Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 15 noiembrie 2018 17:42
, 15 noiembrie 2018 17:42→XVIII. s sau ș?
| Linia 82: | Linia 82: | ||
Cf. și adjectivul din denumirea textului rotacizant ''Psaltirea Scheiană/Șcheiană'', care-l amintește pe donatorul său, D.C. Sturdza-Scheianul. | Cf. și adjectivul din denumirea textului rotacizant ''Psaltirea Scheiană/Șcheiană'', care-l amintește pe donatorul său, D.C. Sturdza-Scheianul. | ||
'''10.''' În nume proprii străine — de locuri, de instituții sau de persoane — și în derivatele lor scrierea și pronunțarea urmează regulile limbilor respective. | '''10.''' În nume proprii străine — de locuri, de instituții sau de persoane — și în derivatele lor scrierea și pronunțarea urmează regulile limbilor respective. | ||
În numeroase nume proprii germane (nu însă în toate!) se scrie ''s'' și se pronunță [ș] înainte de ''p'' și ''t'' la început de cuvînt (și de silabă în compuse și în formații prefixale): de exemplu, numele fluviului ''Spree'' se pronunță corect [șpre], iar numele compozitorului austriac ''Strauss'' se pronunță [ștraŭs | În numeroase nume proprii germane (nu însă în toate!) se scrie ''s'' și se pronunță [ș] înainte de ''p'' și ''t'' la început de cuvînt (și de silabă în compuse și în formații prefixale): de exemplu, numele fluviului ''Spree'' se pronunță corect [șpre], iar numele compozitorului austriac ''Strauss'' se pronunță [ștraŭs]. | ||
La lectura unor nume proprii străine se face adesea greșeala de a se pronunța [ș] litera ''s'' — inițială de cuvînt sau de silabă — urmată de ''p'' sau ''t'' în cuvinte de diverse origini, cărora li se aplică astfel, în mod nejustificat, o regulă valabilă numai pentru unele cuvinte germane. De reținut că numele proprii englezești și americane (''Spencer'', ''Springfield'', ''Steinbeck'', ''Stevenson''), franceze (Madame de ''Staёl'', ''Stendhal'', ''Strasbourg'', ultimul cu pronunțare corectă diferită și ca accent de corespondentul german, scris ''Strassburg''), olandeze (''Steen'') și suedeze (''Stockholm'', ''Strindberg'') se pronunță corect cu [s-], nu cu [ș-]. | La lectura unor nume proprii străine se face adesea greșeala de a se pronunța [ș] litera ''s'' — inițială de cuvînt sau de silabă — urmată de ''p'' sau ''t'' în cuvinte de diverse origini, cărora li se aplică astfel, în mod nejustificat, o regulă valabilă numai pentru unele cuvinte germane. De reținut că numele proprii englezești și americane (''Spencer'', ''Springfield'', ''Steinbeck'', ''Stevenson''), franceze (Madame de ''Staёl'', ''Stendhal'', ''Strasbourg'', ultimul cu pronunțare corectă diferită și ca accent de corespondentul german, scris ''Strassburg''), olandeze (''Steen'') și suedeze (''Stockholm'', ''Strindberg'') se pronunță corect cu [s-], nu cu [ș-]. | ||
| Linia 101: | Linia 91: | ||
Nici măcar pentru numele proprii germane lectura [ș] nu trebuie generalizată: de exemplu, numele de orașe ''Rostock'' și ''Speyer'' se pronunță corect cu [s]. | Nici măcar pentru numele proprii germane lectura [ș] nu trebuie generalizată: de exemplu, numele de orașe ''Rostock'' și ''Speyer'' se pronunță corect cu [s]. | ||
Pentru pronunțarea corectă a numelor proprii străine trebuie bine determinată apartenența lor și trebuie consultate dicționare speciale, cu atît mai mult cu cît același nume, cu aspect german și scris cu ''s'', se poate pronunța cu [ș] ori cu [s] după cum este sau nu german; de exemplu, ''Springer'' (editor german și chimist american) sau ''Stein'' (om politic prusac și scriitoare americană); cf. și ''Stendal'' (oraș german) și ''Stendhal'' (scriitor francez). Numele propriu ''Bernstein'' se pronunță cu [s] în cazul dramaturgului francez și al compozitorului american (cu diferențe fonetice în alte privințe), dar cu [ș] în cazul omului politic german; întrucît derivatele ''bernsteinian'', ''bernsteinism'', ''bernsteinist'' se referă la acesta din urmă, ele se pronunță corect cu [ș] (și cu [aĭ]).Greșeala inversă se întîlnește la lectura numelor proprii maghiare, în care litera ''s'' trebuie citită [ș], nu [s]: de | Pentru pronunțarea corectă a numelor proprii străine trebuie bine determinată apartenența lor și trebuie consultate dicționare speciale, cu atît mai mult cu cît același nume, cu aspect german și scris cu ''s'', se poate pronunța cu [ș] ori cu [s] după cum este sau nu german; de exemplu, ''Springer'' (editor german și chimist american) sau ''Stein'' (om politic prusac și scriitoare americană); cf. și ''Stendal'' (oraș german) și ''Stendhal'' (scriitor francez). Numele propriu ''Bernstein'' se pronunță cu [s] în cazul dramaturgului francez și al compozitorului american (cu diferențe fonetice în alte privințe), dar cu [ș] în cazul omului politic german; întrucît derivatele ''bernsteinian'', ''bernsteinism'', ''bernsteinist'' se referă la acesta din urmă, ele se pronunță corect cu [ș] (și cu [aĭ]). | ||
Greșeala inversă se întîlnește la lectura numelor proprii maghiare, în care litera ''s'' trebuie citită [ș], nu [s]: de exemplu, ''Sandor'', ''Sütö''. | |||
Neglijarea semnului diacritic al literei ''S'', ''s'' la numele proprii cehe, slovace și sîrbocroate are ca rezultat lectura lor, greșită, cu [s] în loc de [ș]: de exemplu, ''Skoda'', ''Stur'', ''Sar Planina'', '' | Neglijarea semnului diacritic al literei ''S'', ''s'' la numele proprii cehe, slovace și sîrbocroate are ca rezultat lectura lor, greșită, cu [s] în loc de [ș]: de exemplu, ''Skoda'', ''Stur'', ''Sar Planina'', ''Mestrović''. O situație asemănătoare se întîlnește la lectura numelor proprii poloneze cu ''S'': de exemplu, ''Swidnica''. | ||