Lingviști
76 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Biografii/Radiografia unei expatrieri - Cazul Lazăr Șăineanu”
Articol/Biografii/Radiografia unei expatrieri - Cazul Lazăr Șăineanu (vedeți sursă)
Versiunea de la data 27 mai 2025 07:13
, 27 maifără descrierea modificării
m |
m |
||
| Linia 23: | Linia 23: | ||
<blockquote>Căci el ne-a îmboldit să ne ridicăm din starea înjosită, în care ne cufundase o persecuție seculară, pe o treaptă mai înaltă de cultură; el ne-a sfătuit să îmbrățișăm cu ardoare științele și artele; el în fine ne-a îndemnat să adoptăm limba poporului în mijlocul căruia trăim<ref name="ftn2">Ibid, p. 174.</ref>.</blockquote> | <blockquote>Căci el ne-a îmboldit să ne ridicăm din starea înjosită, în care ne cufundase o persecuție seculară, pe o treaptă mai înaltă de cultură; el ne-a sfătuit să îmbrățișăm cu ardoare științele și artele; el în fine ne-a îndemnat să adoptăm limba poporului în mijlocul căruia trăim<ref name="ftn2">Ibid, p. 174.</ref>.</blockquote> | ||
Viitorul mare filolog înregistrează și-și asumă acum cu deferență toate judecățile mendelssohniene, inclusiv criticile la adresa limbii idiș, „jargonul evreo- german”, părând să admită la rândul său că, într- adevăr, limba tradițională a evreilor așchenazi „se corupsese în răstimpul îndelungatului lor trai de izolare”<ref name="ftn3">Ibid., p. 237. Ulterior, Lazăr Șăineanu avea să-și reconsidere poziția față de idiș. A fost, de altfel, printre primii care a sesizat, în ''Studiu dialectologie asupra graiului evreo-german'' (București, 1889), că idișul își are sorgintea în germana medievală (''Mittelhochdeutsch'') și nu în germana contemporană (''Neuhochdeutsch''). Demonstra astfel, implicit, că măsura critică a ''maskilim-''ilor în privința calității lingvistice a idișului era inadecvată. E limpede că, atunci când scria acest studiu, în 1889, Lazăr Șăineanu se distanțase semnificativ – chiar dacă nu complet – de mendelssohnianism.</ref> și că trebuia înlocuită cu limba țării în care trăiau. Justețea acestui îndemn formulat de cel care se născuse în urmă cu un veac și jumătate o vedea acolo unde s-a aplicat: „Evreii din Germania și-au însușit, împreună cu limba, și aspirațiile poporului german și numai astfel au putut ei ajunge la acel grad înalt de cultură, pe care se află astăzi”<ref name="ftn4">Ibid., p. 238.</ref>. Meritul pentru o asemenea orientare a evreilor spre lumina culturii moderne îi este atribuit exclusiv lui Moses Mendelssohn, socotit, tocmai pentru că i-a împins pe evrei pe acest drum al aculturației, un salvator al lor, o reîncarnare a miticului Moise. | Viitorul mare filolog înregistrează și-și asumă acum cu deferență toate judecățile mendelssohniene, inclusiv criticile la adresa limbii idiș, „jargonul evreo-german”, părând să admită la rândul său că, într-adevăr, limba tradițională a evreilor așchenazi „se corupsese în răstimpul îndelungatului lor trai de izolare”<ref name="ftn3">Ibid., p. 237. Ulterior, Lazăr Șăineanu avea să-și reconsidere poziția față de idiș. A fost, de altfel, printre primii care a sesizat, în ''Studiu dialectologie asupra graiului evreo-german'' (București, 1889), că idișul își are sorgintea în germana medievală (''Mittelhochdeutsch'') și nu în germana contemporană (''Neuhochdeutsch''). Demonstra astfel, implicit, că măsura critică a ''maskilim-''ilor în privința calității lingvistice a idișului era inadecvată. E limpede că, atunci când scria acest studiu, în 1889, Lazăr Șăineanu se distanțase semnificativ – chiar dacă nu complet – de mendelssohnianism.</ref> și că trebuia înlocuită cu limba țării în care trăiau. Justețea acestui îndemn formulat de cel care se născuse în urmă cu un veac și jumătate o vedea acolo unde s-a aplicat: „Evreii din Germania și-au însușit, împreună cu limba, și aspirațiile poporului german și numai astfel au putut ei ajunge la acel grad înalt de cultură, pe care se află astăzi”<ref name="ftn4">Ibid., p. 238.</ref>. Meritul pentru o asemenea orientare a evreilor spre lumina culturii moderne îi este atribuit exclusiv lui Moses Mendelssohn, socotit, tocmai pentru că i-a împins pe evrei pe acest drum al aculturației, un salvator al lor, o reîncarnare a miticului Moise. | ||
Pentru a face lucrurile inteligibile și pentru majoritari, Lazăr Șăineanu recurge la o comparație, găsind afinități istorice între români și evrei. Acțiunea lui Moses Mendelssohn este socotită aidoma celei a lui Ioan Heliade-Rădulescu: „Heliade – ca și Mendelsohn – a luptat din răsputeri a reda poporului său o limbă și, împreună cu limba, el a căutat a reînvia într-însul conștiința naționalității și demnității sale, atât de mult timp înăbușită de dușmanii neamului românesc.”<ref name="ftn5">Ibid., p. 244.</ref> | Pentru a face lucrurile inteligibile și pentru majoritari, Lazăr Șăineanu recurge la o comparație, găsind afinități istorice între români și evrei. Acțiunea lui Moses Mendelssohn este socotită aidoma celei a lui Ioan Heliade-Rădulescu: „Heliade – ca și Mendelsohn – a luptat din răsputeri a reda poporului său o limbă și, împreună cu limba, el a căutat a reînvia într-însul conștiința naționalității și demnității sale, atât de mult timp înăbușită de dușmanii neamului românesc.”<ref name="ftn5">Ibid., p. 244.</ref> | ||