Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVI. Cu sau fără cratimă?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 85: Linia 85:
La scrierea de acest tip, cu cifre și litere, a numeralelor ordinale cratima poate lipsi numai dacă formantul final est scris la umărul cifrei: ''I<sup>ul</sup>, al 2<sup>lea</sup>'' sau ''al II<sup>lea</sup>'', respectiv ''a 2<sup>a</sup>'', ''a II<sup>a</sup>''. Această notație este mai puțin obișnuită.
La scrierea de acest tip, cu cifre și litere, a numeralelor ordinale cratima poate lipsi numai dacă formantul final est scris la umărul cifrei: ''I<sup>ul</sup>, al 2<sup>lea</sup>'' sau ''al II<sup>lea</sup>'', respectiv ''a 2<sup>a</sup>'', ''a II<sup>a</sup>''. Această notație este mai puțin obișnuită.


'''5.''' Cratima intră în structura unor abrevieri de cuvinte compuse. În unele se preia, pur și simplu, cratima existentă în bază (de exemplu, ''lt''.''-col''. < ''locotenent-colonel'' sau ''S-E'' < ''sud-est''). În altele ea are rolul special de a marca discontinuitatea elementelor din care este alcătuită abrevierea: de exemplu, ''d-ei'' < ''dumneaei'' sau ''D-sa'' < ''Domnia sa''. Vezi și '''XXVIII B 3 b'''.


Cratima nu se folosește în abrevieri corespunzătoare unor cuvinte simple. Nu se scriu deci cu cratimă abrevierile substantivelor ''doamna'' (''dna'', nu ''d-na''), ''domnișoara'' (''dra'', nu ''d-ra''), ''domnul'' (''d''. sau ''dl'', nu ''d-l''); ''d-lui'' se folosește pentru „dumnealui”, nu pentru „domnului”).


'''6.''' În lucrări de lingvistică cratima se folosește la notarea unor segmente izolate din cuvinte (sunete sau litere, afixe lexicale și gramaticale, elemente de compunere, rădăcini sau teme, articole enclitice) și a unor forme pronominale și verbale exclusiv conjuncte. Locul cratimei indică direcția legăturii cu alt(e) element(e). Astfel, poziția inițială se notează cu cratimă postpusă (la prefixe: ''anti-'', ''ne-'', ''re''-, elemente de compunere ca ''bi-'', ''geo''-), cea finală cu cratimă antepusă (la sufixe: ''-ism'', ''-tor'', desinențe: ''-m'', ''-uri'', articole enclitice: -''l'', ''-le'', elemente de compunere ca -''fob'',''-trofie''), iar cea interioară, mediană, cu cratime la ambele extremități (la interfixe: ''-ăl-'', la consoane intervocalice: -''s''-, la rădăcini ca ''-flor-'' din ''înflori'').


În texte obișnuite afixele și elementele de compunere se scriu fără cratimă cînd apar de sine stătătoare, transformate în cuvinte; de exemplu, ''atelier moto'', ''el e anti'', ''multe isme''. Cratima se menține la prefixele și la elementele de compunere care sînt izolate fără a-și schimba valoarea, în exprimări eliptice ca ''persoanele hiper- sau hipotensive''; ''înțelegeri bi- și trilaterale''.


'''7.''' Cratima se folosește și pentru a marca despărțirea cuvintelor la capăt de rînd (vezi '''XXX'''). În această situație ea se scrie numai la sfîrșitul primului rînd, fără să se repete și la începutul rîndului următor.


Un rol asemănător are cratima care marchează, în texte artistice, rostirea sacadată, pe silabe, a unor cuvinte; de exemplu: ''Ești un mi-ze-ra-bil!''


'''B.''' Scrierea cu sau fără cratimă pune problema alegerii între cratimă și diverse alte posibilități: blanc (spațiu alb) sau scriere în două ori mai multe cuvinte complet separate; scriere împreună, într-un singur cuvînt; apostrof; linie de pauză.


'''1.''' Alegerea între scrierea cu cratimă și cea cu spațiu alb a două cuvinte este uneori dependentă de pronunțare, alteori orientată după norme pur convenționale.


'''a.''' Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte complet separate, reflectă pronunțarea diferită, în tempo rapid, respectiv lent, în situațiile care permit contrageri (sinereze) și eliziuni, deci la întîlnirea a două vocale; vezi '''A 1 b'''.


O mențiune specială merită prepoziția ''de'' urmată de prepoziția ''a'' sau de articolul ''a''(''l''): în timp ce prepoziția compusă ''de-a'' din structura locuțiunilor adverbiale și prepoziționale și a numelor unor jocuri de copii se scrie totdeauna cu cratimă (pentru că se pronunță numai într-o silabă), îmbinarea prepoziției ''de'' cu prepoziția ''a'' din structura infinitivului se poate scrie atît fără, cît și cu cratimă (pentru că se pronunță atît în două silabe, cît și în una): ''plăcerea de a citi ''și'' plăcerea de-a citi''. Ambele feluri de scriere, dependente de pronunțare, sînt corecte și în îmbinarea prepoziției ''de'' cu articolul ''al'', ''a'', ''ai'', ''ale'': ''cel de al doilea'' și ''cel de-al doilea''; ''cea de a doua'' și ''cea de-a doua''.




Linia 101: Linia 111:




5. Cratima intră în structura unor abrevieri de cuvinte compuse. În unele se preia, pur și simplu, cratima existentă în bază (de exemplu, ''lt''.''-col''. < ''locotenent-colonel'' sau ''S-E'' < ''sud-est''). În altele ea are rolul special de a marca discontinuitatea elementelor din care este alcătuită abrevierea: de exemplu, ''d-ei'' < ''dumneaei'' sau ''D-sa'' < ''Domnia sa''. Vezi și XXVIII B 3 b.Cratima nu se folosește în abrevieri corespunzătoare unor cuvinte simple. Nu se scriu deci cu cratimă abrevierile substantivelor ''doamna'' (''dna'', nu ''d-na''), ''domnișoara'' (''dra'', nu ''d-ra''), ''domnul'' (''d''. sau ''dl'', nu ''d-l''); ''d-lui'' se folosește pentru „dumnealui”, nu pentru „domnului”).
6. În lucrări de lingvistică cratima se folosește la notarea unor segmente izolate din cuvinte (sunete sau litere, afixe lexicale și gramaticale, elemente de compunere, rădăcini sau teme, articole enclitice) și a unor forme pronominale și verbale exclusiv conjuncte. Locul cratimei indică direcția legăturii cu alt(e) element(e). Astfel, poziția inițială se notează cu cratimă postpusă (la prefixe: ''anti-'', ''ne-'', ''re''-, elemente de compunere ca ''bi-'', ''geo''-), cea finală cu cratimă antepusă (la sufixe: ''-ism'', ''-tor'', desinențe: ''-m'', ''-uri'', articole enclitice: -''l'', ''-le'', elemente de compunere ca -''fob'',''-trofie''), iar cea interioară, mediană, cu cratime la ambele extremități (la interfixe: -ă''l''-, la consoane intervocalice: -''s''-, la rădăcini ca ''-flor-'' din ''înflori'').
În texte obișnuite afixele și elementele de compunere se scriu fără cratimă cînd apar de sine stătătoare, transformate în cuvinte; de exemplu, ''atelier moto'', ''el e anti'', ''multe isme''. Cratima se menține la prefixele și la elementele de compunere care sînt izolate fără a-și schimba valoarea, în exprimări eliptice ca ''persoanele hiper- sau hipotensive''; ''înțelegeri bi- și trilaterale''.
7. Cratima se folosește și pentru a marca despărțirea cuvintelor la capăt de rînd (vezi XXX). În această situație ea se scrie numai la sfîrșitul primului rînd, fără să se repete și la începutul rîndului următor.


Un rol asemănător are cratima care marchează, în texte artistice, rostirea sacadată, pe silabe, a unor cuvinte; de exemplu: ''Ești un mi-ze-ra-bil!''B. Scrierea cu sau fără cratimă pune problema alegerii între cratimă și diverse alte posibilități: blanc (spațiu alb) sau scriere în două ori mai multe cuvinte complet separate; scriere împreună, într-un singur cuvînt; apostrof; linie de pauză.


1. Alegerea între scrierea cu cratimă și cea cu spațiu alb a două cuvinte este uneori dependentă de pronunțare, alteori orientată după norme pur convenționale.


a. Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte complet separate, reflectă pronunțarea diferită, în tempo rapid, respectiv lent, în situațiile care permit contrageri (sinereze) și eliziuni, deci la întîlnirea a două vocale; vezi A 1 b.


O mențiune specială merită prepoziția ''de'' urmată de prepoziția ''a'' sau de articolul ''a''(''l''): în timp ce prepoziția compusă ''de-a'' din structura locuțiunilor adverbiale și prepoziționale și a numelor unor jocuri de copii se scrie totdeauna cu cratimă (pentru că se pronunță numai într-o silabă), îmbinarea prepoziției ''de'' cu prepoziția ''a'' din structura infinitivului se poate scrie atît fără, cît și cu cratimă (pentru că se pronunță atît în două silabe, cît și în una): ''plăcerea de a citi ''și'' plăcerea de-a citi''. Ambele feluri de scriere, dependente de pronunțare, sînt corecte și în îmbinarea prepoziției ''de'' cu articolul ''al'', ''a'', ''ai'', ''ale'': ''cel de al doilea ''și'' cel de-al doilea''; ''cea de a doua ''și'' cea de-a doua''.


b. Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte separate, este mai mult sau mai puțin convențională în alte situații, ceea ce nu înseamnă că normele stabilite nu trebuie respectate.
'''b.''' Scrierea cu cratimă sau cu spațiu alb, în cuvinte separate, este mai mult sau mai puțin convențională în alte situații, ceea ce nu înseamnă că normele stabilite nu trebuie respectate.


Probleme de alegere a scrierii corecte se pun la numeroase cuvinte compuse:
Probleme de alegere a scrierii corecte se pun la numeroase cuvinte compuse:
Lingviști
346 de modificări

Meniu de navigare