Lingviști
76 de modificări
m |
m |
||
| Linia 39: | Linia 39: | ||
E destul de limpede că tânărul L. Șăineanu optase încă de la 1880 pentru un magistru, B. P. Hasdeu, pe care probabil nu-l cunoștea decât pe cale livrescă. Nu se apropiase încă de cărturarul encicloped și naționalist, dar, curând, o va face. Și va primi, în schimb, pentru o bună bucată de timp, o înaltă apreciere și o însemnată protecție. | E destul de limpede că tânărul L. Șăineanu optase încă de la 1880 pentru un magistru, B. P. Hasdeu, pe care probabil nu-l cunoștea decât pe cale livrescă. Nu se apropiase încă de cărturarul encicloped și naționalist, dar, curând, o va face. Și va primi, în schimb, pentru o bună bucată de timp, o înaltă apreciere și o însemnată protecție. | ||
Începând cu anul următor, când se înscrie student la Facultatea de Litere a Universității din București, apropierea sa de Hasdeu intră într-o nouă etapă, devenindu-i discipol devotat. îi urmărește atent prelegerile și ele nu fac decât să-i confirme așteptările. Tot atunci, frecventează și cursurile lui Alexandru Odobescu și pe cele ale lui T. Maiorescu, dar lecțiile directorului ''Columnei lui Traian'' par să-l atragă mult mai mult, atracția putându-se explica prin pasiunea lui pentru „știința limbii”, care se vedea mai bine răsplătită la cursurile lui Hasdeu. Iar magistrul ales nu întârzie să-i răspundă discipolului în consonanță cu așteptările acestuia. Nu după mult timp, L. Șăineanu începe să publice în ''Columna lui Traian<ref name="ftn8">Prima sa colaborare la revista lui Hasdeu, articolul „Câteva specimene de etimologie populară română”, datează din 1883.</ref>'', | Începând cu anul următor, când se înscrie student la Facultatea de Litere a Universității din București, apropierea sa de Hasdeu intră într-o nouă etapă, devenindu-i discipol devotat. îi urmărește atent prelegerile și ele nu fac decât să-i confirme așteptările. Tot atunci, frecventează și cursurile lui Alexandru Odobescu și pe cele ale lui T. Maiorescu, dar lecțiile directorului ''Columnei lui Traian'' par să-l atragă mult mai mult, atracția putându-se explica prin pasiunea lui pentru „știința limbii”, care se vedea mai bine răsplătită la cursurile lui Hasdeu. Iar magistrul ales nu întârzie să-i răspundă discipolului în consonanță cu așteptările acestuia. Nu după mult timp, L. Șăineanu începe să publice în ''Columna lui Traian<ref name="ftn8">Prima sa colaborare la revista lui Hasdeu, articolul „Câteva specimene de etimologie populară română”, datează din 1883.</ref>'', ceea ce reprezenta, de bună seamă, o primă validare a sa de către autoritatea lingvistică a epocii. O va face de acum înainte sub numele care l-a consacrat în cultura română, Lazăr Șăineanu (în 1883 și-a schimbat oficial – fapt făcut public prin ''Monitorul Oficial -'' numele de familie Schein / Șain, optând pentru patronimul Șăineanu<ref name="ftn9">V. ''Monitorul Oficial'' nr. 31, 12 mai 1883, p. 586. Apud ''Desbaterile Senatului'' nr. 15, 31 decembrie 1899, Sesiunea ordinară 1899-l900, Ședința de la 11 decembrie 1899, p. 141.</ref>). Recunoașterea de către Hasdeu a valorii discipolului său se vede și mai bine la încheierea studiilor universitare ale acestuia și imediat după aceea. | ||
Teza sa de licență, ''Încercare asupra semasiologiei limbei române,'' publicată în 1887, beneficia de un preambul elogios din partea lui Hasdeu, cuprinzând cuvintele pe care acesta le rostise cu ocazia susținerii ei. Alegerea lui L. Șăineanu ca „urmaș” e aici fără echivoc exprimată de magistru: | Teza sa de licență, ''Încercare asupra semasiologiei limbei române,'' publicată în 1887, beneficia de un preambul elogios din partea lui Hasdeu, cuprinzând cuvintele pe care acesta le rostise cu ocazia susținerii ei. Alegerea lui L. Șăineanu ca „urmaș” e aici fără echivoc exprimată de magistru: | ||