Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 75: Linia 75:
În unele nume proprii românești de persoane sau numai în variante ale lor se întîlnește uneori scrierea, învechită, cu ''s'' pentru [ș]: (''Ovid'') ''Densusianu'' (< ''Densuș''), (''Bogdan Petriceicu'') ''Hasdeu'', (''George'') ''Stephănescu'' (< ''Ștefan'').
În unele nume proprii românești de persoane sau numai în variante ale lor se întîlnește uneori scrierea, învechită, cu ''s'' pentru [ș]: (''Ovid'') ''Densusianu'' (< ''Densuș''), (''Bogdan Petriceicu'') ''Hasdeu'', (''George'') ''Stephănescu'' (< ''Ștefan'').


Scrierea cu -''siu'' pentru [ș] a fost curentă în secolul trecut în Transilvania: nume ca ''Opriș'', prin grafia ''Oprisiu'', au devenit ''Oprișiu''.


Nume de familie ca ''Scheau'', ''Schiopu'' (și ''Schiopulescu'') pot reprezenta atît variante fonetice regionale (ca și apelativele corespunzătoare, pentru care vezi '''2'''), cît și grafii etimologice.


Administrația a oficializat scrierea și pronunțarea cu ''s'' a unor nume proprii de localități, de exemplu ''Segarcea'', și a optat pentru soluții diferite la aceleași nume din regiuni diferite: ''Scheia'' și ''Șcheia'', ''Sebiș'' și ''Șebiș'', ''Semlac'' și ''Șemlac'' (''~ul Mare/Mic''), ''Sopot'' și ''Șopot'' (''~ul Nou/Vechi'') sau la nume înrudite: ''Sărmașu'' și ''Sărmășel'', dar ''Șărmășag''; ''Sicula'', dar ''Șiculeni''. Variantele de la toponime explică și unele variante din antroponimie, de exemplu ''Scheianu'' și ''Șcheianu''.


Cf. și adjectivul din denumirea textului rotacizant ''Psaltirea Scheiană/Șcheiană'', care-l amintește pe donatorul său, D.C. Sturdza-Scheianul.




Linia 87: Linia 91:




Scrierea cu -''siu'' pentru [ș] a fost curentă în secolul trecut în Transilvania: nume ca ''Opri''ș, prin grafia ''Oprisiu'', au devenit ''Oprișiu''.




Nume de familie ca ''Scheau'', ''Schiopu'' (și ''Schiopulescu'') pot reprezenta atît variante fonetice regionale (ca și apelativele corespunzătoare, pentru care vezi 2), cît și grafii etimologice.
'''10.''' În nume proprii străine — de locuri, de instituții sau de persoane — și în derivatele lor scrierea și pronunțarea urmează regulile limbilor respective.
 
Administrația a oficializat scrierea și pronunțarea cu ''s'' a unor nume proprii de localități, de exemplu ''Segarcea'', și a optat pentru soluții diferite la aceleași nume din regiuni diferite: ''Scheia'' și Ș''cheia'', ''Sebi''ș și Ș''ebi''ș, ''Semlac'' și Ș''emlac''(''~ul Mare/Mic''), ''Sopot'' și Ș''opot''(''~ul Nou/Vechi'') sau la nume înrudite: ''Sărmașu'' și ''Sărmășel'', dar Șă''rmășag''; ''Sicula'', dar Ș''iculeni''. Variantele de la toponime explică și unele variante din antroponimie, de exemplu ''Scheianu'' și Ș''cheianu''.Cf. și adjectivul din denumirea textului rotacizant ''Psaltirea Scheian''ă/Ș''cheiană'', care-l amintește pe donatorul său, D.C. Sturdza-Scheianul.
 
 
10. În nume proprii străine — de locuri, de instituții sau de persoane — și în derivatele lor scrierea și pronunțarea urmează regulile limbilor respective.


În numeroase nume proprii germane (nu însă în toate!) se scrie ''s'' și se pronunță [ș] înainte de ''p'' și ''t'' la început de cuvînt (și de silabă în compuse și în formații prefixale): de exemplu, numele fluviului ''Spree'' se pronunță corect [șpre], iar numele compozitorului austriac ''Strauss'' se pronunță [ștraŭs).
În numeroase nume proprii germane (nu însă în toate!) se scrie ''s'' și se pronunță [ș] înainte de ''p'' și ''t'' la început de cuvînt (și de silabă în compuse și în formații prefixale): de exemplu, numele fluviului ''Spree'' se pronunță corect [șpre], iar numele compozitorului austriac ''Strauss'' se pronunță [ștraŭs).
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare