Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVI. Cu sau fără cratimă?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/XXVI. Cu sau fără cratimă? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 28 octombrie 2018 18:29
, 28 octombrie 2018 18:29→XXVI. Cu sau fără cratimă?
| Linia 85: | Linia 85: | ||
La scrierea de acest tip, cu cifre și litere, a numeralelor ordinale cratima poate lipsi numai dacă formantul final est scris la umărul cifrei: ''I<sup>ul</sup>, al 2<sup>lea</sup>'' sau ''al II<sup>lea</sup>'', respectiv ''a 2<sup>a</sup>'', ''a II<sup>a</sup>''. Această notație este mai puțin obișnuită. | La scrierea de acest tip, cu cifre și litere, a numeralelor ordinale cratima poate lipsi numai dacă formantul final est scris la umărul cifrei: ''I<sup>ul</sup>, al 2<sup>lea</sup>'' sau ''al II<sup>lea</sup>'', respectiv ''a 2<sup>a</sup>'', ''a II<sup>a</sup>''. Această notație este mai puțin obișnuită. | ||
'''5.''' Cratima intră în structura unor abrevieri de cuvinte compuse. În unele se preia, pur și simplu, cratima existentă în bază (de exemplu, ''lt''.''-col''. < ''locotenent-colonel'' sau ''S-E'' < ''sud-est''). În altele ea are rolul special de a marca discontinuitatea elementelor din care este alcătuită abrevierea: de exemplu, ''d-ei'' < ''dumneaei'' sau ''D-sa'' < ''Domnia sa''. Vezi și '''XXVIII B 3 b'''. | |||
Cratima nu se folosește în abrevieri corespunzătoare unor cuvinte simple. Nu se scriu deci cu cratimă abrevierile substantivelor ''doamna'' (''dna'', nu ''d-na''), ''domnișoara'' (''dra'', nu ''d-ra''), ''domnul'' (''d''. sau ''dl'', nu ''d-l''); ''d-lui'' se folosește pentru „dumnealui”, nu pentru „domnului”). | |||
'''6.''' În lucrări de lingvistică cratima se folosește la notarea unor segmente izolate din cuvinte (sunete sau litere, afixe lexicale și gramaticale, elemente de compunere, rădăcini sau teme, articole enclitice) și a unor forme pronominale și verbale exclusiv conjuncte. Locul cratimei indică direcția legăturii cu alt(e) element(e). Astfel, poziția inițială se notează cu cratimă postpusă (la prefixe: ''anti-'', ''ne-'', ''re''-, elemente de compunere ca ''bi-'', ''geo''-), cea finală cu cratimă antepusă (la sufixe: ''-ism'', ''-tor'', desinențe: ''-m'', ''-uri'', articole enclitice: -''l'', ''-le'', elemente de compunere ca -''fob'',''-trofie''), iar cea interioară, mediană, cu cratime la ambele extremități (la interfixe: ''-ăl-'', la consoane intervocalice: -''s''-, la rădăcini ca ''-flor-'' din ''înflori''). | |||
În texte obișnuite afixele și elementele de compunere se scriu fără cratimă cînd apar de sine stătătoare, transformate în cuvinte; de exemplu, ''atelier moto'', ''el e anti'', ''multe isme''. Cratima se menține la prefixele și la elementele de compunere care sînt izolate fără a-și schimba valoarea, în exprimări eliptice ca ''persoanele hiper- sau hipotensive''; ''înțelegeri bi- și trilaterale''. | |||
'''7.''' Cratima se folosește și pentru a marca despărțirea cuvintelor la capăt de rînd (vezi '''XXX'''). În această situație ea se scrie numai la sfîrșitul primului rînd, fără să se repete și la începutul rîndului următor. | |||
Un rol asemănător are cratima care marchează, în texte artistice, rostirea sacadată, pe silabe, a unor cuvinte; de exemplu: ''Ești un mi-ze-ra-bil!'' | |||
'''B.''' Scrierea cu sau fără cratimă pune problema alegerii între cratimă și diverse alte posibilități: blanc (spațiu alb) sau scriere în două ori mai multe cuvinte complet separate; scriere împreună, într-un singur cuvînt; apostrof; linie de pauză. | |||
'''1.''' Alegerea între scrierea cu cratimă și cea cu spațiu alb a două cuvinte este uneori dependentă de pronunțare, alteori orientată după norme pur convenționale. | |||
'''a.''' Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte complet separate, reflectă pronunțarea diferită, în tempo rapid, respectiv lent, în situațiile care permit contrageri (sinereze) și eliziuni, deci la întîlnirea a două vocale; vezi '''A 1 b'''. | |||
O mențiune specială merită prepoziția ''de'' urmată de prepoziția ''a'' sau de articolul ''a''(''l''): în timp ce prepoziția compusă ''de-a'' din structura locuțiunilor adverbiale și prepoziționale și a numelor unor jocuri de copii se scrie totdeauna cu cratimă (pentru că se pronunță numai într-o silabă), îmbinarea prepoziției ''de'' cu prepoziția ''a'' din structura infinitivului se poate scrie atît fără, cît și cu cratimă (pentru că se pronunță atît în două silabe, cît și în una): ''plăcerea de a citi ''și'' plăcerea de-a citi''. Ambele feluri de scriere, dependente de pronunțare, sînt corecte și în îmbinarea prepoziției ''de'' cu articolul ''al'', ''a'', ''ai'', ''ale'': ''cel de al doilea'' și ''cel de-al doilea''; ''cea de a doua'' și ''cea de-a doua''. | |||
| Linia 101: | Linia 111: | ||
b. Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte separate, este mai mult sau mai puțin convențională în alte situații, ceea ce nu înseamnă că normele stabilite nu trebuie respectate. | '''b.''' Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte separate, este mai mult sau mai puțin convențională în alte situații, ceea ce nu înseamnă că normele stabilite nu trebuie respectate. | ||
Probleme de alegere a scrierii corecte se pun la numeroase cuvinte compuse: | Probleme de alegere a scrierii corecte se pun la numeroase cuvinte compuse: | ||