Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIV. Cu sau fără -l”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 15: Linia 15:
semiconsoana [ĭ]: ''tei'' — ''teiu''(''l''), ''verzui'' — ''verzuiu''(''l''), ''întîi'' — ''întîiu''(''l'') etc.
semiconsoana [ĭ]: ''tei'' — ''teiu''(''l''), ''verzui'' — ''verzuiu''(''l''), ''întîi'' — ''întîiu''(''l'') etc.


În pronunțare, opoziția de articulare continuă să fie exprimată clar și la cuvintele terminate la forma nearticulată în semiconsoana [ṷ]: ''leu'' — ''leu''(''l''), ''albăstriu''— ''albăstriu''(''l'') etc.; în absența lui ''l'' opoziția este aici între [ṷ] și [u], ceea ce înseamnă o diferență în numărul de silabe: [leṷ], monosilabic — [le-u], bisilabic; în scris eventuala omitere a lui ''l'' la forma articulată anulează opoziția de articulare la asemenea cuvinte.


Absența lui ''-l'' provoacă anularea opoziției de articulare, atît în scris, cît și în pronunțare, la cuvintele a căror formă nearticulată se termină în vocala [u]: ''beneficiu'' — ''beneficiu''(''l''), ''codru'' — ''codru''(''l''), ''simplu'' — ''simplu''(''l'') etc.


'''1.''' Se scrie ''l'' (cu excepțiile de sub '''4''') la sfîrșitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor și pronumelor cu formă articulată, ca și al cuvintelor asimilate cu acestea (prepoziții provenite din adverbe), deși nu se pronunță distinct decît în stilul solemn și într-un tempo lent, înainte de pauză. Scrierea poate să nu concorde așadar totdeauna cu pronunțarea și, în orice caz, nu poate avea un reper sigur în pronunțarea curentă, ci se orientează după un criteriu gramatical, marcînd opoziția de articulare (la substantive, adjective și numerale) sau de statut lexico-gramatical (la pronume și prepoziții):




În pronunțare, opoziția de articulare continuă să fie exprimată clar și la cuvintele terminate la forma nearticulată în semiconsoana [ŭ]: ''leu ''— ''leu''(''l''), ''alb''ă''striu ''— ''alb''ă''striu''(''l'') etc.; în absența lui ''l ''opoziția este aici între [ŭ] și [u], ceea ce înseamnă o diferență în numărul de silabe: [leŭ], monosilabic — [le-u], bisilabic; în scris eventuala omitere a lui ''l ''la forma articulată anulează opoziția de articulare la asemenea cuvinte.


Absența lui ''-l ''provoacă anularea opoziției de articulare, atît în scris, cît și în pronunțare, la cuvintele a căror formă nearticulată se termină în vocala [u]: ''beneficiu ''— ''beneficiu''(''l''), ''codru ''— ''codru''(''l''), ''simplu ''— ''simplu''(''l'') etc.


1. Se scrie ''l ''(cu excepțiile de sub 4) la sfîrșitul substantivelor comune, al adjectivelor, numeralelor și pronumelor cu formă articulată, ca și al cuvintelor asimilate cu acestea (prepoziții provenite din adverbe), deși nu se pronunță distinct decît în stilul solemn și într-un tempo lent, înainte de pauză. Scrierea poate să nu concorde așadar totdeauna cu pronunțarea și, în orice caz, nu poate avea un reper sigur în pronunțarea curentă, ci se orientează după un criteriu gramatical, marcînd opoziția de articulare (la substantive, adjective și numerale) sau de statut lexico-gramatical (la pronume și prepoziții):substantive: ''b''ă''iatul'', ''pomul''; ''alibiul''; ''raiul'', ''teiul''; ''leul'', ''tabloul''; ''beneficiul'', ''codrul'';
 
 
 
 
 
 
 
substantive: ''b''ă''iatul'', ''pomul''; ''alibiul''; ''raiul'', ''teiul''; ''leul'', ''tabloul''; ''beneficiul'', ''codrul'';




Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare