Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIV. Cu sau fără -l”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 21: Linia 21:
'''1.''' Se scrie ''l'' (cu excepțiile de sub '''4''') la sfîrșitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor și pronumelor cu formă articulată, ca și al cuvintelor asimilate cu acestea (prepoziții provenite din adverbe), deși nu se pronunță distinct decît în stilul solemn și într-un tempo lent, înainte de pauză. Scrierea poate să nu concorde așadar totdeauna cu pronunțarea și, în orice caz, nu poate avea un reper sigur în pronunțarea curentă, ci se orientează după un criteriu gramatical, marcînd opoziția de articulare (la substantive, adjective și numerale) sau de statut lexico-gramatical (la pronume și prepoziții):
'''1.''' Se scrie ''l'' (cu excepțiile de sub '''4''') la sfîrșitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor și pronumelor cu formă articulată, ca și al cuvintelor asimilate cu acestea (prepoziții provenite din adverbe), deși nu se pronunță distinct decît în stilul solemn și într-un tempo lent, înainte de pauză. Scrierea poate să nu concorde așadar totdeauna cu pronunțarea și, în orice caz, nu poate avea un reper sigur în pronunțarea curentă, ci se orientează după un criteriu gramatical, marcînd opoziția de articulare (la substantive, adjective și numerale) sau de statut lexico-gramatical (la pronume și prepoziții):


substantive: ''băiatul'', ''pomul''; ''alibiul''; ''raiul'', ''teiul''; ''leul'', ''tabloul''; ''beneficiul'', ''codrul'';


Se scriu cu ''-l'' și substantivele articulate din componența locuțiunilor adverbiale formate cu prepozițiile ''cu'' și ''de-a'': ''cu binișorul''; ''de-a berbeleacul'', ''de-a rostogolul''.


adjective: ''bunul'' (''meu prieten''), ''răul'' (''copil''), ''simplul'' (''fapt'');


numerale: ''primul'' (''venit''), ''întîiul'' (''succes'');


pronume: ''altul'', ''dînsul'', ''însul'', ''unul'' (și ''nici unul'', ''vreunul'');


Dintre acestea ''dînsul'' și ''însul'' nu se opun unor forme fără ''-ul'', în timp ce ''altul'' și ''unul'' (''vreunul'', ''nici unul'') se opun prin ''-ul'' adjectivelor pronominale ''alt'', ''un'' (''vreun'', ''nici un'').


prepoziții: ''înăuntrul'' (și ''dinăuntrul''), ''îndărătul'' (și ''dindărătul'').


Forma „articulată” deosebește aceste prepoziții de adverbele din care provin: ''înăuntru'', ''îndărăt''.


În cazul cuvintelor a căror formă nearticulată se termină în consoană (''băiat'', ''pom'', ''bun'', ''prim'', ''alt'', ''îndărăt''), vocală (''alibi'', ''gri'') sau semiconsoana [ĭ], scrisă ''i'' (''rai'', ''tei'', ''verzui'', ''întîi''), gratiile fără ''l'', de tipul ''băiatu'', ''alibiu'', ''raiu'', nu reprezintă, de obicei, nici o formă literară. La cuvintele a căror formă nearticulată se termină în ''u'' semiconsonantic (''leu'', ''tablou'', ''rău'') sau vocalic (''beneficiu'', ''codru'', ''simplu'', ''înăuntru'') grafiile fără ''l'', de tipul ''leu'', ''beneficiu'', reprezintă în mod obișnuit forme nearticulate.


Articolul ''l'' se scrie alipit direct, fără cratimă, la cuvîntul articulat, formînd cu acesta o unitate (fonetică și) grafică. De la această regulă, ilustrată de toate exemplele precedente, fac excepție următoarele categorii de cuvinte, la care el poate apărea separat prin cratimă, dar împreună cu vocala de legătură ''u'':


substantive: ''b''ă''iatul'', ''pomul''; ''alibiul''; ''raiul'', ''teiul''; ''leul'', ''tabloul''; ''beneficiul'', ''codrul'';
— neologisme neadaptate, cu finala scrisă și pronunțată după reguli ale altor limbi: ''bourrée-ul'', ''show-ul'' sau/și compuse, scrise cu cratimă ca în limba de origine: ''hold-up-ul'', ''know-how-ul'', ''walkie-talkie-ul'', ''pick-up-ul'', ''week-end-ul'';


— sigle: ''A. S. E.-ul'', ''C. F. R.-ul'', ''Rh.-ul''.


Se scriu cu ''-l ''și substantivele articulate din componența locuțiunilor adverbiale formate cu prepozițiile ''cu ''și ''de-a'': ''cu bini''ș''orul''; ''de-a berbeleacul'', ''de-a rostogolul''.
La cuvintele de acest tip se scrie cu cratimă și desinența de plural ''-uri''; de exemplu: ''show-uri''.
 
 
adjective: ''bunul ''(''meu prieten''), ''r''ă''ul ''(''copil''), ''simplul ''(''fapt'');
 
numerale: ''primul ''(''venit''), ''întîiul ''(''succes'');
 
pronume: ''altul'', ''dînsul'', ''însul'', ''unul ''(și ''nici unul'', ''vreunul'');
 
 
Dintre acestea ''dînsul ''și ''însul ''nu se opun unor forme fără ''-ul'', în timp ce ''altul ''și ''unul ''(''vreunul'', ''nici unul'') se opun prin ''-ul ''adjectivelor pronominale ''alt'', ''un ''(''vreun'', ''nici un'').
 
 
prepoziții: ''în''ă''untrul ''(și ''din''ă''untrul''), ''înd''ă''r''ă''tul ''(și ''dind''ă''r''ă''tul'').
 


Forma „articulată” deosebește aceste prepoziții de adverbele din care provin: ''în''ă''untru'', ''înd''ă''r''ă''t''.
'''2. a.''' Se pronunță și se scrie numai ''u'' (vocalic), fără ''l'', la sfîrșitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor și pronumelor cu formă nearticulată a căror temă se termină în consoană ''+ l'' sau ''r'', în consoană + semiconsoana [ĭ], scrisă ''i'', sau în consoanele [č], [ǧ], scrise ''ci'', ''gi'':


substantive: ''cenaclu'', ''exemplu'', ''arbitru'', ''codru'', ''ministru''; ''aluminiu'', ''exercițiu'', ''interogatoriu''; ''beneficiu'', ''omagiu'';


În cazul cuvintelor a căror formă nearticulată se termină în consoană (''b''ă''iat'', ''pom'', ''bun'', ''prim'', ''alt'', ''înd''ă''r''ă''t''), vocală (''alibi'', ''gri'') sau semiconsoana [ĭ], scrisă ''i ''(''rai'', ''tei'', ''verzui'', ''întîi''), gratiile fără ''l'', de tipul ''b''ă''iatu'', ''alibiu'', ''raiu'', nu reprezintă, de obicei, nici o formă literară. La cuvintele a căror formă nearticulată se termină în ''u ''semiconsonantic (''leu'', ''tablou'', ''r''ă''u'') sau vocalic (''beneficiu'', ''codru'', ''simplu'', ''în''ă''untru'') grafiile fără ''l'', de tipul ''leu'', ''beneficiu'', reprezintă în mod obișnuit forme nearticulate.
adjective: ''dublu'', ''simplu'', ''acru'', ''aspru''; ''aleatoriu'', ''mediu'', ''propriu''; ''luciu''; aici se încadrează și ''roșu'' (< ''roșiu'').


