Diferență între revizuiri ale paginii „Dicționare/Metainformații/58 - CADE/Introducerea din CADE”

Sari la navigare Sari la căutare

Dicționare/Metainformații/58 - CADE/Introducerea din CADE (vedeți sursă)

Versiunea de la data 9 iunie 2024 11:44

8 octeți adăugați ,  9 iunie 2024 11:44
→‎PLANUL DICȚIONARULUI.
Linia 71: Linia 71:
Altfel stau lucrurile cu privire la limba de astăzi. În aceasta intră: 1° cuvintele băștinașe comune mai tuturor Românilor de dincoace de Dunăre; 2° cuvintele care circulă numai într’o parte a teritoriului țării; 3° neologismele curente, cele mai multe de origine franceză, cunoscute de mai toți oamenii culți ; 4° termenii tehnici, introduși treptat, de la o vreme încoace, privitori la toate ramurile științei și, în genere, la toate manifestațiunile activității omenești. Acestor patru categorii de cuvinte le-am consacrat o atențiune specială în redactarea Dicționarului.  
Altfel stau lucrurile cu privire la limba de astăzi. În aceasta intră: 1° cuvintele băștinașe comune mai tuturor Românilor de dincoace de Dunăre; 2° cuvintele care circulă numai într’o parte a teritoriului țării; 3° neologismele curente, cele mai multe de origine franceză, cunoscute de mai toți oamenii culți ; 4° termenii tehnici, introduși treptat, de la o vreme încoace, privitori la toate ramurile științei și, în genere, la toate manifestațiunile activității omenești. Acestor patru categorii de cuvinte le-am consacrat o atențiune specială în redactarea Dicționarului.  


În ce privește prima categorie, adică cuvintele băștinașe comune tuturor Românilor de dincoace de Dunăre, tratarea lor în Dicționar s’a făcut pe larg, ilustrîndu-se fie-care nuanță de înțeles cu cîte unul sau mai multe citate din scriitori. Unele din ele, în special cele privitoare la istoria noastră, la așezămintele din trecut, la viața și îndeletnicirile țăranului, la datine și credințe, la literatura populară, etc., sînt adesea adevărate articole de enciclopedie (👉 '''alun, babă, baladă, balaur, ban^{2}, basm, boier, claie... strigoiu, vîrcolac, zînă, zmeu'''). Acestea și altele justifică pe deplin titlul de „enciclopedic“ pe care l-am dat Dicționarului. Toate locuțiunile și proverbele curente, cu explicațiunile lor, precedate totdeauna de semnul 🅟, spre a fi găsite la prima ochire, au fost incorporate la locul cuvenit. Am socotit că trebuesc deschise larg porțile pentru aceste expresiuni caracteristice, care oglindesc așa de fidel modul de gîndire și întreaga psihologie a poporului. Cred astfel că n’am lăsat de o parte nimic din ceea ce trebuia pentru a scoate la iveală vitalitatea acestor termeni curat românești, moșteniți din generație în generație, de atîtea veacuri, și pe care neologismele caută să-i cotropească. Acești termeni constitue miezul limbii noastre. În jurul lor au venit să se grupeze treptat cuvintele pătrunse mai tîrziu în graiu. Potrivit împrejurărilor, sau mai bine supunîndu-se necesităților, aceste cuvinte și-au lărgit cu timpul întrebuințarea, altoindu-se cu sensuri nouă, rezultat inerent al progresului și al cerințelor culturii.  
În ce privește prima categorie, adică cuvintele băștinașe comune tuturor Românilor de dincoace de Dunăre, tratarea lor în Dicționar s’a făcut pe larg, ilustrîndu-se fie-care nuanță de înțeles cu cîte unul sau mai multe citate din scriitori. Unele din ele, în special cele privitoare la istoria noastră, la așezămintele din trecut, la viața și îndeletnicirile țăranului, la datine și credințe, la literatura populară, etc., sînt adesea adevărate articole de enciclopedie (👉 '''alun, babă, baladă, balaur, ban<sup>2</sup>, basm, boier, claie... strigoiu, vîrcolac, zînă, zmeu'''). Acestea și altele justifică pe deplin titlul de „enciclopedic“ pe care l-am dat Dicționarului. Toate locuțiunile și proverbele curente, cu explicațiunile lor, precedate totdeauna de semnul 🅟, spre a fi găsite la prima ochire, au fost incorporate la locul cuvenit. Am socotit că trebuesc deschise larg porțile pentru aceste expresiuni caracteristice, care oglindesc așa de fidel modul de gîndire și întreaga psihologie a poporului. Cred astfel că n’am lăsat de o parte nimic din ceea ce trebuia pentru a scoate la iveală vitalitatea acestor termeni curat românești, moșteniți din generație în generație, de atîtea veacuri, și pe care neologismele caută să-i cotropească. Acești termeni constitue miezul limbii noastre. În jurul lor au venit să se grupeze treptat cuvintele pătrunse mai tîrziu în graiu. Potrivit împrejurărilor, sau mai bine supunîndu-se necesităților, aceste cuvinte și-au lărgit cu timpul întrebuințarea, altoindu-se cu sensuri nouă, rezultat inerent al progresului și al cerințelor culturii.  


Nu tot astfel stau lucrurile cu termenii din a doua categorie, provincialismele întrebuințate numai ici, colo de Românii de dincoace sau de dincolo de Carpați, din Muntenia sau din Moldova, din Oltenia sau din Dobrogea, de la munte sau de la șes. Pe acestea le-am trecut în Dicționar precedate de semnul ❍, cu indicația regiunii unde circulă. Recunosc că însemnările de ''Băn. Bucov. Maram''. etc., făcute de mine, spre a arăta partea țării unde se aud acești termeni, prezintă cîteodată ceva arbitrar. Nu totdeauna un cuvînt însoțit de ex. de indicația ''Băn''. circulă numai în Banat. Dese ori întrebuințarea lui radiază și mai departe, în partea apusană a Olteniei sau la N. de Mureș, în Crișana sau în colțul de S.-V. al Ardealului. Neavînd la îndemînă mijloacele de control, nici mult așteptatul Atlas linguistic al graiului românesc, am fost nevoit să mă mulțumesc cu izvoarele de care dispuneam. Aceasta în ce privește extensiunea teritorială a cuvîntului. Mai grea a fost însă, în foarte multe cazuri, redarea sensului exact al cutărui sau cutărui cuvînt întrebuințat numai în cîte un colțișor oare-care al țării. Nu odată mi s’a întîmplat ca răspunsurile ce mi s’au dat cu privire la înțelesul unui cuvînt să fie diametral opuse între ele sau să fie așa de vagi, așa de neînțelese, încît lămurirea ce mi se dedea echivala cu zero. Nici revistele, nici diferite alte publicațiuni care înregistrează forme dialectale, cu explicațiunile lor, nu mi-au fost în multe cazuri de folos; ba, din potrivă, mă încurcau mai mult. Iată cîteva exemple de felul cum sînt explicate unele cuvinte în diferite publicațiuni :
Nu tot astfel stau lucrurile cu termenii din a doua categorie, provincialismele întrebuințate numai ici, colo de Românii de dincoace sau de dincolo de Carpați, din Muntenia sau din Moldova, din Oltenia sau din Dobrogea, de la munte sau de la șes. Pe acestea le-am trecut în Dicționar precedate de semnul ❍, cu indicația regiunii unde circulă. Recunosc că însemnările de ''Băn. Bucov. Maram''. etc., făcute de mine, spre a arăta partea țării unde se aud acești termeni, prezintă cîteodată ceva arbitrar. Nu totdeauna un cuvînt însoțit de ex. de indicația ''Băn''. circulă numai în Banat. Dese ori întrebuințarea lui radiază și mai departe, în partea apusană a Olteniei sau la N. de Mureș, în Crișana sau în colțul de S.-V. al Ardealului. Neavînd la îndemînă mijloacele de control, nici mult așteptatul Atlas linguistic al graiului românesc, am fost nevoit să mă mulțumesc cu izvoarele de care dispuneam. Aceasta în ce privește extensiunea teritorială a cuvîntului. Mai grea a fost însă, în foarte multe cazuri, redarea sensului exact al cutărui sau cutărui cuvînt întrebuințat numai în cîte un colțișor oare-care al țării. Nu odată mi s’a întîmplat ca răspunsurile ce mi s’au dat cu privire la înțelesul unui cuvînt să fie diametral opuse între ele sau să fie așa de vagi, așa de neînțelese, încît lămurirea ce mi se dedea echivala cu zero. Nici revistele, nici diferite alte publicațiuni care înregistrează forme dialectale, cu explicațiunile lor, nu mi-au fost în multe cazuri de folos; ba, din potrivă, mă încurcau mai mult. Iată cîteva exemple de felul cum sînt explicate unele cuvinte în diferite publicațiuni :
Adus de la „https://wiki.dexonline.ro/wiki/Special:MobileDiff/4855”

Meniu de navigare