Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIV. Cu sau fără -l”

Articol/Mioara Avram/XIV. Cu sau fără -l (vedeți sursă)

Versiunea de la data 6 septembrie 2018 20:25

28 de octeți șterși , 6 septembrie 2018 20:25

→‎XIV. Cu sau fără -l ?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 53: / Linia 53: @@
 adjective: ''dublu'', ''simplu'', ''acru'', ''aspru''; ''aleatoriu'', ''mediu'', ''propriu''; ''luciu''; aici se încadrează și ''roșu'' (< ''roșiu'').
+Pentru a recunoaște caracterul nearticulat al acestor forme este utilă folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic și a unor probe de substituție. Contextele specifice formelor nearticulate sînt realizate prin însoțirea de către determinanții antepuși ''acel'', ''acest'', ''un'', articol posesiv + genitiv sau + adjectiv posesiv: ''acest'' (''simplu'') ''exemplu''; ''un'' (''notoriu'') ''arbitru''; ''al cui exemplu?''; ''al său exemplu'', în opoziție cu formele articulate, care nu pot fi însoțite de ''un'' și care primesc determinanții postpuși ''acela'', ''acesta'', genitivul sau adjectivul posesiv: ''exemplul acesta'', ''exemplul cui?'', ''exemplul său''. Proba de substituție se face cu un feminin corespunzător (''exemplu''(''l'') ''bun'' cu ''pildă bună'' sau ''pilda bună''; ''bătrînul codru'' cu ''bătrîna pădure'') sau cu un masculin-neutru terminat în consoană (''ministru'' cu ''șef'' sau ''conducător''); la substantivele neutre este operantă și substituția cu forma de plural (''beneficiu''(''l'') cu ''beneficii'' sau ''beneficiile'').
+În principiu, substituția cu pluralul se poate aplica și la substantivele sau adjectivele masculine, dar acestea pun problema distincției între ''i'' și ''ii'' (vezi '''VIII 1'''), mult mai puțin clară decît cea dintre ''-ii'' și -''iile''.
+Substituția se poate face și prin variația topicii (''bătrînul codru/codrul bătrîn'' și ''simplul exemplu/exemplul'' (''cel'') ''simplu''; ''acest exemplu/exemplul acesta'').
@@ Linia 60: / Linia 64: @@
-Pentru a recunoaște caracterul nearticulat al acestor forme este utilă folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic și a unor probe de substituție. Contextele specifice formelor nearticulate sînt realizate prin însoțirea de către determinanții antepuși ''acel'', ''acest'', ''un'', articol posesiv + genitiv sau + adjectiv posesiv: ''acest ''(''simplu'') ''exemplu''; ''un ''(''notoriu'') ''arbitru''; ''al cui exemplu?''; ''al s''ă''u exemplu'', în opoziție cu formele articulate, care nu pot fi însoțite de ''un ''și care primesc determinanții postpuși ''acela'', ''acesta'', genitivul sau adjectivul posesiv: ''exemplul acesta'', ''exemplul cui?'', ''exemplul s''ă''u''. Proba de substituție se face cu un feminin corespunzător (''exemplu''(''l'') ''bun ''cu ''pild''ă ''bun''ă sau ''pilda bun''ă; ''b''ă''trînul codru ''cu ''b''ă''trina p''ă''dure'') sau cu un masculin-neutru terminat în consoană (''ministru ''cu ș''ef ''sau ''conduc''ă''tor''); la substantivele neutre este operantă și substituția cu forma de plural (''beneficiu''(''l'') cu ''beneficii ''sau ''beneficiile'').
-În principiu, substituția cu pluralul se poate aplica și la substantivele sau adjectivele masculine, dar acestea pun problema distincției între ''i ''și ''ii ''(vezi VIII 1), mult mai puțin clară decît cea dintre ''-ii ''și -''iile''.
-Substituția se poate face și prin variația topicii (''b''ă''trînul codru/codrul b''ă''trîn ''și ''simplul exemplu/exemplul ''(''cel'') ''simplu''; ''acest exemplu/exemplul acesta'').
 b. Se pronunță și se scrie numai ''u ''la sfîrșitul pronumelor și adjectivelor pronominale posesive (''al'') ''nostru'', (''al'') ''vostru''.