Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVII. Majusculă sau minusculă?”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 53: Linia 53:
— în explicații: ''Am înțeles ce vrei: să plec''.
— în explicații: ''Am înțeles ce vrei: să plec''.


'''d.''' Virgula este de obicei un semn de punctuație interioară, după care cuvîntul următor se scrie cu inițială minusculă: ''A ascultat atent, s-a gîndit și a răspuns. E frumos, deștept, ascultător''.


În mod excepțional se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt al textului propriu-zis al unei scrisori, al unei cereri sau al unui memoriu care urmează după formula de adresare separată printr-o virgulă: ''Dragă mamă, Am ajuns cu bine la munte''.


Chiar atunci cînd virgula are funcția unui semn de punctuație finală, separînd vorbirea directă care ar fi trebuit încheiată prin punct de enunțul cu verb de declarație așezat după ea, primul cuvînt al acestui enunț se scrie cu inițială minusculă: ''Am fost la școală, zise el''.


'''5.''' În interiorul unor semne de punctuație perechi — ghilimelele și parantezele — scrierea cu inițială majusculă sau minusculă a textului cuprins depinde de caracterul acestuia, independent (de obicei și predicativ) sau dependent (eventual și nepredicativ). Majuscula marchează începutul unui enunț independent, al cărui sfîrșit e marcat de un semn de punctuație care precedă închiderea ghilimelelor sau a parantezei, iar inițiala minusculă un fragment de enunț dependent de rest. De exemplu: ''Nu lăsasem noua adresă. (Nu voiam să fiu găsit de nimeni''.) față de ''Nu lăsasem noua adresă (căci nu voiam să fiu găsit de nimeni'').


Între liniile de pauză, asimilabile cu parantezele, dar și cu virgulele, nu se folosește decît inițială minusculă la primul cuvînt.


'''d.''' Virgula este de obicei un semn de punctuație interioară, după care cuvîntul următor se scrie cu inițială minusculă: ''A ascultat atent'', ''s-a gîndit și a răspuns. E frumos, deștept'', ''ascultător''.
'''6.''' În cuprinsul aceluiași enunț, exceptînd cuvintele de sub '''B''' și '''D''', precum și unele abrevieri (vezi '''XXVIII B 3 e'''), nu se folosesc inițiale majuscule. Grafii ca ''Trecerea Oprită'' sau ''Închis pentru Inventar'' constituie greșeli elementare.
 
În mod excepțional se scrie cu inițială majusculă primul cuvînt al textului propriu-zis al unei scrisori, al unei cereri sau al unui memoriu care urmează după formula de adresare separată printr-o virgulă: ''Dragă mam''ă, ''Am ajuns cu bine la munte''.
 
Chiar atunci cînd virgula are funcția unui semn de punctuație finală, separînd vorbirea directă care ar fi trebuit încheiată prin punct de enunțul cu verb de declarație așezat după ea, primul cuvînt al acestui enunț se scrie cu inițială minusculă: ''Am fost la școal''ă, ''zise el''.
 
5. În interiorul unor semne de punctuație perechi — ghilimelele și parantezele — scrierea cu inițială majusculă sau minusculă a textului cuprins depinde de caracterul acestuia, independent (de obicei și predicativ) sau dependent (eventual și nepredicativ). Majuscula marchează începutul unui enunț independent, al cărui sfîrșit e marcat de un semn de punctuație care precedă închiderea ghilimelelor sau a parantezei, iar inițiala minusculă un fragment de enunț dependent de rest. De exemplu: ''Nu lăsasem noua adres''ă. (''Nu voiam să fiu găsit de nimeni''.) față de ''Nu lăsasem noua adres''ă (''căci nu voiam să fiu găsit de nimeni'').Între liniile de pauză, asimilabile cu parantezele, dar și cu virgulele, nu se folosește decît inițială minusculă la primul cuvînt.
 
6. În cuprinsul aceluiași enunț, exceptînd cuvintele de sub B și D, precum și unele abrevieri (vezi XXVIII B 3 e), nu se folosesc inițiale majuscule. Grafii ca ''Trecerea Oprit''ă sau ''Închis pentru Inventar ''constituie greșeli elementare.


Singura excepție o reprezintă admiterea scrierii (facultative) cu inițială majusculă a primului cuvînt din fiecare vers al unei poezii, indiferent de statutul său sintactic. De exemplu:
Singura excepție o reprezintă admiterea scrierii (facultative) cu inițială majusculă a primului cuvînt din fiecare vers al unei poezii, indiferent de statutul său sintactic. De exemplu:


''Cînd amintirile-n trecut''
''Cînd amintirile-n trecut''
Linia 81: Linia 77:
(Eminescu)
(Eminescu)


'''B.''' La substantive scrierea cu inițială majusculă sau minusculă are rolul de a diferenția substantivele proprii de cele comune. În principiu, regula este simplă: substantivele proprii se scriu cu inițială majusculă, iar cele comune cu inițială minusculă. Numeroasele dificultăți care apar în aplicarea acestei reguli provin, în primul rînd, din dificultatea de a atribui unul dintre cele două statute (la anumite categorii sau numai la anumite cazuri individuale) și, uneori, din dificultatea de a identifica începutul unui nume propriu (înglobînd sau nu un substantiv comun generic).
Regulile particulare ale scrierii cu inițială majusculă sau minusculă se referă la categorii onomasiologice, adică la cuvinte grupate după ceea ce denumesc ele. Unele categorii onomasiologice nu pun probleme de scriere (cu excepția, cel mult, a unor aspecte de structură) pentru că statutul lor este clar și unanim recunoscut: în această situație sînt numele proprii de persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume și pseudonime), inclusiv cele de personaje literare, numele proprii de animale, numele proprii geografice și teritorial-administrative (de continente, țări, localități, ape, munți etc.). Alte categorii onomasiologice pun probleme de scriere și regulile înseși au cunoscut fluctuații în timp, pentru că este controversat statutul lor de substantive proprii (numele de aștri) sau de substantive comune (numele de popoare, numele lunilor și zilelor, numele de obiecte de învățămînt) sau pentru că sînt sau par neunitare (numele de rase, specii, varietăți de animale și plante; numele punctelor cardinale). Dificultățile sporesc cu unele cazuri de conversiune stabilă sau ocazională (treceri de la o categorie onomasiologică la alta sau de la substantivele proprii la cele comune și invers), cu situații care sînt sau par neglijate de norme, nefiind menționate explicit (numele de dansuri populare, cele de vînturi și, mai ales, cu unele aspecte de structură în cazul compuselor reale sau aparente).


B. La substantive scrierea cu inițială majusculă sau minusculă are rolul de a diferenția substantivele proprii de cele comune. În principiu, regula este simplă: substantivele proprii se scriu cu inițială majusculă, iar cele comune cu inițială minusculă. Numeroasele dificultăți care apar în aplicarea acestei reguli provin, în primul rînd, din dificultatea de a atribui unul dintre cele două statute (la anumite categorii sau numai la anumite cazuri individuale) și, uneori, din dificultatea de a identifica începutul unui nume propriu (înglobînd sau nu un substantiv comun generic).
În legătură cu scrierea substantivelor proprii compuse sînt necesare următoarele precizări generale:


Regulile particulare ale scrierii cu inițială majusculă sau minusculă se referă la categorii onomasiologice, adică la cuvinte grupate după ceea ce denumesc ele. Unele categorii onomasiologice nu pun probleme de scriere (cu excepția, cel mult, a unor aspecte de structură) pentru că statutul lor este clar și unanim recunoscut: în această situație sînt numele proprii de persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume și pseudonime), inclusiv cele de personaje literare, numele proprii de animale, numele proprii geografice și teritorial-administrative (de continente, țări, localități, ape, munți etc.). Alte categorii onomasiologice pun probleme de scriere și regulile înseși au cunoscut fluctuații în timp, pentru că este controversat statutul lor de substantive proprii (numele de aștri) sau de substantive comune (numele de popoare, numele lunilor și zilelor, numele de obiecte de învățămînt) sau pentru că sînt sau par neunitare (numele de rase, specii, varietăți de animale și plante; numele punctelor cardinale). Dificultățile sporesc cu unele cazuri de conversiune stabilă sau ocazională (treceri de la o categorie onomasiologică la alta sau de la substantivele proprii la cele comune și invers), cu situații care sînt sau par neglijate de norme, nefiind menționate explicit (numele de dansuri populare, cele de vînturi și, mai ales, cu unele aspecte de structură în cazul compuselor reale sau aparente).În legătură cu scrierea substantivelor proprii compuse sînt necesare următoarele precizări generale:
— Cuvintele ajutătoare (articole, prepoziții, conjuncții) din structura unei denumiri nu se scriu cu inițială majusculă decît dacă ocupă primul loc într-un compus. Se scrie deci corect ''Ștefan cel Mare'' (domnitorul), dar ''Celmare'' sau ''Cel Mare'' (nume de familie: sudat sau nesudat după dorința purtătorilor); ''Radu de la Afumați'', dar ''Delavrancea''; ''Heliade între Vii'', dar ''Între Gîrle ''(străzi); ''La Om'' (vîrf de munte).


Cuvintele ajutătoare (articole, prepoziții, conjuncții) din structura unei denumiri nu se scriu cu inițială majusculă decît dacă ocupă primul loc într-un compus. Se scrie deci corect Ș''tefan cel Mare ''(domnitorul), dar ''Celmare'' sau ''Cel Mare ''(nume de familie: sudat sau nesudat după dorința purtătorilor); ''Radu de la Afumați'', dar ''Delavrancea''; ''Heliade între Vii'', dar ''Între Gîrle ''(străzi); ''La Om ''(vîrf de munte).
Regulile care prevăd scrierea cu inițială majusculă a tuturor termenilor constitutivi (cu excepția cuvintelor ajutătoare) se aplică și termenilor din structura unui compus scris cu cratimă; de exemplu: ''Negru-Vodă'', ''Făt-Frumos'', ''Ursa-Mare'', ''Titu-Gară'', ''Liceul de Matematică-Fizică'' etc.


— Regulile care prevăd scrierea cu inițială majusculă a tuturor termenilor constitutivi (cu excepția cuvintelor ajutătoare) se aplică și termenilor din structura unui compus scris cu cratimă; de exemplu: ''Negru-Vod''ă, ''Făt-Frumos'', ''Ursa-Mare'', ''Titu-Gar''ă, ''Liceul de Matematică-Fizic''ă etc.— Regulile care prevăd scrierea cu inițială majusculă numai a primului termen nu se aplică numelor proprii incluse în altă denumire, care își păstrează scrierea cu inițială majusculă; de exemplu: ''Bietul Ioanide''.
— Regulile care prevăd scrierea cu inițială majusculă numai a primului termen nu se aplică numelor proprii incluse în altă denumire, care își păstrează scrierea cu inițială majusculă; de exemplu: ''Bietul Ioanide''.


1. Cu inițială majusculă și cu inițiale majuscule la toți termenii constitutivi în cazul compuselor se scriu:
'''1.''' Cu inițială majusculă și cu inițiale majuscule la toți termenii constitutivi în cazul compuselor se scriu:


a. Numele proprii de persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume, pseudonime).
'''a.''' Numele proprii de persoane (prenume, nume de familie, porecle, supranume, pseudonime).


Dificultățile privesc:
Dificultățile privesc:
Linia 100: Linia 99:
— înglobarea sau neînglobarea unui termen generic: vezi ''Moșandrei'' și ''moș Andrei''; ''Roșu-Împărat'' și ''împaratul Roșu'';
— înglobarea sau neînglobarea unui termen generic: vezi ''Moșandrei'' și ''moș Andrei''; ''Roșu-Împărat'' și ''împaratul Roșu'';


— scrierea unor articole și prepoziții din numele străine: vezi J. ''du Bellay'', dar ''Du Cange'', ''Ludwig van Beethoven'', dar ''Vincent Van Gogh'';
— scrierea unor articole și prepoziții din numele străine: vezi ''J. du Bellay'', dar ''Du Cange'', ''Ludwig van Beethoven'', dar ''Vincent Van Gogh'';


— unele conversiuni (vezi 3 i).
— unele conversiuni (vezi '''3 i''').


La fel ca numele proprii de persoane reale se scriu:
La fel ca numele proprii de persoane reale se scriu:
Linia 108: Linia 107:
— numele de personaje literare (inclusiv cele din folclor);
— numele de personaje literare (inclusiv cele din folclor);


Acestea se pot scrie cu inițială minusculă cînd devin substantive comune, reprezentante ale unor tipuri umane: de exemplu, ''donjuan'', ''harpagon'', ''păcală''.


Acestea se pot scrie cu inițială minusculă cînd devin substantive comune, reprezentante ale unor tipuri umane: de exemplu, ''donjuan'', ''harpagon'', ''păcal''ă.
— numele proprii de ființe mitologice aparținînd oricărui cult.


De reținut că:


— numele proprii de ființe mitologice aparținînd oricărui cult.
se scrie corect cu inițială majusculă nu numai ''Dumnezeu'', ci și ''Domnul'' cu acest sens; nu numai (''Isus) Cristos'', ci și ''Mîntuitorul''; ''Sfînta Maria'' și ''Maica Domnului'', ''Precista''; ''Mahomed'' și ''Profetul'';
 
— se scriu corect cu inițială minusculă numele comune de ființe mitologice reprezentate în multe exemplare: ''iele'', ''înger'', ''nimfă'', ''zînă'' etc., cu excepția situațiilor în care termenul generic este înglobat într-un nume propriu: ''Arhanghelul Mihail'', ''Sfîntul Gheorghe'', ''Zîna-Zorilor''.


'''b.''' Numele proprii de animale.


De reținut că:
Atenție însă la conversiune: se scrie ''Joiana'' (nume individual), dar ''o joiană'' (ca termen generic pentru vaci).


— se scrie corect cu inițială majusculă nu numai ''Dumnezeu'', ci și ''Domnul'' cu acest sens; nu numai (''Isus'')'' Cristos'', ci și ''Mîntuitorul''; ''Sfînta Maria ''și'' Maica Domnului'', ''Precista''; ''Mahomed'' și ''Profetul'';se scriu corect cu inițială minusculă numele comune de ființe mitologice reprezentate în multe exemplare: ''iele'', ''înger'', ''nimf''ă, ''zîn''ă etc., cu excepția situațiilor în care termenul generic este înglobat într-un nume propriu: ''Arhanghelul Mihail'', ''Sfîntul Gheorghe'', ''Zîna-Zorilor''.
'''c.''' Numele — științifice și populare — de aștri și constelații: ''Carul-Mare'', ''Casiopeea'', ''Ciobanul-cu-Oile'', ''Vărsătorul''.


În lucrări științifice de astronomie se scriu cu inițială majusculă și ''Luna'', ''Pămîntul'', ''Soarele'', ca toate denumirile de planete (cf. sinonimul savant ''Terra'' pentru ''Pămîntul''); în toate celelalte situații, din texte care nu aparțin limbajului astronomic, ele se scriu cu inițială minusculă, atît atunci cînd exprimă alte sensuri (de exemplu, „lumina lunii, respectiv a soarelui” în cazul lui ''lună'' și ''soare'', „sol, țărînă, teren, teritoriu” în cazul lui ''pămînt''), cît și atunci cînd înseamnă tot „planetă, corp ceresc” ca în astronomie.


b. Numele proprii de animale.
'''d.''' Numele proprii de locuri, geografice (de continente, ape, forme de relief etc.) și teritorial-administrative (state, localități, județe etc.).


Dificultățile privesc înglobarea sau neînglobarea termenului generic (''alee'', ''baltă'', ''bulevard'', ''cîmpie'', ''deal'', ''insulă'', ''lac'', ''mare'', ''munte'', ''ocean'', ''piață'', ''stradă'', ''vîrf'' etc.). Criteriile lingvistice țin, pe de o parte, de structura formativă a denumirii, iar, pe de alta, de semantica termenului generic; la acestea se adaugă, în cazul numelor de state, criteriul extralingvistic al respectării denumirii oficiale. Se consideră că face parte din numele propriu și se scrie deci cu inițială majusculă termenul generic:


Atenție însă la conversiune: se scrie ''Joiana'' (nume individual), dar ''o joian''ă (ca termen generic pentru vaci).
— urmat de cuvinte (adjective: ''Strada Lungă''; numerale: ''Bulevardul 1848''; prepoziție + substantiv: ''Vîrful cu Dor'') sau de forme (substantiv în genitiv: ''Munții Măcinului'') care nu s-ar putea folosi independent;


— așezat după un substantiv în nominativ-acuzativ: ''Fetești-Sat'';


c. Numele științifice și populare — de aștri și constelații: ''Carul-Mare'', ''Casiopeea'', ''Ciobanul-cu-Oile'', ''Vărsătorul''.
cu un sens care nu (mai) corespunde realității denumite: ''Rîmnicu-Vîlcea'', ''Tîrgu-Jiu''.


În situațiile opuse acestora termenul generic nu este înglobat în denumire și, în consecință, se scrie cu inițială minusculă cînd precedă numele propriu (simplu sau compus). Structura formativă specifică a acestor nume este reprezentată de un substantiv în nominativ-acuzativ: ''munții Retezat'', ''vîrful Omul''.


În lucrări științifice de astronomie se scriu cu inițială majusculă și ''Luna'', ''Pămîntul'', ''Soarele'', ca toate denumirile de planete (cf. sinonimul savant ''Terra'' pentru ''Pămîntul''); în toate celelalte situații, din texte care nu aparțin limbajului astronomic, ele se scriu cu inițială minusculă, atît atunci cînd exprimă alte sensuri (de exemplu,”lumina lunii, respectiv a soarelui” în cazul lui ''lun''ă și ''soare'', ”sol, țărînă, teren, teritoriu” în cazul lui ''pămînt''), cît și atunci cînd înseamnă tot ”planetă, corp ceresc” ca în astronomie.
'''e.''' Numele proprii ale oricăror întreprinderi, instituții, asociații, indiferent de natura lor (politică, economică, socială, culturală, sportivă etc.) sau de importanța lor (internațională, națională, locală) și indiferent de lungimea lor.


Prima precizare este necesară pentru că între 1954 și 1982 normele deosebeau scrierea instituțiilor centrale de cele necentrale, orientîndu-se după un criteriu extralingvistic (se scria ''Ministerul Educației și Învățămîntului'', dar ''Facultatea de filologie''). A doua precizare este necesară pentru că unele lucrări normative bazate pe regulile academice din 1932 limitau inițialele majuscule din cuprinsul unor asemenea nume proprii la denumirile scurte (recomandînd să se scrie ''Teatrul Național'', ''Curtea de Conturi'', ''Casa de Depuneri și Consemnațiuni'', dar ''Asociațiunea pentru literatura și cultura poporului român'').


d. Numele proprii de locuri, geografice (de continente, ape, forme de relief etc.) și teritorial-administrative (state, localități, județe etc.).
Dificultățile privesc în principiu și aici înglobarea sau neînglobarea termenului generic în situațiile în care se distinge o denumire propriu-zisă; de regulă, cînd apare, termenul generic este înglobat în denumire și scris cu inițială majusculă (''Întreprinderea de Panificație Titan'', ''Clubul Sportiv Steaua''), deși denumirea propriu-zisă se poate folosi și fără el. Cele două niveluri ale denumirii se pot deosebi prin folosirea ghilimelelor la denumirea propriu-zisă: ''Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”''.


Dificultățile privesc înglobarea sau neînglobarea termenului generic (''alee'', ''balt''ă, ''bulevard'', ''cîmpie'', ''deal'', ''insul''ă, ''lac'', ''mare'', ''munte'', ''ocean'', ''pia''ță, ''strad''ă, ''vîrf'' etc.). Criteriile lingvistice țin, pe de o parte, de structura formativă a denumirii, iar, pe de alta, de semantica termenului generic; la acestea se adaugă, în cazul numelor de state, criteriul extralingvistic al respectării denumirii oficiale. Se consideră că face parte din numele propriu și se scrie deci cu inițială majusculă termenul generic:— urmat de cuvinte (adjective: ''Strada Lung''ă; numerale: ''Bulevardul 1848''; prepoziție + substantiv: ''Vîrful cu Dor'') sau de forme (substantiv în genitiv: ''Munții Măcinului'') care nu s-ar putea folosi independent;
'''f.''' Numele proprii de ordine, medalii, premii, distincții și titluri onorifice.


— așezat după un substantiv în nominativ-acuzativ: ''Fetești-Sat'';
Dificultățile privesc uneori tot înglobarea sau neînglobarea termenului generic (''medalie'', ''ordin'', ''premiu''), iar alteori delimitarea dintre titlurile onorifice (''Laureat al Premiului de Stat'') și titlurile științifice sau profesionale, în general (''doctor în științe'', ''doctor honoris causa'', ''artist emerit'', ''maestru al sportului'' etc.; vezi '''3 f''').


— cu un sens care nu (mai) corespunde realității denumite: ''Rîmnicu-Vîlcea'', ''Tîrgu-Jiu''.
'''g.''' Numele proprii de sărbători — calendaristice, religioase, populare, naționale, internaționale, actuale, vechi —, indiferent de importanța lor.


În situațiile opuse acestora termenul generic nu este înglobat în denumire și, în consecință, se scrie cu inițială minusculă cînd precedă numele propriu (simplu sau compus). Structura formativă specifică a acestor nume este reprezentată de un substantiv în nominativ-acuzativ: ''munții Retezat'', ''vîrful Omul''.
'''h.''' Numele proprii de evenimente: ''Reforma (anticatolică)'', ''Renașterea'', ''Unirea Principatelor''; cu acestea se asimilează congresele (colocviile, conferințele etc.): ''Al XVIII-lea Congres Internațional de Lingvistică și Filologie Romanică''.


e. Numele proprii ale oricăror întreprinderi, instituții, asociații, indiferent de natura lor (politică, economică, socială, culturală, sportivă etc.) sau de importanța lor (internațională, națională, locală) și indiferent de lungimea lor.
'''2.''' Cu inițială majusculă la termenul unic și la primul termen, dar cu inițiale minuscule la ceilalți termeni constitutivi se scriu:


'''a.''' Titlurile de publicații periodice, de opere literare, științifice și artistice (muzicale, coregrafice, plastice), de documente și legi, de rubrici și capitole, de spectacole, concursuri și acțiuni similare.


Prima precizare este necesară pentru că între 1954 și 1982 normele deosebeau scrierea instituțiilor centrale de cele necentrale, orientîndu-se după un criteriu extralingvistic (se scria ''Ministerul Educației și Înv''ăță''mîntului'', dar ''Facultatea de filologie''). A doua precizare este necesară pentru că unele lucrări normative bazate pe regulile academice din 1932 limitau inițialele majuscule din cuprinsul unor asemenea nume proprii la denumirile scurte (recomandînd să se scrie ''Teatrul Național'', ''Curtea de Conturi'', ''Casa de Depuneri și Consemnațiuni'', dar ''Asociațiunea pentru literatura și cultura poporului român'').
Cînd sînt citate într-un text titlurile se marchează fie prin ghilimele, fie prin scrierea cu caractere cursive în texte tipărite, respectiv prin subliniere în textele scrise de mînă sau dactilografiate.


'''b.''' Numele proprii ale mărcilor de produse industriale: ''Cordial'' (produse cosmetice), ''Flori de cîmp'' (săpun), ''Gloria'' (aparat de radio).


Dificultățile privesc în principiu și aici înglobarea sau neînglobarea termenului generic în situațiile în care se distinge o denumire propriu-zisă; de regulă, cînd apare, termenul generic este înglobat în denumire și scris cu inițială majusculă (''Întreprinderea de Panificație Titan'', ''Clubul Sportiv Steaua''), deși denumirea propriu-zisă se poate folosi și fără el. Cele două niveluri ale denumirii se pot deosebi prin folosirea ghilimelelor la denumirea propriu-zisă: ''Colegiul Dobrogean„Spiru Haret”''.f. Numele proprii de ordine, medalii, premii, distincții și titluri onorifice.
Cu acestea se pot asimila numele proprii ale unor vehicule (trenuri, nave): ''Independența'' (navă maritimă), ''Rîndunica'' (navă fluvială).


Dificultățile privesc uneori tot înglobarea sau neînglobarea termenului generic (''medalie'', ''ordin'', ''premiu''), iar alteori delimitarea dintre titlurile onorifice (''Laureat al Premiului de Stat'') și titlurile științifice sau profesionale, în general (''doctor în științe'', ''doctor honoris causa'', ''artist emerit'', ''maestru al sportului ''etc.; vezi 3 f). g. Numele proprii de sărbători — calendaristice, religioase, populare, naționale, internaționale, actuale, vechi —, indiferent de importanța lor.
'''c.''' Numele proprii ale unor rase, specii, varietăți de animale sau de plante: ''Marele alb'' (porci), ''Record'' (floarea-soarelui).


h. Numele proprii de evenimente: ''Reforma (anticatolică)'', ''Renașterea'', ''Unirea Principatelor''; cu acestea se asimilează congresele (colocviile, conferințele etc.): ''Al XVIII-lea Congres Internațional de Lingvistic''ă ș''i Filologie Romanic''ă.
Dificultățile privesc delimitarea de numele comune ale altor rase, specii, varietăți, care se scriu cu inițială minusculă (vezi '''3 h'''). Ca nume proprii, denumirile scrise cu inițială majusculă nu au forme flexionare; ele se folosesc pe lîngă un termen generic exprimînd noțiunea de varietate sau reprezentînd numele de animal, respectiv de plantă.


2. Cu inițială majusculă la termenul unic și la primul termen,
'''d.''' Formulele de politețe alcătuite dintr-un substantiv și una sau mai multe determinări: ''Domnia sa'' (și ''Domnia ei'', ''lui'', ''ta'', ''voastră''), ''Domniile lor'', ''Excelența sa'', ''Maiestățile lor regale'' etc.


dar cu inițiale minuscule la ceilalți termeni constitutivi se scriu:


a. Titlurile de publicații periodice, de opere literare, științifice și artistice (muzicale, coregrafice, plastice), de documente și legi, de rubrici și capitole, de spectacole, concursuri și acțiuni similare.




Cînd sînt citate într-un text titlurile se marchează fie prin ghilimele, fie prin scrierea cu caractere cursive în texte tipărite, respectiv prin subliniere în textele scrise de mînă sau dactilografiate.




b. Numele proprii ale mărcilor de produse industriale: ''Cordial'' (produse cosmetice), ''Flori de cîmp ''(săpun), ''Gloria'' (aparat de radio).Cu acestea se pot asimila numele proprii ale unor vehicule (trenuri, nave): ''Independența'' (navă maritimă), ''Rîndunica'' (navă fluvială).


c. Numele proprii ale unor rase, specii, varietăți de animale sau de plante: ''Marele alb ''(porci), ''Record'' (floarea-soarelui).


Dificultățile privesc delimitarea de numele comune ale altor rase, specii, varietăți, care se scriu cu inițială minusculă (vezi 3 h). Ca nume proprii, denumirile scrise cu inițială majusculă nu au forme flexionare; ele se folosesc pe lîngă un termen generic exprimînd noțiunea de varietate sau reprezentînd numele de animal, respectiv de plantă.


d. Formulele de politețe alcătuite dintr-un substantiv și una sau mai multe determinări: ''Domnia sa ''(și'' Domnia ei'', ''lui'', ''ta'', ''voastr''ă),


''Domniile lor'', ''Excelența sa'', ''Maiest''ăț''ile lor regale ''etc.


3. Cu inițială minusculă se scriu:
3. Cu inițială minusculă se scriu:
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare