Modificări

Jump to navigation Jump to search
fără descrierea modificării
Linia 10: Linia 10:  
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
 
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
 
|-
 
|-
| Eu sînt, eu sânt
+
| eu sînt, eu sânt
| Eu sunt
+
| eu sunt
 
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
 
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
 
|-
 
|-
| Ânger<br>A hotărâ<br>Reântregire<br>Hotărît<br>Hotărînd
+
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
| Înger<br>A hotărî<br>Reîntregire<br>Hotărât<br>Hotărând
+
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
 
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
 
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
 
|-
 
|-
Linia 22: Linia 22:  
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.<br><br>Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
 
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.<br><br>Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
 
|-
 
|-
| Băiatul al cărui carte<br>Fata a cărui carte etc.
+
| băiatul al cărui carte<br>fata a cărui carte etc.
| Băiatul a cărui carte<br>Fata a cărei carte<br>Băiatul ale cărui cărți<br>Fata ale cărei cărți<br>Băieții a căror carte<br>Fetele a căror carte<br>Băieții ale căror cărți<br>Fetele ale căror cărți<br><br>Băiatul al cărui câine<br>Fata al cărei câine<br>Băiatul ai cărui câini<br>Fata ai cărei câini<br>Băieții al căror câine<br>Fetele al căror câine<br>Băieții ai căror câini<br>Fetele ai căror câini
+
| băiatul a cărui carte<br>fata a cărei carte<br>băiatul ale cărui cărți<br>fata ale cărei cărți<br>băieții a căror carte<br>fetele a căror carte<br>băieții ale căror cărți<br>fetele ale căror cărți<br><br>băiatul al cărui câine<br>fata al cărei câine<br>băiatul ai cărui câini<br>fata ai cărei câini<br>băieții al căror câine<br>fetele al căror câine<br>băieții ai căror câini<br>fetele ai căror câini
 
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
 
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
 
|-
 
|-
| Eu crez<br>Tu crezi<br>El crează<br>creere
+
| eu crez<br>tu crezi<br>el crează<br>creerea lumii
| Eu creez<br>Tu creezi<br>El creează<br>creare
+
| eu creez<br>tu creezi<br>el creează<br>crearea lumii
 
| Verbul ''a crea,'' deși se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-.'' Oriunde ''a lucra'' se conjugă cu un ''e,'' ''a crea'' se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele ''crez, crezi, crează'' există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului ''a crede.''
 
| Verbul ''a crea,'' deși se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-.'' Oriunde ''a lucra'' se conjugă cu un ''e,'' ''a crea'' se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele ''crez, crezi, crează'' există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului ''a crede.''
 
|-
 
|-
| Eu creiez<br>Eu agreiez<br>Eu întemeez<br>Eu încleez
+
| eu creiez<br>eu agreiez<br>eu întemeez<br>eu încleez
| Eu creez<br>Eu agreez<br>Eu întemeiez<br>Eu încleiez
+
| eu creez<br>eu agreez<br>eu întemeiez<br>eu încleiez
 
| Dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia,'' (a întemeia, a încleia) atunci litera ''i'' apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
 
| Dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia,'' (a întemeia, a încleia) atunci litera ''i'' apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
 
|-
 
|-
| Fumător învederat<br>Adevăr inveterat
+
| fumător învederat<br>adevăr inveterat
| Fumător inveterat<br>Adevăr învederat
+
| fumător inveterat<br>adevăr învederat
 
| Paronime - vezi {{d|înve*erat|definițiile}}.
 
| Paronime - vezi {{d|înve*erat|definițiile}}.
 
|-
 
|-
| Eu însuși etc.
+
| eu însuși etc.
| '''Masculin'''<br>Eu însumi<br>Tu însuți<br>El însuși<br>Noi înșine<br>Voi înșivă<br>Ei înșiși<br><br>'''Feminin'''<br>Eu însămi<br>Tu însăți<br>Ea însăși<br>Noi însene<br>Voi însevă<br>Ele înseși (însele)
+
| '''Masculin'''<br>eu însumi<br>tu însuți<br>el însuși<br>noi înșine<br>voi înșivă<br>ei înșiși<br><br>'''Feminin'''<br>eu însămi<br>tu însăți<br>ea însăși<br>noi însene<br>voi însevă<br>ele înseși (însele)
 
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 
|-
 
|-
| Se merită să aștepți
+
| se merită să aștepți
| Merită să aștepți
+
| merită să aștepți
 
| Verbul {{d|merita|a merita}} nu este reflexiv.
 
| Verbul {{d|merita|a merita}} nu este reflexiv.
 
|-
 
|-
Linia 50: Linia 50:  
| Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este '''Ce este cu voi aici?,'' nu ''Ce sunt/sunteți cu voi aici?''
 
| Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este '''Ce este cu voi aici?,'' nu ''Ce sunt/sunteți cu voi aici?''
 
|-
 
|-
| Mi-ar place
+
| mi-ar place
| Mi-ar plăcea
+
| mi-ar plăcea
 
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
 
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
 
|-
 
|-
| Cartea după noptieră
+
| cartea după noptieră
| Cartea de pe noptieră
+
| cartea de pe noptieră
 
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui {{d|după}} (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
 
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui {{d|după}} (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
 
|-
 
|-
| Cartea care am citit-o<br>Omul care l-am întrebat
+
| cartea care am citit-o<br>omul care l-am întrebat
| Cartea pe care am citit-o<br>Omul pe care l-am întrebat<br><br>Cartea care mi-a plăcut<br>Omul care mi-a răspuns
+
| cartea pe care am citit-o<br>omul pe care l-am întrebat<br><br>cartea care mi-a plăcut<br>omul care mi-a răspuns
 
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.<br><br>În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.<br><br>În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 
|-
 
|-
Linia 66: Linia 66:  
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. ''Mă doare amigdalita'' este la fel de incorect ca și ''mă doare durerea de cap.''
 
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. ''Mă doare amigdalita'' este la fel de incorect ca și ''mă doare durerea de cap.''
 
|-
 
|-
| Copii se joacă<br><br>Cobaiii sunt rozătoare
+
| copii se joacă<br><br>cobaiii sunt rozătoare
| Un copil<br>Doi copii<br>Copiii se joacă<br><br>Un cobai<br>Doi cobai<br>Cobaii sunt rozătoare
+
| un copil<br>doi copii<br>copiii se joacă<br><br>un cobai<br>doi cobai<br>cobaii sunt rozătoare
 
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei ''i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei ''i'' în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur ''i'' la plural (oameni, cobai) capătă doi ''i'' în forma articulată (oamenii, cobaii).
 
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei ''i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei ''i'' în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur ''i'' la plural (oameni, cobai) capătă doi ''i'' în forma articulată (oamenii, cobaii).
 
|-
 
|-
| Cea mai bine plătită doctoriță
+
| cea mai bine plătită doctoriță
| Cel mai bine plătită doctoriță
+
| cel mai bine plătită doctoriță
 
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
 
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
 
|-
 
|-
Linia 86: Linia 86:  
| Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
 
| Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
 
|-
 
|-
| A avansa înainte
+
| a avansa înainte
| A avansa
+
| a avansa
 
| {{d|avansa|A avansa}} implică noțiunea de înaintare.
 
| {{d|avansa|A avansa}} implică noțiunea de înaintare.
 
|-
 
|-
Linia 94: Linia 94:  
| {{d|râde|A râde}} este verb intranzitiv, nu reflexiv.
 
| {{d|râde|A râde}} este verb intranzitiv, nu reflexiv.
 
|-
 
|-
| Îmi place de cineva
+
| îmi place de cineva
| Îmi place cineva
+
| îmi place cineva
 
| Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
 
| Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
 
|-
 
|-
| Preț scump
+
| preț scump
| Preț mare
+
| preț mare
 
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
 
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
 
|-
 
|-
| aibe parte
+
| aibe parte
| {{d|avea|aibă}} parte
+
| {{d|avea|aibă}} parte
 
| Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
 
| Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
 
|-
 
|-
| El/ea se așează
+
| el/ea se așează
| El/ea se {{d|așeza|așază}}
+
| el/ea se {{d|așeza|așază}}
 
|
 
|
 
|-
 
|-
| Sticlă de un kilogram
+
| sticlă de un kilogram
| Sticlă de un litru
+
| sticlă de un litru
 
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
 
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
 
|-
 
|-
| Ora una<br>Ora doi<br>Ora doisprezece<br>Ora douăzeci și una<br>Ora douăzeci și doi
+
| ora una<br>ora doi<br>ora doisprezece<br>ora douăzeci și una<br>ora douăzeci și doi
| Ora unu<br>Ora două<br>Ora douăsprezece<br>Ora douăzeci și unu<br>Ora douăzeci și două
+
| ora unu<br>ora două<br>ora douăsprezece<br>ora douăzeci și unu<br>ora douăzeci și două
 
| Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
 
| Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
 
|-
 
|-
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi
+
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi.
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi
+
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
 
| Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''
 
| Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''
 
|-
 
|-
| Nu se există așa ceva
+
| nu se există așa ceva
| Nu există așa ceva
+
| nu există așa ceva
 
| Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
 
| Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
 
|-
 
|-
Linia 130: Linia 130:  
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
 
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
 
|-
 
|-
| Cu surle și trâmbițe
+
| cu surle și trâmbițe
| Cu surle și tobe
+
| cu surle și tobe
 
| {{d|surlă|Surla}} și {{d|trâmbiță|trâmbița}} sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
 
| {{d|surlă|Surla}} și {{d|trâmbiță|trâmbița}} sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
 
|-
 
|-
| Datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
+
| ... datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
| Datorită publicului și încurajărilor acestuia...
+
| ... datorită publicului și încurajărilor acestuia...
 
| După {{d|datorită}} se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
 
| După {{d|datorită}} se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
 
|-
 
|-
Linia 146: Linia 146:  
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 
|-
 
|-
| El se înșeală.<br>Vrea să (te) înșale.
+
| el se înșeală<br>vrea să (te) înșale
| El se înșală.<br>Vrea să (te) înșele.
+
| el se înșală<br>vrea să (te) înșele
 
| Vezi {{d|înșela|definiția}}. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
 
| Vezi {{d|înșela|definiția}}. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
 
|-
 
|-
| Eu crap (de râs, de ciudă).<br>Tu crapi (de râs, de ciudă).
+
| eu crap (de râs, de ciudă).<br>tu crapi (de râs, de ciudă).
| Eu {{d|crăpa|crăp}} (de râs, de ciudă).<br>Tu crăpi (de râs, de ciudă).
+
| eu {{d|crăpa|crăp}} (de râs, de ciudă).<br>tu crăpi (de râs, de ciudă).
 
|
 
|
 
|-
 
|-
Linia 170: Linia 170:  
| Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
 
| Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
 
|-
 
|-
| A fost {{d|investit}} în funcția de ...
+
| ... a fost {{d|investit}} în funcția de ...
| A fost {{d|învestit}} în funcția de ...
+
| ... a fost {{d|învestit}} în funcția de ...
 
| ''investit'' înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
 
| ''investit'' înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
 
|-
 
|-
| Câine sur la vânătoare.
+
| câine sur la vânătoare.
| Câine surd la vânătoare.
+
| câine surd la vânătoare.
 
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
 
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
 
|-
 
|-
| A da sfoară în țară
+
| a da sfoară în țară
| A da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
+
| a da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
 
|
 
|
 
|-
 
|-
| Condițiile cele mai optime<br>O listă foarte completă
+
| condițiile cele mai optime<br>o listă foarte completă
| Condițiile {{d|optim|optime}}<br>O listă {{d|complet|completă}}
+
| condițiile {{d|optim|optime}}<br>o listă {{d|complet|completă}}
 
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
 
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
 
|-
 
|-
Linia 190: Linia 190:  
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
 
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| Intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
+
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
| Întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
+
| întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
 
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
 
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
 
|-
 
|-
| risc să dau un pronostic...<br>Te riști să-l înfrunți pe șef?
+
| risc să dau un pronostic...<br>te riști să-l înfrunți pe șef?
| Risc să dau un pronostic...<br>Riști să-l înfrunți pe șef?
+
| risc să dau un pronostic...<br>riști să-l înfrunți pe șef?
 
| Chiar dacă unele dicționare menționează că {{d|risca|a risca}} este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 
| Chiar dacă unele dicționare menționează că {{d|risca|a risca}} este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 
|-
 
|-
| Anti-drog<br>Ne-respectuos<br>Răs-poimâine
+
| anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine
| Antidrog<br>Nerespectuos<br>Răspoimâine
+
| antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine
 
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
 
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
 
|-
 
|-
Linia 206: Linia 206:  
| Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
 
| Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
 
|-
 
|-
| Abrogarea legii adoptată acum un an
+
| abrogarea legii adoptată acum un an
| Abrogarea legii adoptate acum un an
+
| abrogarea legii adoptate acum un an
 
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
 
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
 
|-
 
|-
| Numai știu ce să cred.<br>Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
+
| numai știu ce să cred.<br>nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
| Nu mai știu ce să cred.<br>Numai tu știi ce s-a întâmplat.
+
| nu mai știu ce să cred.<br>numai tu știi ce s-a întâmplat.
 
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
 
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
 
|-
 
|-
| A înpodobi<br>A înproșca<br>A se înbuiba<br>A înbiba
+
| a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba
| A împodobi<br>A împroșca<br>A se îmbuiba<br>A îmbiba
+
| a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba
 
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
 
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
 
|-
 
|-
Linia 230: Linia 230:  
| Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
 
| Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
 
|-
 
|-
| Un {{d|summum}} de calități
+
| un {{d|summum}} de calități
| O {{d|sumă}} de calități
+
| o {{d|sumă}} de calități
 
|
 
|
 
|-
 
|-
| Ascultă muzică la maxim/minim.<br>Maxim de profit cu un minimum efort.
+
| ascultă muzică la maxim/minim<br>maxim de profit cu un minimum efort.
| Ascultă muzică la {{d|maximum}}/{{d|minimum}}.<br>Maximum de profit cu un minim efort.
+
| ascultă muzică la {{d|maximum}}/{{d|minimum}}<br>maximum de profit cu un minim efort.
 
| La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).<br>Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
 
| La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).<br>Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
 
|-
 
|-
Linia 246: Linia 246:  
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
|-
 
|-
| Un medicament pentru {{d|ameliorarea}} durerii...
+
| un medicament pentru {{d|ameliorarea}} durerii
| Un medicament pentru {{d|atenuarea}} durerii...
+
| un medicament pentru {{d|atenuarea}} durerii
 
| ''A ameliora'' înseamnă ''a îmbunătăți'', or durerea nu poate fi îmbunătățită.
 
| ''A ameliora'' înseamnă ''a îmbunătăți'', or durerea nu poate fi îmbunătățită.
 
|-
 
|-
| Rata de promovabilitate la bac...
+
| rata de promovabilitate la bac
| Rata de promovare la bac...
+
| rata de promovare la bac
 
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul calității de a putea fi promovat”, ceea ce, strict vorbind, ar putea fi corect, dar este extraordinar de încâlcit.
 
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul calității de a putea fi promovat”, ceea ce, strict vorbind, ar putea fi corect, dar este extraordinar de încâlcit.
 
|}
 
|}
Lingviști, Birocrați, lingvist, Administratori
2.013 modificări

Meniu de navigare