunce. Învățați să percepeți relația politician-ales în mod corect. Fără noi, politicienii ar fi șomeri. Încrederea noastră este dată, dar poate fi și revocată. Și, cel mai important, votul poate fi retras la jumătatea mandatului. Dacă le dați semnale ferme politicienilor că sunteți capabili de asta, ei își vor schimba comportamentul. Chiar nu este atât de deosebit de dresarea unui câine.

Cum dăm aceste semnale? Prin informare și acțiune continuă.

Exprimați-vă opiniile

Suntem o specie socială. În cazul inteligenței colective, întregul este mai mare decât suma părților. De aceea, este vital să vorbim unii cu alții și să încercăm să-i convingem pe cei din jurul nostru că avem dreptate. Dacă nu milităm pentru principiile în care credem, politice sau de altă natură, atunci ce drept avem să bombănim când lumea se îndreaptă în altă direcție decât cea pe care am dori-o pentru noi și pentru copiii noștri?

Acum o mie de ani, aceste îndemnuri ar fi fost vorbe goale. Majoritatea oamenilor nu aveau mijloacele ca să-și răspândească opiniile. Planeta era goală. Puțini oameni își permiteau să călătorească, iar cei care o făceau erau limitați de viteza unui cal. Hârtia era exorbitant de scumpă, iar multiplicarea ideilor se făcea cu scribi, copie cu copie, fără vreo economie de scară.

Din fericire, trăim în epoca Internetului, când fiecare dintre voi își poate propovădui ideile cu un minim de efort. Acesta este un dar care merită apreciat. Creați-vă un site, un blog sau măcar un cont pe o rețea socială și începeți să scrieți.

Exemple de reacții

Dexonline este un proiect eminamente civic. Din 2001 facem, în timpul nostru liber, ce ne pricepem noi mai bine pentru a ne ajuta țara. Avem voie să facem, dar nu și să vorbim? Păi suntem civici ori nu mai suntem?

Iată câteva din reacțiile pe care le primim când ne exprimăm opiniile.

„Aveți opinii”

Ca orice cetățeni al lumii libere, avem dreptul la opinie. Mai mult, avem dreptul să ne facem cunoscute aceste opinii. În special pentru că ne-am câștigat dreptul de a avea opinii care să fie considerate pertinente de ceilalți prin ceea ce am realizat, și pe plan personal, și pe plan profesional, dar mai ales pe plan civic. În mod clar aveți dreptul să aveți o altă opinie decât a noastră, însă sub nici o formă nu aveți dreptul să ne contestați dreptul la opinie sau dreptul de a avea o altă opinie decât a voastră.

„Nu sunteți imparțiali și obiectivi”

În mod suspect, în ultimul timp a apărut o memă nouă în argumentațiile sofistic(at)e: „nu ai dat în toți - nu ești deloc imparțial!” sau „nu sunteți echidistanți”. Lăsând la o parte absurdul argumentului, este evident că persoana care și-a însușit acest tip de sofism este ruptă de realitatea obiectivă. Mulți am crescut într-o familie cu mai mulți copii și știm că părintele imparțial nu era cel care își pedepsea toți copiii când făcea unul singur o prostie. Mulți știm ce înseamnă justiție și știm că un judecător nu este obiectiv și imparțial atunci când le dă tuturor aceeași pedeapsă, indiferent de gradul de vinovăție. Majoritatea am trecut prin școală și nici prin gând nu ne-a trecut vreodată să considerăm un profesor obiectiv dacă dădea întregii clase nota 2 când un singur coleg nu știa lecția. Sau, pentru că toți ne pricepem la fotbal, arbitrul imparțial nu va da penalty ambelor echipe când un jucător este faultat în careu.

A fi imparțial înseamnă a trata aceeași speță în mod similar, indiferent de calitatea persoanelor care au săvârșit fapta, iar a fi obiectiv înseamnă a fi capabil să vezi și greșelile celor de care te simți apropiat, dar și lucrurile bune făcute de cei care-ți sunt indiferenți sau pe care nu-i poți suferi.

„Faceți politică”

E, asta-i bună! Cu o singură propoziție se fac două greșeli majore. În primul rând există o diferență destul de limpede între civism și politică, iar ignorarea diferenței dintre actele civice și cele politice denotă fie lipsă de înțelegere a conceptelor, fie subiectivism. În al doilea rând, acuzația insinuează că a face politică ar fi ceva rău.

Să fie clar: a lupta împotriva corupției, a lupta pentru statul de drept, a lupta pentru independența justiției reprezintă acte de civism, nu acte politice. A te împotrivi unor grupuri infracționale este o datorie civică, indiferent dacă grupul respectiv face parte dintr-un partid sau nu.

„Cu opiniile voastre aruncați în derizoriu proiectul Dexonline”

Asta e cea mai greșită afirmație posibilă și nu ne ascundem să o zicem! Ea arată de fapt teama de a lua atitudine și incapacitatea (sau chiar invidia) de a înțelege că alții o iau!

După cum spuneam mai sus, opiniile noastre sunt de natură civică; de fapt, însuși proiectul Dexonline e un proiect civic. Pur și simplu nu ar putea exista Dexonline fără civism. Și, cum spuneam mai sus, civismul ne obligă să ne manifestăm întotdeauna împotriva răului.

Concluzie

Democrația înseamnă să îți cunoști aleșii, să urmărești ce fac, cum votează, cum își folosesc timpul, cum administrează resursele ce le sunt încredințate. Democrația înseamnă să pui mâna pe tastatură, pe pix și pe telefon și să-i cerți, când e cazul, pe aleșii tăi, pe cei cărora le-ai permis să-ți administreze părticica din România pe care o deții. Să le reamintești că sunt datori să facă cum au promis sau vor fi schimbați, nu peste patru ani, ci mâine.

Este greu? Da, este greu. Viața este scurtă și ocupată. Și e frustrant că avem așa de puțin timp liber și chiar și pe acela trebuie să-l petrecem controlându-i pe aleșii noștri și citind despre candidații la următoarele alegeri. Dar prețul libertății este vigilența eternă.

Trăim într-un răsfăț total și avem cel mai ridicat nivel de trai din istoria noastră ca specie. Putem face asta pentru că mii de generații de sclavi au trăit și au murit în mizerie, până când ultimele 5-10 generații au ajuns la luxul și libertatea de a-și decide, colectiv, soarta. Nu aruncați acest dar. Sau, măcar, nu-i judecați pe cei care îl apreciază.