Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Biografii/Radiografia unei expatrieri - Cazul Lazăr Șăineanu”

''Încercare asupra semasiologiei limbei române'' era, într-adevăr, o lucrare neobișnuită prin profesionalism și aplicație. Studiul acesta despre „tranziția sensurilor” cuvintelor în limba română când ele trec dintr-un domeniu în altul, care constata de pildă că metamorfoza semantică a termenilor din registrul sacru în cel profan e legată puternic de împrejurările sociale, s-a văzut apoi încununat cu prestigiosul premiu Hillel, în valoare de 5000 lei aur. De bună seamă, Hasdeu a avut un rol capital în decizia de premiere a acestei lucrări.

Una peste alta, L. Șăineanu primise până acum numai semne de încurajare pentru integrarea sa în cultura și societatea românească. B. P. Hasdeu fusese cel dintâi care văzuse în tânărul filolog de origine evreiască nu numai o speranță, ci și o valoare, la a cărei validare a contribuit decisiv. Și nu era singurul. În aceeași perioadă, V. Alexandrescu Urechiă (1834-l901), om politic important și personaj omnipotent în domeniul culturii, îl alesese pe L. Șăineanu ca principal colaborator la editarea celor două impunătoare volume care alcătuiau operele complete ale lui Miron Costin, tânărului lingvist revenindu-i sarcina – de care s-a achitat cu brio – de a întocmi un glosar cu termenii folosiți de cronicar ieșiți din uz, fapt menționat pe pagina de titlu<ref>V. Miron Costin, ''Opere complete'' (Buc., Tipografia Academiei Române, 1886-l888), ediție îngrijită de V. A. Urechiă, „cu un glosariu lucrat de L. Șăineanu”.</ref>. însuși temutul și omnipotentul Dim. Sturdza (1833-1914) îi dăduse, personal, dar și ca ministru al Instrucțiunii Publice, toate asigurările, spunându-i înainte de plecarea sa în străinătate: „Cazul doctorului Gaster să nu vă neliniștească: la întoarcere, fiți sigur, vă vom primi cu brațele deschise”<ref>Lazare Sainean, ''Une cartiere philologique en Roumanie (1885- 1900). Les peripeties d’urie naturalisation. Memoire auto-biographique ''(Bucarest, Libraire-editeur Emile Storck, 1901), p. 1. Gaster fusese expulzat din țară în 1885 de către Consiliul de Miniștri, la propunerea lui Dim. Sturdza, sub pretextul c-ar fi furnizat în afara țării informații incorecte despre situația evreilor din România, dar, precizează L. Șăineanu, „în realitate pentru că teoriile științifice ale d-lui Gaster nu conveneau tendințelor latinomane ale d-lui Sturdza”.</ref>.