Modificări

Jump to navigation Jump to search
Pagină nouă: <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> == XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)? == Alegerea între scrierea unei singure litere...
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>

== XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)? ==


Alegerea între scrierea unei singure litere și repetarea ei pune probleme diferite, cel puțin în parte, după cum este vorba de litere care notează vocale (și semivocale sau semiconsoane) ori de litere care notează consoane.

1. Dublarea (sau triplarea etc.) unei litere care notează o vocală corespunde de obicei unor realități fonetice: fie pronunțării distincte în hiat (în silabe diferite) a două vocale identice, fie pronunțării unei vocale lungi; dublarea poate fi însă și lipsită de valoare fonetică.

a. Repetarea — în pronunțare și în scris — a unei vocale și litere corespunzătoare poate avea loc la întîlnirea unui formant (prefix sau element de compunere) terminat în vocală cu un cuvînt (temă) care începe cu aceeași vocală: ''contraatac'', ''paraaldehidă'', ''supraalimenta'', ''ultraaglomerat''; ''neeuclidian'', ''reedita'', ''preexista'', ''teleenciclopedie''; ''antiimperialist'', ''toxiinfecție''; ''coopera'' — și familia: ''cooperant'', ''cooperativă'', ''cooperativiza'', ''cooperator'', ''cooperație'' —, ''microorganism'' etc. sau la întîlnirea unei teme terminate în vocală cu un afix flexionar (desinență, sufix verbal) sau lexical care începe cu aceeași vocală: ''creez'', ''licee''; ''aliniind'', ''fiind'' — și ''fiindc''ă —, ''fiin''ță, ''scriind'', ''scriitor''; ''asiduul'', ''atuuri'', ''vacuum'' — și familia: ''vacuumare'', ''vacuummetru'' — etc.


Secvențele ''ee'', ''ii'', ''uu'' se pronunță de obicei [eĭe], [iĭi], [uŭu]. Vezi și IV, VIII.


Mai rar, o repetare de acest fel are loc în rădăcina unor cuvinte (''aalenian'', ''feerie'', ''gheenă'', ''alcool'') sau în structura unor elemente de compunere ca ''noo''- (''noocrație'', ''noologie'', ''noosfer''ă), ''oo''- (''oogeneză'', ''oolit'', ''oosfer''ă etc.) sau ''zoo''- (''epizootie'', ''zoologie'', ''zooparc'', ''zootehnie'' etc.), ultimul folosit și independent (''zoo'').

Cînd un asemenea element de compunere se combină cu o temă care începe cu ''o-'' nu se ajunge totuși la trei ''o'', producîndu-se o contragere a doi dintre ei: ''zoonim'', ''zoopsie''.Este nejustificată repetarea vocalei/literei ''e'', respectiv ''o'', în rădăcina cuvintelor ''prerie'' (nu ''preerie''!) și ''proroc'', ''prorocesc'', ''proroci'' (nu ''proo-''!) sau în formația prefixală ''copreședinte'' (nu ''coopreședinte''!).

Variantele fonetice și grafice cu o singură vocală/literă corespunzătoare (de tipul ''alcol'', ''coperativă'', ''finc''ă sau ''fin''ță, ''zologie'') sînt incorecte.


Pentru ''ee'' vezi și IV, iar pentru ''ii'' VIII.


b. Repetarea unei litere care notează o vocală poate constitui un mijloc de marcare a cantității, în speță a naturii lungi a acestei vocale; fenomenul este specific cuvintelor exclamative prin natura lor (interjecții) sau folosite în enunțuri exclamative (afective și imperative). Litera care notează o vocală lungă poate fi scrisă numai de două ori (interjecțiile ''ii'', ''dii'', ''ee'', ''pfii'' etc., variante ale lui ''i'', ''di'', ''e'', ''pfi''; ''Ajutoor!'', ''Săriiți!''; ''buun'' „foarte bun”, ''biine'' „foarte bine”; ''Stăăteam și eu ca prostu''; ''Zăău?''), sau de trei ori (interjecțiile ''aaa'', ''iii'', variante ale lui ''a'', ''i''; ''biniiișor'' sau ''miiic'' < ''mic''; ''Ce faceee?''; ''Daaa'') și chiar de mai multe ori, în situația cuvintelor din enunțuri afective: ''gaaaata!''; ''Taaaare mi-i poftă!'').

c. Dublarea fără valoare fonetică a unei litere care notează o vocală se întîlnește în mod excepțional în nume proprii românești și în eventualele derivate de la ele. De exemplu, se scrie ''aa'' și se pronunță [a] în numele scriitorului (Vasile) ''Aaron'' și al mitropolitului ''Varlaam''.


Nu e necesară dublarea lui ''i'' din numele proprii ''Isac'', ''Isus''.


d. Dublarea unei litere care notează o vocală se poate datora, în nume proprii străine și în neologisme neadaptate, unor reguli ortografice străine, marcînd un anumit fel de lectură: de exemplu, ''ee'' pentru [i] în ''feedback'' [fid-bec] sau ''oo'' pentru [u] în ''boom'' [bum], după regulile limbii engleze.2. Repetarea literelor ''e'', ''i'', ''u'' (dublarea tuturor acestora și triplarea numai a literei ''i'') se poate datora și dublei valori fonetice a acestor litere, care notează atît vocale, cît și semiconsoane (i, u) sau/și semivocale (e).

Secvența grafică ''ee'' corespunde vocalei [e] urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''agreează'', ''aleea'', ''creează'', ''egeean'', ''ideea'' etc. și în nume proprii precum ''Coreea'' — și ''coreean'' —, ''Crimeea'', ''Doroteea'', ''Medeea'' etc.


Vezi și V.


Secvența grafică ''ii'' corespunde vocalei [i] urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''argintii'', ''întîrzii'', ș''tii'', iar secvența grafică ''iii'' vocalelor [i-i] — rostite de obicei [iĭi) — urmate de semiconsoana [ĭ] în cuvinte ca ''argintiii'', (''m''ă)'' sfiii''.


Vezi și VIII.


Secvența grafică ''uu'', care după normele în vigoare ar trebui să aibă valoarea [u-u] în cuvintele ''ambiguu'', ''asiduu'', ''continuu'' — și ''discontinuu'', ''încontinuu'' —, ''perpetuu'', ''reziduu'', ''superfluu'', redă de obicei pronunțarea [uŭ].

3. Dublarea unei litere care notează o consoană poate corespunde sau nu unei realități fonetice; în primul caz, poate fi vorba de repetarea aceleiași consoane (în silabe diferite), de pronunțarea unei consoane lungi sau de succesiunea a două consoane diferite. Triplarea unei litere care notează o consoană are totdeauna valoare fonetică, redînd exclusiv natura lungă a unei consoane unice.a. Dublarea — în pronunțare și în scriere — a unei consoane și litere corespunzătoare poate avea loc la întîlnirea unui formant (prefix sau element de compunere) terminat în consoană cu un cuvînt (temă) care începe cu aceeași consoană. Iau naștere astfel următoarele secvențe grafice și fonetice:

''bb'': rar, în derivate sau compuse cu ''sub''- (''subbibliotecar'');


Se scrie însă ''b'' în ''subra''ț, ''subrau'' (nu ''subb''...).


''ll'': rar, în compuse populare cu ă''l'' și ''cel'' + ''-lalt'' (ă''llalt'', variantă a lui ă''lălalt''; ''cellalt'', variantă a lui ''celălalt'');

''mm'': în compuse cu ''-metru'' și derivatele lor (''fotogrammetru'' — și ''fotogrammetric'', ''fotogrammetrie'' —, ''kilogrammetru'', ''ohmmetru'', ''vacuummetru'');


Se scrie însă ''m'' în ''comemora'' (nu ''comm''...), ''imemorial'' (nu ''imm''...).


''nn'': în derivatele, numeroase, cu prefixul ''în-'' (''înnădi'', ''înnămoli'', ''înnărăvi'', ''înnăscut'', ''înnebuni'', ''înnegri'', ''înnegura'', ''înnemuri'', ''înnisipa'', ''înnobila'', ''înnoda'', ''înnoi'', ''înnopta'', ''înnora'', ''înnoroi'' și derivatele lor) și într-un singur derivat cu ''in-'' (''innavigabil'');


Dublarea lui ''n'' este nejustificată în cuvintele neanalizabile printr-o temă cu ''n''-, de aceea variantele grafice de tipul ''dinnainte'', ''înnainte'', ''înnăcri'', ''înnălța'', ''înneca'' sau ''înnota'' sînt incorecte. ''Înăbuși'', ''înăclăi'' și ''înăduși'' s-au fixat, prin tradiție, în variantele cu un singur ''-n-''. Tot cu un singur ''n'' se scriu ''conațional'' și ''inova''.


''rr'': în derivate cu prefixele ''hiper''- (''hiperrealist''), ''inter-'' (''interregional'', ''interregn'') și ''super''- (''superrefractar'');

''ss'': în cele mai multe derivate cu ''trans''- (''transsaharian'', ''transsiberian'', ''transsubstanțiere'', ''transsudat'') și în cîteva derivate cu ''răs''- (''răssec'', ''răsstrăbun'');Dintre derivatele cu ''trans-'' de la cuvinte cu ''s-'', se pronunță și se scrie cu un singur ''s'', prin tradiție, ''transcrie''. Prefixul ''răs-'' se confundă de obicei cu ''r''ă- înaintea unui ''s''-: ''răsuci'', ''răsufla''; se poate face distincție totuși între ''răsuna'' și ''răssuna'' (''Am sunat și am răssunat'').


''tt'': în derivate cu prefixul ''post''- (''posttonic'', ''posttraumatic'') și într-un compus cu ''port''- (''porttabac'').

b. Repetarea unei litere care notează o consoană poate constitui un mijloc de marcare a pronunțării prelungite a unei consoane continue (''r'', ''s'', ș, ''z'') sau a măririi fazei de ținută a unei consoane oclusive (''m''); acest fenomen este specific interjecțiilor, dar are loc și la alte cuvinte în contexte exclamative sau/și pentru redarea valorii de superlativ absolut. Litera care notează o consoană lungă poate fi scrisă numai de două ori (în interjecțiile ''brr'', ''prr'' și ''sst'', variantă a lui ''st'') sau de trei ori (în interjecțiile șșș și ''bîzzz'', ''pîrrr'', variante ale lui ''bîz'', ''pîr'') și chiar de mai multe ori în situația cuvintelor cu întrebuințare contextuală exclamativă sau/și superlativă (''Ccanalia!, Inffamul!, Mmarș!, Mmizerabile!, nnemaipomenit, sssplendid, Vorrrba!'').

c. Dublarea literei ''c'' înainte de ''e'', ''i'' corespunde succesiunii a două consoane diferite [kč] în cuvinte ca ''accelera'', ''accent'', ''accepta'', ''acces'', ''accidenta'', ''boccea'', ''buccinator'', ''ciubucciu'', ''coccis'', ''occident'', ''occipital'', ''succes'', ''succint'', ''vaccin'' și în toponimul ''Isaccea''.


Variantele fonetice de tipul [ačepta] sînt greșite. Se scrie corect numai ''c'' (= [č]) în cuvîntul ''bacil'' (nu ''baccil'') și în elementele de compunere ''bacili-'', ''bacilo-''. Pentru grafia cu ''cc'' = [č] în ''soccer'' vezi d.


Litera ''g'' nu se dublează niciodată în condiții asemănătoare.


Se scrie corect numai ''g'' (= [ǧ]) în cuvintele ''sugera'', ''sugestie'' (nu ''suggera'', ''suggestie''). Pentru grafia cu ''gg'' = [g] în ''loggia'' vezi d.d. Dublarea fără valoare fonetică a unei litere care notează o consoană se întîlnește în următoarele situații:

— în neologisme neadaptate, de obicei în poziție intervocalică (''babeurre'', ''babbit'', ''loggia'', ''rummy'', ''sgraffito'', ''soccer'', ''zeppelin'') sau la sfîrșit de cuvînt (''loess'', ''gauss'', ''watt''), în mod excepțional înaintea unei consoane (''quattrocento'', ''rickettsii''; cf. și ''mass-media'');


Finalele ''ss'', ''tt'' de la singularul substantivelor masculine alternează la plural cu consoanele simple ș, respectiv ț: ''gauss'' — ''gauși'', ''watt'' —''wați''. Intervocalicul ''zz'' are valoarea [ț] în italienismele din terminologia muzicală ''mezza-voce'', ''mezzo-forte'', ''mezzo-piano'', ''mezzo-soprană'', ''pizzicato'' și din terminologia gravurii ''mezzo-tinto'', precum și în ''pizza''.

Nu se dublează consoana intervocalică din ''cas''ă „casierie, seif”, ''mas''ă „mulțime”, ''ras''ă „grup biologic” (la care scrierea cu -''ss''-, recomandată în 1904, este abolită în 1932), ''corida'', ''hipism'', ''moto'', ''siroco'', nici consoana finală

din ''bos'', ''stres'' (intervocalică în forma articulată ''bosul'', ''stresul'' și în derivatele ''stresa'', ''stresant'').

La unele cuvinte pentru care se admit cîte două variante — adaptată și neadaptată — deosebirea poate consta în absența/prezența consoanei duble: ''golgheter/goal-getter''; ș''iling''/''shilling''. Sufixul neologic românizat este -''isim'', cu un singur ''s'' (''generalisim'', ''rarisim'' etc.), dar sufixul italian din terminologia muzicală -''issimo'' se scrie cu ''ss'': ''fortissimo'', ''pianissimo''.


— în nume proprii străine și în derivatele lor: toponime ca ''Andorra'' (și ''andorran''), ''Bissau'', ''Bruxelles'' (și ''bruxellez''), ''Ottawa'', (''La'')'' Valletta''; antroponime ca ''Hess'' (și ''hessian''), ''Russell'' (și ''russellian'');

— în nume proprii românești (antroponime), conform dorinței purtătorilor: prenume ca ''Anna'', ''Marietta'', ''Pussi'', ''Sabba'' (Ștefănescu), ''Stella''; nume de familie ca ''Alessandrescu'', ''Bolliac'', ''Filotti'', ''Lecca''; ''Massim'', ''Mille'', ''Millo'', ''Nottara'', ''Pann'', ''Philippide'', ''Pillat'', ''Rosetti'', ''Tattarescu'', ''Tell'', ''Zirra'', ''Zotta''.Secvența'' zz ''are valoarea [ț] în ''Negruzzi''.


Dacă în numele de familie ale unor personalități dublarea consoanei este respectată mai ales în virtutea tradiției, la prenume și la numele de familie fără istorie acest fenomen nu are justificare; el denotă de obicei snobismul purtătorilor.
1.034 de modificări

Meniu de navigare