Articolul ''l ''se scrie alipit direct, fără cratimă, la cuvîntul articulat, formînd cu acesta o unitate (fonetică și) grafică. De la această regulă, ilustrată de toate exemplele precedente, fac excepție următoarele categorii de cuvinte, la care el poate apărea separat prin cratimă, dar împreună cu vocala de legătură ''u'':— neologisme neadaptate, cu finala scrisă și pronunțată după reguli ale altor limbi: ''bourrée-ul'', ''show-ul ''sau/și compuse, scrise cu cratimă ca în limba de origine: ''hold-up-ul'', ''know-how-ul'', ''walkie-talkie-ul'', ''pick-up-ul'', ''week-end-ul'';


— sigle: ''A''. ''S''. ''E''.''-ul'', ''C''. ''F''. ''R''.''-ul'', ''Rh''.''-ul''.


La cuvintele de acest tip se scrie cu cratimă și desinența de plural ''-uri''; de exemplu: ''show-uri''.




2. a. Se pronunță și se scrie numai ''u ''(vocalic), fără ''l'', la sfîrșitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor și pronumelor cu formă nearticulată a căror temă se termină în consoană ''+ l ''sau ''r'', în consoană + semiconsoana [ĭ], scrisă ''i'', sau în consoanele [č], [ǧ], scrise ''ci'', ''gi'':


substantive: ''cenaclu'', ''exemplu'', ''arbitru'', ''codru'', ''ministru''; ''aluminiu'', ''exerci''ț''iu'', ''interogatoriu''; ''beneficiu'', ''omagiu'';


adjective: ''dublu'', ''simplu'', ''acru'', ''aspru''; ''aleatoriu'', ''mediu'', ''propriu''; ''luciu''; aici se încadrează și ''ro''ș''u ''(< ''ro''ș''iu'').


Pentru a recunoaște caracterul nearticulat al acestor forme este utilă folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic și a unor probe de substituție. Contextele specifice formelor nearticulate sînt realizate prin însoțirea de către determinanții antepuși ''acel'', ''acest'', ''un'', articol posesiv + genitiv sau + adjectiv posesiv: ''acest ''(''simplu'') ''exemplu''; ''un ''(''notoriu'') ''arbitru''; ''al cui exemplu?''; ''al s''ă''u exemplu'', în opoziție cu formele articulate, care nu pot fi însoțite de ''un ''și care primesc determinanții postpuși ''acela'', ''acesta'', genitivul sau adjectivul posesiv: ''exemplul acesta'', ''exemplul cui?'', ''exemplul s''ă''u''. Proba de substituție se face cu un feminin corespunzător (''exemplu''(''l'') ''bun ''cu ''pild''ă ''bun''ă sau ''pilda bun''ă; ''b''ă''trînul codru ''cu ''b''ă''trina p''ă''dure'') sau cu un masculin-neutru terminat în consoană (''ministru ''cu ș''ef ''sau ''conduc''ă''tor''); la substantivele neutre este operantă și substituția cu forma de plural (''beneficiu''(''l'') cu ''beneficii ''sau ''beneficiile'').
Pentru a recunoaște caracterul nearticulat al acestor forme este utilă folosirea unor contexte minimale cu rol diagnostic și a unor probe de substituție. Contextele specifice formelor nearticulate sînt realizate prin însoțirea de către determinanții antepuși ''acel'', ''acest'', ''un'', articol posesiv + genitiv sau + adjectiv posesiv: ''acest ''(''simplu'') ''exemplu''; ''un ''(''notoriu'') ''arbitru''; ''al cui exemplu?''; ''al s''ă''u exemplu'', în opoziție cu formele articulate, care nu pot fi însoțite de ''un ''și care primesc determinanții postpuși ''acela'', ''acesta'', genitivul sau adjectivul posesiv: ''exemplul acesta'', ''exemplul cui?'', ''exemplul s''ă''u''. Proba de substituție se face cu un feminin corespunzător (''exemplu''(''l'') ''bun ''cu ''pild''ă ''bun''ă sau ''pilda bun''ă; ''b''ă''trînul codru ''cu ''b''ă''trina p''ă''dure'') sau cu un masculin-neutru terminat în consoană (''ministru ''cu ș''ef ''sau ''conduc''ă''tor''); la substantivele neutre este operantă și substituția cu forma de plural (''beneficiu''(''l'') cu ''beneficii ''sau ''beneficiile'').
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare