Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVII. Majusculă sau minusculă?”

Sari la navigare Sari la căutare
(Pagină nouă: <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> == XXVII. Majusculă sau minusculă? == Problema alegerii între scrierea cu majuscule (litere mari) și...)
 
Linia 1: Linia 1:
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>


== XXVII. Majusculă sau minusculă? ==
== '''XXVII.''' Majusculă sau minusculă? ==
 


Problema alegerii între scrierea cu majuscule (litere mari) și cea cu minuscule (litere mici) se pune, pe de o parte, în anumite situații sintactice, legate de delimitarea enunțurilor și de punctuație, iar, pe de altă parte, la anumite categorii de cuvinte: substantive proprii sau comune, formule sau pronume de politețe, abrevieri și simboluri. Cu excepția abrevierilor și a simbolurilor, la care majuscula poate apărea și în interior, în celelalte situații alegerea vizează numai litera inițială.
Problema alegerii între scrierea cu majuscule (litere mari) și cea cu minuscule (litere mici) se pune, pe de o parte, în anumite situații sintactice, legate de delimitarea enunțurilor și de punctuație, iar, pe de altă parte, la anumite categorii de cuvinte: substantive proprii sau comune, formule sau pronume de politețe, abrevieri și simboluri. Cu excepția abrevierilor și a simbolurilor, la care majuscula poate apărea și în interior, în celelalte situații alegerea vizează numai litera inițială.


 
Pentru scrierea cu majuscule sau cu minuscule în abrevieri și simboluri vezi '''XXVIII B 3 e.'''
Pentru scrierea cu majuscule sau cu minuscule în abrevieri și simboluri vezi XXVIII B 3 e.
 


Alegerea se complică în cazul special al substantivelor proprii compuse sau susceptibile de a fi interpretate astfel, întrucît la acestea ea vizează nu numai inițiala primului termen, ci și a altora din structura compusului.
Alegerea se complică în cazul special al substantivelor proprii compuse sau susceptibile de a fi interpretate astfel, întrucît la acestea ea vizează nu numai inițiala primului termen, ci și a altora din structura compusului.
Linia 16: Linia 13:
Scrierea integrală cu majuscule a unui text (titluri, firme, inscripții, lozinci, anunțuri etc.), ca și cea integrală cu minuscule (în telegrame) ascund corectitudinea lui grafică din punctul de vedere al diferențierii unor inițiale.
Scrierea integrală cu majuscule a unui text (titluri, firme, inscripții, lozinci, anunțuri etc.), ca și cea integrală cu minuscule (în telegrame) ascund corectitudinea lui grafică din punctul de vedere al diferențierii unor inițiale.


A. Scrierea cu inițială majusculă sau minusculă în situații sintactice servește la marcarea începutului unui text și la divizarea textului, la delimitarea enunțurilor; ea depinde — în mod firesc — de analiza gramaticală și de prezența unor semne de punctuație anterioare.1. Se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt al oricărui text, oricît de scurt ar fi textul în cauză. De exemplu: ''Fumatul oprit'', ''Cîine rău. Orar: 10''—''18'', ''Casieria''.
'''A.''' Scrierea cu inițială majusculă sau minusculă în situații sintactice servește la marcarea începutului unui text și la divizarea textului, la delimitarea enunțurilor; ea depinde — în mod firesc — de analiza gramaticală și de prezența unor semne de punctuație anterioare.


Conform acestei reguli de bază, se scrie cu inițială majusculă și:— primul cuvînt al unei adrese: ''Familiei dr. I. Popescu'', ''Către Întreprinderea''..., inclusiv primul cuvînt al unei formule de adresare în vocativ: ''Dragă mam''ă, ''Iubiți părinți'', ''Stimate coleg ''etc.;
'''1.''' Se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt al oricărui text, oricît de scurt ar fi textul în cauză. De exemplu: ''Fumatul oprit'', ''Cîine rău. Orar: 10 — 18'', ''Casieria''.


— primul cuvînt al notelor din subsolul paginii, în texte științifice: ''Vezi capitolul următor'', ''Art. cit''., ''P. 105 ''etc.
Conform acestei reguli de bază, se scrie cu inițială majusculă și:


2. Se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt care urmează după punct ca semn de punctuație, chiar dacă acesta izolează arbitrar părți ale unui enunț. De exemplu: ''A plecat. În goana mare. Pentru că întîrziase''.
— primul cuvînt al unei adrese: ''Familiei dr. I. Popescu'', ''Către Întreprinderea''..., inclusiv primul cuvînt al unei formule de adresare în vocativ: ''Dragă mamă'', ''Iubiți părinți'', ''Stimate coleg'' etc.;


— primul cuvînt al notelor din subsolul paginii, în texte științifice: ''Vezi capitolul următor'', ''Art. cit''., ''P. 105'' etc.
'''2.''' Se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt care urmează după punct ca semn de punctuație, chiar dacă acesta izolează arbitrar părți ale unui enunț. De exemplu: ''A plecat. În goana mare. Pentru că întîrziase''.


Cînd este semn ortografic (în abrevieri) punctul nu atrage folosirea inițialei majuscule la cuvîntul următor: ''La 15 l.c. am primit scrisoarea''.
Cînd este semn ortografic (în abrevieri) punctul nu atrage folosirea inițialei majuscule la cuvîntul următor: ''La 15 l.c. am primit scrisoarea''.


'''3.''' Se scrie cu inițială minusculă primul cuvînt care urmează după semnul numit punct și virgulă, prin excelență semn de punctuație interioară: ''Era obosit pentru că se sculase de dimineață; pentru că muncise toata ziua; pentru că n-avusese nici un ajutor''.


3. Se scrie cu inițială minusculă primul cuvînt care urmează după semnul numit punct și virgulă, prin excelență semn de punctuație interioară: ''Era obosit pentru că se sculase de diminea''ță''; pentru că muncise toata ziua; pentru că n-avusese nici un ajutor''.
'''4.''' După alte semne de punctuație este corectă atît scrierea cu inițială majusculă, cît și cea cu inițială minusculă la primul cuvînt următor, ea depinzînd, în general, de faptul dacă semnul respectiv încheie sau nu un enunț; cele două situații se deosebesc, într-o oarecare măsură, și în pronunțare prin existența/inexistența sau durata unei pauze între textul care precedă semnul de punctuație și textul următor.


4. După alte semne de punctuație este corectă atît scrierea cu inițială majusculă, cît și cea cu inițială minusculă la primul cuvînt următor, ea depinzînd, în general, de faptul dacă semnul respectiv încheie sau nu un enunț; cele două situații se deosebesc, într-o oarecare măsură, și în pronunțare prin existența/inexistența sau durata unei pauze între textul care precedă semnul de punctuație și textul următor.a. Semnul întrebării și semnul exclamării (care pot apărea și combinate) sînt de obicei semne de punctuație finală, după care cuvîntul următor se scrie cu inițială majusculă; de exemplu: — ''Unde ai fost pînă acum? Te-am căutat peste tot! Aș fi vrut să vii cu mine la teatru''.
'''a.''' Semnul întrebării și semnul exclamării (care pot apărea și combinate) sînt de obicei semne de punctuație finală, după care cuvîntul următor se scrie cu inițială majusculă; de exemplu: — ''Unde ai fost pînă acum? Te-am căutat peste tot! Aș fi vrut să vii cu mine la teatru''.


Se admite și scrierea cu inițială minusculă după aceste semne, dacă se consideră că e vorba de continuarea aceluiași enunț. De exemplu: ''Ce e? fată sau băiat?'' sau ''Vai! ce frig mi-e!''
Se admite și scrierea cu inițială minusculă după aceste semne, dacă se consideră că e vorba de continuarea aceluiași enunț. De exemplu: ''Ce e? fată sau băiat?'' sau ''Vai! ce frig mi-e!''
Linia 36: Linia 37:
Se scrie numai cu inițială minusculă primul cuvînt al enunțului care conține un verb de declarație așezat după vorbirea directă încheiată prin semnul întrebării sau prin cel al exclamării: — ''Unde ai fost? întrebă mama''. — ''Asta ne mai lipsea! zise tata''.
Se scrie numai cu inițială minusculă primul cuvînt al enunțului care conține un verb de declarație așezat după vorbirea directă încheiată prin semnul întrebării sau prin cel al exclamării: — ''Unde ai fost? întrebă mama''. — ''Asta ne mai lipsea! zise tata''.


b. Situații asemănătoare, dar cu frecvență egală și, de obicei, mai ușor de distins se întîlnesc după punctele de suspensie: inițiala majusculă marchează începutul altui enunț (''Deodată mi se pare că aud ceva''...'' Ciulesc urechea și aștept să se repete''...), în timp ce inițiala minusculă arată că se continuă enunțul dinainte de pauză (''Deodat''ă...'' ca prin vis''...'' am auzit o șoapt''ă).
'''b.''' Situații asemănătoare, dar cu frecvență egală și, de obicei, mai ușor de distins se întîlnesc după punctele de suspensie: inițiala majusculă marchează începutul altui enunț (''Deodată mi se pare că aud ceva... Ciulesc urechea și aștept să se repete''...), în timp ce inițiala minusculă arată că se continuă enunțul dinainte de pauză (''Deodată... ca prin vis... am auzit o șoaptă'').
 
De asemenea, inițiala minusculă se folosește la enunțul cu verb de declarație care este așezat după vorbirea directă terminată în puncte de suspensie: — ''Nu știu nimic''...'' se apără el''.


c. După semnul numit două puncte inițiala majusculă
De asemenea, inițiala minusculă se folosește la enunțul cu verb de declarație care este așezat după vorbirea directă terminată în puncte de suspensie: — ''Nu știu nimic... se apără el''.


marchează începutul altui enunț, independent de cel precedent:
'''c.''' După semnul numit două puncte inițiala majusculă marchează începutul altui enunț, independent de cel precedent:


— vorbirea directă, reprodusă după un enunț introductiv și marcată de semne specifice (linie de dialog sau/și ghilimele):''Mama îl întrebă: '''' Unde ai fost?''
— vorbirea directă, reprodusă după un enunț introductiv și marcată de semne specifice (linie de dialog sau/și ghilimele):''Mama îl întrebă: — Unde ai fost?''


— un citat, marcat de ghilimele: ''Cum spune poetul'': „''Toate-s vechi și nouă toate”''.
— un citat, marcat de ghilimele: ''Cum spune poetul'': „''Toate-s vechi și nouă toate”''.
Linia 50: Linia 49:
Inițiala minusculă se folosește la continuarea aceluiași enunț:
Inițiala minusculă se folosește la continuarea aceluiași enunț:


— în enumerări: ''Au sărit toți locuitorii: bătrîni și tineri'', ''bărbați și femei'';
— în enumerări: ''Au sărit toți locuitorii: bătrîni și tineri, bărbați și femei'';


— în explicații: ''Am înțeles ce vrei: să plec''.
— în explicații: ''Am înțeles ce vrei: să plec''.


d. Virgula este de obicei un semn de punctuație interioară, după care cuvîntul următor se scrie cu inițială minusculă: ''A ascultat atent'', ''s-a gîndit și a răspuns. E frumos, deștept'', ''ascultător''.
 
 
 
 
 
'''d.''' Virgula este de obicei un semn de punctuație interioară, după care cuvîntul următor se scrie cu inițială minusculă: ''A ascultat atent'', ''s-a gîndit și a răspuns. E frumos, deștept'', ''ascultător''.


În mod excepțional se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt al textului propriu-zis al unei scrisori, al unei cereri sau al unui memoriu care urmează după formula de adresare separată printr-o virgulă: ''Dragă mam''ă, ''Am ajuns cu bine la munte''.
În mod excepțional se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt al textului propriu-zis al unei scrisori, al unei cereri sau al unui memoriu care urmează după formula de adresare separată printr-o virgulă: ''Dragă mam''ă, ''Am ajuns cu bine la munte''.
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare