Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 15 noiembrie 2018 16:44
, 15 noiembrie 2018 16:44→XVIII. s sau ș?
| Linia 75: | Linia 75: | ||
În unele nume proprii românești de persoane sau numai în variante ale lor se întîlnește uneori scrierea, învechită, cu ''s'' pentru [ș]: (''Ovid'') ''Densusianu'' (< ''Densuș''), (''Bogdan Petriceicu'') ''Hasdeu'', (''George'') ''Stephănescu'' (< ''Ștefan''). | În unele nume proprii românești de persoane sau numai în variante ale lor se întîlnește uneori scrierea, învechită, cu ''s'' pentru [ș]: (''Ovid'') ''Densusianu'' (< ''Densuș''), (''Bogdan Petriceicu'') ''Hasdeu'', (''George'') ''Stephănescu'' (< ''Ștefan''). | ||
Scrierea cu -''siu'' pentru [ș] a fost curentă în secolul trecut în Transilvania: nume ca ''Opriș'', prin grafia ''Oprisiu'', au devenit ''Oprișiu''. | |||
Nume de familie ca ''Scheau'', ''Schiopu'' (și ''Schiopulescu'') pot reprezenta atît variante fonetice regionale (ca și apelativele corespunzătoare, pentru care vezi '''2'''), cît și grafii etimologice. | |||
Administrația a oficializat scrierea și pronunțarea cu ''s'' a unor nume proprii de localități, de exemplu ''Segarcea'', și a optat pentru soluții diferite la aceleași nume din regiuni diferite: ''Scheia'' și ''Șcheia'', ''Sebiș'' și ''Șebiș'', ''Semlac'' și ''Șemlac'' (''~ul Mare/Mic''), ''Sopot'' și ''Șopot'' (''~ul Nou/Vechi'') sau la nume înrudite: ''Sărmașu'' și ''Sărmășel'', dar ''Șărmășag''; ''Sicula'', dar ''Șiculeni''. Variantele de la toponime explică și unele variante din antroponimie, de exemplu ''Scheianu'' și ''Șcheianu''. | |||
Cf. și adjectivul din denumirea textului rotacizant ''Psaltirea Scheiană/Șcheiană'', care-l amintește pe donatorul său, D.C. Sturdza-Scheianul. | |||
| Linia 87: | Linia 91: | ||
'''10.''' În nume proprii străine — de locuri, de instituții sau de persoane — și în derivatele lor scrierea și pronunțarea urmează regulile limbilor respective. | |||
În numeroase nume proprii germane (nu însă în toate!) se scrie ''s'' și se pronunță [ș] înainte de ''p'' și ''t'' la început de cuvînt (și de silabă în compuse și în formații prefixale): de exemplu, numele fluviului ''Spree'' se pronunță corect [șpre], iar numele compozitorului austriac ''Strauss'' se pronunță [ștraŭs). | În numeroase nume proprii germane (nu însă în toate!) se scrie ''s'' și se pronunță [ș] înainte de ''p'' și ''t'' la început de cuvînt (și de silabă în compuse și în formații prefixale): de exemplu, numele fluviului ''Spree'' se pronunță corect [șpre], iar numele compozitorului austriac ''Strauss'' se pronunță [ștraŭs). | ||