Modificări

Jump to navigation Jump to search
fără descrierea modificării
Linia 1: Linia 1: −
Această pagină tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
+
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
 +
 
 +
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==
    
{|
 
{|
 +
! width="25%" | Greșit
 
! width="25%" | Corect
 
! width="25%" | Corect
! width="25%" | Greșit
+
! width="50%" | Explicații
! width="50%" | Comentarii
+
|-
 +
| băiatul '''al cărui''' carte<br>fata '''a cărui''' carte etc.
 +
| băiatul '''a cărui''' carte<br>fata '''a cărei''' carte<br>băiatul '''ale cărui''' cărți<br>fata '''ale cărei''' cărți<br>băieții '''a căror''' carte<br>fetele '''a căror''' carte<br>băieții '''ale căror''' cărți<br>fetele '''ale căror''' cărți<br><br>băiatul '''al cărui''' câine<br>fata '''al cărei''' câine<br>băiatul '''ai cărui''' câini<br>fata '''ai cărei''' câini<br>băieții '''al căror''' câine<br>fetele '''al căror''' câine<br>băieții '''ai căror''' câini<br>fetele '''ai căror''' câini
 +
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: ''al/a/ai/ale'' se acordă cu obiectul ''(carte/cărți/câine/câini),'' iar ''cărui/cărei/căror'' se acordă cu posesorul ''(băiatul/fata/băieții/fetele).''
 +
|-
 +
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
 +
| fumător '''{{d|inveterat}}'''<br>adevăr '''{{d|învederat}}'''
 +
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
 +
|-
 +
| eu '''însuși''' etc.
 +
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
 +
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 +
|-
 +
| cartea '''care''' am citit-o<br>omul '''care''' l-am întrebat
 +
| cartea '''pe care''' am citit-o<br>omul '''pe care''' l-am întrebat<br><br>cartea '''care''' mi-a plăcut<br>omul '''care''' mi-a răspuns
 +
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 +
|-
 +
| Mă doare '''apendicita.'''<br>Mă doare '''amigdalita.'''
 +
| Mă doare '''apendicele.'''<br>Mă dor '''amigdalele.'''
 +
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
 +
|-
 +
| '''Codri''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Pantaloni''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametrii''' importanți.<br>'''Parametri''' cei mai importanți au fost discutați.
 +
| '''Codrii''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Înverziții''' codri freamătă.<br>'''Pantalonii''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametri''' importanți.<br>'''Parametrii''' cei mai importanți au fost discutați.
 +
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât ''(niște),'' așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
 +
|-
 +
| '''copii''' se joacă<br><br>'''cobaiii''' sunt rozătoare
 +
| un '''copil'''<br>doi '''copii'''<br>'''copiii''' se joacă<br><br>un '''cobai'''<br>doi '''cobai'''<br>'''cobaii''' sunt rozătoare
 +
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
 +
|-
 +
| '''cea''' mai bine plătită doctoriță
 +
| '''cel''' mai bine plătită doctoriță
 +
| Formarea superlativului cu expresia ''cel mai'' se referă, în acest caz, la adverbul ''bine,'' nu la adjectivul ''plătită.'' Doctorița nu este ''cea mai plătită,'' ci ''cea plătită cel mai bine.'' Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu ''cel'' pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: ''Doctorița cel mai bine plătită,'' nu ''Doctorița *cea mai bine plătită.''
 +
|-
 +
| îmi place '''de cineva'''
 +
| îmi place '''cineva'''
 +
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
 +
|-
 +
| preț '''scump'''
 +
| preț '''mare'''
 +
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. ''Preț scump'' este o struțo-cămilă.
 +
|-
 +
| sticlă de un '''kilogram'''
 +
| sticlă de un '''litru'''
 +
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci ''sticlă de un kilogram'' este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
 +
|-
 +
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
 +
| ora '''unu'''<br>ora '''două'''<br>ora '''douăsprezece'''<br>ora douăzeci și '''unu'''<br>ora douăzeci și '''două'''
 +
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
 +
|-
 +
| Am luat un pix de la ei și '''i''' l-am dat înapoi.
 +
| Am luat un pix de la ei și '''li''' l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi '''(lor).'''
 +
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
 +
|-
 +
| ... datorită publicului și '''a încurajărilor''' acestuia...
 +
| ... datorită publicului și '''încurajărilor''' acestuia...
 +
| După ''{{d|datorită}}'' se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
 +
|-
 +
| Era crispat și zâmbea '''fortuit.'''
 +
| Multe din marile descoperiri au fost făcute '''{{d|fortuit}}.'''
 +
| ''Fortuit'' înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
 +
|-
 +
| cartea anului '''acesta'''
 +
| cartea anului '''acestuia'''
 +
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 +
|-
 +
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
 +
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d|negativ|negativă}}'''
 +
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
 +
|-
 +
| Din cauza '''la vremea''' urâtă, n-am mai mers la munte.
 +
| Din cauza '''vremii''' urâte, n-am mai mers la munte.
 +
| ''Din cauza'' este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
+
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
| Am '''decât''' 10000 lei.
+
| Le-am mulțumit '''celor''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''unuia''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la trei''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la asemenea/astfel de oameni''' pentru ajutorul dat.
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
+
| ''Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni'' sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” ''(celor'' etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” ''(la cei'' etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ ''(celui'' etc.). Varianta ''la cei'' nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția ''la'' numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu ''asemenea, astfel).''
 
|-
 
|-
| Eu sunt
+
| abrogarea legii '''adoptată''' acum un an
| Eu sînt, eu sânt
+
| abrogarea legii '''adoptate''' acum un an
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
+
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| Înger<br>A hotărî<br>Reîntregire<br>Hotărât<br>Hotărând
+
| '''Ouălele''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălelor''' este o tradiție frumoasă.
| Ânger<br>A hotărâ<br>Reântregire<br>Hotărît<br>Hotărînd
+
| '''Ouăle''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălor''' este o tradiție frumoasă.
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
+
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
 
|-
 
|-
| Fii cuminte!<br>Să fii punctual.<br>Să nu fii trist.<br>Nu fi fraier!<br>Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.<br>Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fi punctual.
+
| Solicitatorul întrunește '''un {{d|summum}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| Fi cuminte!<br>Să fi punctual.<br>Să nu fi trist.<br>Nu fii fraier!<br>Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.<br>Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fii punctual.
+
| Solicitatorul întrunește '''o {{d|sumă}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la '''un {{d|summum}}''' al calităților artistice greu de depășit.
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.
+
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
 
  −
Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
   
|-
 
|-
 +
| Doamna Ionescu este un '''filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor''' renumit.
 +
| Doamna Ionescu este o '''filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță''' renumită.
 +
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
|-
 
|-
 +
| un medicament pentru '''{{d|ameliorarea}}''' durerii
 +
| un medicament pentru '''{{d|atenuarea}}''' durerii
 +
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
 
|-
 
|-
 +
| rata '''de promovabilitate''' la bac...
 +
| rata '''de promovare''' la bac...<br>rata '''promovabilității''' la bac...
 +
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
 
|}
 
|}
   −
Munții noștri Munții noștrii Singurul motiv pentru care s-ar adăuga un al doilea i este articolul hotărât. Dar noștri este adjectiv posesiv și nu se articulează niciodată.
+
== Forme verbale ==
Băiatul a cărui carte
  −
Fata a cărei carte
  −
Băiatul ale cărui cărți
  −
Fata ale cărei cărți
  −
Băieții a căror carte
  −
Fetele a căror carte
  −
Băieții ale căror cărți
  −
Fetele ale căror cărți
     −
Băiatul al cărui câine
+
{|
Fata al cărei câine
+
! width="25%" | Greșit
Băiatul ai cărui câini
+
! width="25%" | Corect
Fata ai cărei câini
+
! width="50%" | Explicații
Băieții al căror câine
+
|-
Fetele al căror câine
+
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
Băieții ai căror câini
+
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>'''crearea''' lumii
Fetele ai căror câini Oricum altcumva „Băiatul pauză pauză cărți”, un subiect drag nouă. Ca principiu de viață, e mult mai bine vă opriți din vorbire două secunde și să judecați construcția decât să o spuneți cum s-o nimeri. Mai ales când auditoriului îi pasă.: ) Regula de construcție este acordul „în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (cartea / cărțile), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata etc).
+
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele să crează.''
Eu creez
+
|-
Tu creezi
+
| eu '''creiez'''<br>eu '''agreiez'''<br>eu '''întemeez'''<br>eu '''încleez'''
El creează
+
| eu '''creez'''<br>eu '''agreez'''<br>eu '''întemeiez'''<br>eu '''încleiez'''
 +
| Numai dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia (a întemeia, a încleia),'' atunci litera ''-i-'' apare și în formele conjugate: ''eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind''.
 +
|-
 +
| mi-ar '''place'''
 +
| mi-ar '''plăcea'''
 +
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar ''a avea'' (în acest caz, ''ar)'' și cu infinitivul.
 +
|-
 +
| '''Fi''' cuminte!<br>Să '''fi''' punctual.<br>Să nu '''fi''' trist.<br>Nu '''fii''' fraier!<br>Să '''fii''' știut ce pierd, n-aș '''fii''' lipsit.<br>Aș '''fii''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fii''' punctual.
 +
| '''Fii''' cuminte!<br>Să '''fii''' punctual.<br>Să nu '''fii''' trist.<br>Nu '''fi''' fraier!<br>Să '''fi''' știut ce pierd, n-aș '''fi''' lipsit.<br>Aș '''fi''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fi''' punctual.
 +
| Se folosește ''fii'' doar la imperativ afirmativ ''(fii cuminte)'' și la conjunctiv afirmativ sau negativ ''(să fii punctual / nu fii trist).'' În toate celelalte situații, se folosește ''fi.''<br><br>
 +
|-
 +
| Aș '''venii''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormii'''!
 +
| Aș '''veni''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormi'''!
 +
| În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele ''eu venii, eu dormii'' sunt valabile pentru perfectul simplu.
 +
|-
 +
| Nu '''fă''' asta.
 +
| Nu '''face''' asta.
 +
| Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: ''nu mânca, nu vorbi, nu pleca.'' Deci, ''nu face.''
 +
|-
 +
| nu '''se merită''' aștepți<br>nu '''se există''' așa ceva
 +
| nu '''merită''' aștepți<br>nu '''există''' așa ceva
 +
| Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ''{{d|merita|a merita}}'' și ''{{d|exista|a exista}}'' au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul ''nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,'' dar ele nu au nicio justificare.
 +
|-
 +
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
 +
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
 +
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
 +
|-
 +
| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.
 +
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
 +
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
 +
|-
 +
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
 +
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
 +
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
 +
|-
 +
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
 +
| eu '''{{d|crăpa|crăp}}''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crăpi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''{{d|înșela|înșală}}'''<br>vrea să (te) '''înșele'''<br>el/ea se '''{{d|așeza|așază}}'''<br>să '''{{d|avea|aibă}}''' parte
 +
| Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma ''înșale'' există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este ''a înșela'', ci ''a înșeua).''
 +
|-
 +
| De ce '''te râzi?'''
 +
| De ce '''râzi?'''
 +
| ''{{d|râde|A râde}}'' este verb intranzitiv, nu reflexiv.
 +
|-
 +
| '''a avansa''' înainte
 +
| '''a avansa'''
 +
| ''{{d|avansa|A avansa}}'' înseamnă ''a înainta.''
 +
|-
 +
| '''De-te''' la o parte<br>'''Dădeți-vă''' jos.
 +
| '''Dă-te''' la o parte.<br>'''Dați-vă''' jos.
 +
| ''De, dădeți,'' ca forme de imperativ ale verbului ''a se da,'' sunt variante învechite, populare, incorecte.
 +
|-
 +
| Ce-'''s''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''sunt''' cu cărțile astea pe masă?
 +
| Ce-'''i''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''este''' cu cărțile astea pe masă?
 +
| Folosirea verbului ''-i'' (formă abreviată și modificată a lui ''este/e)'' la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe ''cărți,'' deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ''ce-i cu cărțile astea/cartea asta'' sau ''pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?''
 +
|-
 +
| '''mă risc''' să dau un pronostic...<br>'''te riști''' să-l înfrunți pe șef?
 +
| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
 +
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 +
|-
 +
| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
 +
| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
 +
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
 +
|}
   −
creare Eu crez
+
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==
Tu crezi
  −
El crează
     −
creere Verbul a crea, deși se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjugă cu un e, a crea se conjugă cu doi (eu lucrez – eu creez). Formele crez, crezi, crează există în limba română în cu totul alt context; ele sunt conjugări populare ale verbului a crede.
+
{|
Eu creez
+
! width="25%" | Greșit
Eu agreez
+
! width="25%" | Corect
Eu întemeiez
+
! width="50%" | Explicații
Eu încleiez
+
|-
Eu creiez
+
| Eu am '''decât''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
Eu agreiez
+
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
Eu întemeez
+
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
Eu încleez
+
|-
Dacă infinitivul verbului se termină în -ia, (a întemeia, a încleia) atunci litera i apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
+
| Ne-am văzut doar '''odată''' în ultimul an.<br>A fost '''o dată''' ca niciodată...<br>'''O dată''' cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și '''o dată''' s-a întristat.
Fumător inveterat
+
| Ne-am văzut doar '''o dată''' în ultimul an.<br>A fost '''odată''' ca niciodată... (cândva)<br>'''Odată''' cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și '''odată''' s-a întristat. (deodată)
Adevăr învederat Fumător învederat
+
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
Adevăr inveterat Paronime – vezi definițiile
+
|-
Masculin
+
| '''Numai''' știu ce să cred.<br>'''Nu mai''' tu știi ce s-a întâmplat.
Eu însumi
+
| '''Nu mai''' știu ce să cred.<br>'''Numai''' tu știi ce s-a întâmplat.
Tu însuți
+
| Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul ''numai'' și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, ''nu mai. Numai'' este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca ''doar: numai/doar el a fost invitat'' (nu și alții); ''voi sta numai/doar o oră'' (nu mai multe). În sintagma ''nu mai,'' cele două componente își păstrează autonomia, ''nu'' fiind o simplă negație, iar ''mai,'' un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: ''mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.'' Deci, față de simpla negație ''nu știu, mai'' aduce precizarea, nuanțarea că ''înainte am știut.''
El însuși
+
|-
Noi înșine
+
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
Voi înșivă
+
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
Ei înșiși
+
| ''{{d|Încontinuu}}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
 
+
|-
Feminin
+
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
Eu însămi
+
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
Tu însăți
+
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
Ea însăși
+
|-
Noi însene
+
| cartea '''după''' noptieră
Voi însevă
+
| cartea '''de pe''' noptieră
Ele înseși (însele)
+
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe'' al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
Oricum altcumva Pronume de întărire – vezi DEX.
+
|-
Repercusiune Repercursiune Vezi definiția.
+
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
Oprobriu Oprobiu Vezi definiția.
+
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
Complet Complect DEX-ul menționează complect ca variantă acceptată a lui complet. Totuși, dacă până acum ați folosit complet, vă sugerăm să-l folosiți și în continuare.: )
+
| Numărăm (de la unu) ''până'' la trei. Probabil prezența primului ''până'' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
 
+
|-
DOOM și DOOM2 nu acceptă forma complect.
+
| Stau '''în''' chirie pe Calea Moșilor.
Delincvent Delicvent
+
| Stau '''cu''' chirie pe Calea Moșilor.
Delictvent Vezi definiția, care nu are legătură cu delictul. Delicvent este doar o formă acceptată de DEX (dar nu și de DOOM și DOOM2).
+
| ''În chirie'' se folosește exact ca ''în locație'': cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar semnalăm folosirea greșită a limbii.
Piuneză Pioneză Vezi definiția. Pioneză este doar o formă acceptată.
+
|-
Suport, pl. suporturi Suport, pl. suporți Vezi definiția. Suporți este o formă acceptată de DN.
+
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
Laser, pl. lasere Laser, pl. laseri Vezi definiția. Laseri este o formă acceptată de DN.
+
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la faptul că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.<br>Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la''' impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
Reactor, pl. reactoare Reactor, pl. reactori Vezi definiția. Reactori este o formă acceptată de DN.
+
| Verbul {{d|referi|a se referi}} este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția ''la''. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul ''vreau să spun că'' / ''vrea să spună că'' / ''adică''.
Festival, pl. festivaluri Festival, pl. festivale Vezi definiția.
+
|-
Jantă, pl. jante Jeantă/geantă, pl. jenți/genți Vezi definiția.
+
| eu/ei/ele '''sînt/s&#xe2;nt'''
Grep sau grepfrut sau grape-fruit Oricum altcumva Vezi definițiile.
+
| eu/ei/ele '''s&#x75;nt'''
Ingrediente (pl. lui ingredient) Ingredienți Vezi definiția.
+
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''s&#x75;nt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''&#xe2;),'' dar normele curente impun forma ''s&#x75;nt.'' Forma ''s&#xe2;nt'' este greșită oricum!
Amândurora (dativul lui amândoi) Amândorura Vezi definiția. Cum spunem tuturor, nu totorur, la fel spunem și amândurora.
+
|-
De asemenea Deasemenea Deasemenea nu există în DEX.
+
| '''&#xe2;nger<br>a hotăr&#xe2;<br>re&#xe2;ntregire<br>hotărît<br>hotărînd'''
Merită să aștepți Se merită să aștepți Verbul a merita nu este reflexiv.
+
| '''înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotăr&#xe2;t<br>hotăr&#xe2;nd'''
Ce-i cu cărțile astea pe masă? Ce-s cu cărțile astea pe masă? Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunteți cu voi aici?
+
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''coborât-coborând'' etc.
Serviciu Servici Servici nu există în DEX.
+
|-
Mi-ar plăcea Mi-ar place Infinitivul verbului este a plăcea (vezi definiția), iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
+
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
Cartea de pe noptieră Cartea după noptieră DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
+
| '''întreprinde, întreprindere, întreprinzător...'''
Cartea pe care am citit-o
+
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu ''î,'' nu cu ''i.''
Omul pe care l-am întrebat
+
|-
 
+
| '''a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba'''
Cartea care mi-a plăcut
+
| '''a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba'''
Omul care mi-a răspuns Cartea care am citit-o
+
| Înainte de ''-b-'' sau ''-p-'', în cuvintele românești, apare consoana ''-m-,'' nu ''-n.-'' Fac excepție cuvintele compuse ''(sânpetru, nonprofit)'' și cuvintele adoptate în română în forma originală ''(hornpipe, Istanbul).''
Omul care l-am întrebat În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.
+
|-
 
+
| '''anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine'''
În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
+
| '''antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine'''
Optsprezece Oricum altcumva DEX (vezi definiția) nu indică nicio altă variantă acceptată.
+
| În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: ''anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice'' etc.
Optulea Oricum altcumva DEX (vezi definiția) nu indică nicio altă variantă acceptată.
+
|-
Mă doare apendicele.
+
| Liniște! '''Să nu se audă musca!'''
Mă dor amigdalele. Mă doare apendicita.
+
| Liniște! '''Să se audă musca!'''<br>Liniște! '''Să nu se audă nici musca!'''
Mă doare amigdalita. Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Mă doare amigdalita este la fel de incorect ca și mă doare durerea de cap.
+
| În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
Un copil
+
|-
Doi copii
+
| a da '''sfoară''' în țară
Copiii se joacă
+
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
 
+
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
Un cobai
+
|-
Doi cobai
+
| câine '''sur''' la vânătoare
Cobaii sunt rozătoare
+
| câine '''surd''' la vânătoare
Copii se joacă
+
| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
 
+
|-
Cobaiii sunt rozătoare
+
| '''undeva prin..., undeva la...'''
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei i în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) capătă doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
+
| '''cândva, aproximativ'''
Majoritatea salariaților este mulțumită... Majoritatea salariaților sunt mulțumiți... Este pur și simplu vorba despre acordul subiectului cu predicatul. Majoritate este la singular, deci și verbul a fi trebuie pus la singular. Ce-i drept, majoritate este un substantiv colectiv, cu sens de plural, dar forma gramaticală este în continuare cea de singular. Un exemplu și mai elocvent este tineretul merge la mare (nu tineretul merg la mare).  
+
| '''{{d|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d|aproximativ}}, {{d|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
 
+
|}
Observație: În conformitate cu noua ediție a Gramaticii Academiei, în anumite cazuri acordul prin înțeles este admis, dar nu se specifică explicit cazurile (în cazul acesta ambele variante ar fi acceptabile).
  −
Cel mai bine plătită doctoriță Cea mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.  
  −
 
  −
Se vede mai ușor forma corectă inversînd topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită
  −
Până număr până la trei plecați de-aici! Până număr la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
  −
Dă-te la o parte.
  −
Dați-vă jos. De-te la o parte
  −
Dădeți-vă jos. Fără comentarii.
  −
Nu face asta. Nu fă asta. Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
  −
Chiuvetă Ghiuvetă Vezi definiția.
  −
A avansa A avansa înainte A avansa implică noțiunea de înaintare.
  −
De ce râzi? De ce te râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
  −
Îmi place cineva Îmi place de cineva Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
  −
Orar, pl. orare Orar, pl. orarii Vezi definiția.
  −
Drajeu, pl. drajeuri Drajeu, pl. drajee Vezi definiția.
  −
Preț mare Preț scump Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
  −
sandviș / sandvici / sanviș Oricum altcumva DEX (vezi definiția) indică sandviș ca formă corectă, iar celelalte două ca variante acceptate.
  −
Nes (prescurtare de la nescafe) Ness Vezi definiția.
  −
Lubrifiant Lubrefiant Vezi definiția.
  −
Președinție Președenție Vezi definiția (chiar dacă DN menționează și această variantă). România are președinte, nu „președente”!
  −
A nu se confunda cu adjectivul prezidențial, care provine din fr. présidentiel.
  −
Anticameră Antecameră Vezi definiția. O ediție veche a Dicționarului de neologisme acceptă totuși și antecameră ca variantă.
  −
Genuflexiune Genoflexiune Vezi definiția.
  −
Să aibă parte Să aibe parte Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
  −
Abia Abea Vezi definiția.
  −
El/ea se așază El/ea se așează Vezi definiția.
  −
Clasa întâi
  −
Clasa întâia Clasa a-ntâia Până nu demult, singura construcție corectă era Clasa întâi.  
  −
DOOM2 permite, spre deosebire de lucrările normative anterioare, și construcții de tipul Clasa întâia.
  −
Colonel, pl. colonei Colonel, pl. coloneli Vezi definiția.
  −
Sticlă de un litru Sticlă de un kilogram Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
  −
Greșeală Greșală La fel ca și repezeală, umezeală (nu repezală, umezală).
  −
Până la adânci bătrâneți Până la adânci bătrânețe Adânci este la plural, deci și bătrâneți trebuie pus la plural.
  −
Ora unu
  −
Ora două
  −
Ora douăsprezece
  −
Ora douăzeci și unu
  −
Ora douăzeci și două Ora una
  −
Ora doi
  −
Ora doisprezece
  −
Ora douăzeci și una
  −
Ora douăzeci și doi Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
  −
Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat...
  −
Obstetrică Obstretică Vezi definiția.
  −
Nu există așa ceva Nu se există așa ceva Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
  −
Liniște! Să se audă musca! Liniște! Să nu se audă musca! Daca musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă țineți neapărat folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
  −
Cu surle și tobe Cu surle și trâmbițe Surla și trâmbița sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
  −
Datorită publicului și încurajărilor acestuia... Datorită publicului și a încurajărilor acestuia... După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
  −
Calmar Calamar Vezi definiția (chiar dacă este menționat în DER).
  −
... la toate nivelurile ... ... la toate nivelele ... Vezi definiția. Folosim pluralul nivele numai pentru nivelul ca instrument (sensul 2 din DEX '98).
  −
Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Era crispat și zâmbea fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
  −
celălalt celălant Vezi definiția.
  −
cartea anului acestuia cartea anului acesta Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
  −
El se înșală.  
  −
 
  −
Vrea să (te) înșele. El se înșeală.
  −
 
  −
Vrea să (te) înșale. Vezi definiția.  
  −
 
  −
Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe....
  −
Eu crăp (de râs, de ciudă).
  −
Tu crăpi (de râs, de ciudă). Eu crap (de râs, de ciudă).
  −
Tu crapi (de râs, de ciudă). Vezi definiția.
  −
Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Când am venit la tine, tu plecasei deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
  −
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
  −
A fost odată ca niciodată... (cândva)
  −
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
  −
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată) Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
  −
A fost o dată ca niciodată...
  −
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
  −
Era vesel și o dată s-a întristat. O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
  −
Să cereți voie înainte să plecați.
  −
Nu trageți!
  −
Cere-ți drepturile tale.
  −
Trage-ți pătura pe tine. Să cere-ți voie înainte să plecați.
  −
Nu trage-ți!
  −
Cereți drepturile tale.
  −
Trageți pătura pe tine. Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
  −
Aș veni și eu cu voi.
  −
Cât am putut dormi! Aș venii și eu cu voi.
  −
Cât am putut dormii! Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
  −
A fost învestit în funcția de ... A fost investit în funcția de ... investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
  −
Câine surd la vânătoare. Câine sur la vânătoare. Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
  −
A da sfară/șfară în țară A da sfoară în țară Vezi definiția.
  −
Condițiile optime
  −
O listă completă Condițiile cele mai optime
  −
O listă foarte completă Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.
  −
 
  −
De asemenea nu formează grade de comparatie nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
  −
Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
  −
Întreprinde, întreprindere, întreprinzător... Intreprinde, intreprindere, intreprinzător... Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
  −
Risc să dau un pronostic...
  −
Riști să-l înfrunți pe șef? Mă risc să dau un pronostic...
  −
Te riști să-l înfrunți pe șef? Chiar dacă unele dicționare menționează că risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
  −
Antidrog
  −
Nerespectuos
  −
Răspoimâine Anti-drog
  −
Ne-respectuos
  −
Răs-poimâine În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
  −
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
  −
 
  −
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.  
  −
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.
  −
 
  −
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat. Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
     −
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat. Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
+
[[Categorie:Sincronizare]]
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
+
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}
Abrogarea legii adoptate acum un an Abrogarea legii adoptată acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
  −
Nu mai știu ce să cred.
  −
Numai tu știi ce s-a întâmplat. Numai știu ce să cred.
  −
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat. Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
  −
Mostră (cu sensul de eșantion, probă) Monstră Vezi definiția.
  −
A împodobi
  −
A împroșca
  −
A se îmbuiba
  −
A îmbiba A înpodobi
  −
A înproșca
  −
A se înbuiba
  −
A înbiba Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
  −
Ouăle sunt proaspete.
  −
Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă. Ouălele sunt proaspete.
  −
Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă. Vezi definiția (click pe „declinări” pentru a vedea lista completă a declinărilor).
  −
Tontălău Tăntălău Vezi definiția (provine din tont).
  −
Plouă încontinuu (incontinuu).
  −
România este în continuu progres. Plouă în continuu.
  −
România este încontinuu progres. Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.
  −
Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent – inconsecvent, constant – inconstant, etc.).
  −
Statele Unite ale Americii sunt o țară mare și puternică. Statele Unite ale Americii este o țară mare și puternică. Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
  −
O sumă de calități Un summum de calități Vezi definiția.
  −
Ascultă muzică la maximum/minimum.
  −
Maximum de profit cu un minim efort. Ascultă muzică la maxim/minim.
  −
Maxim de profit cu un minimum efort. La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).
  −
Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
  −
Codrii înverziți sunt frumoși.
  −
Înverziții codri freamătă.
  −
Pantalonii albaștri s-au rupt.
  −
Am discutat despre niște parametri importanți.
  −
Parametrii cei mai importanți au fost discutați. Oricum altfel Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
  −
1) N-are niciun chef să facă ce i se cere.
  −
2) Nu e nici naiv și nici un om neștiutor.
  −
3) Mă confundați, eu nu am nici un frate, nici mai mulți.
  −
4) N-a venit niciunul.
  −
5) Nu-mi place nici unul, nici celălalt.
  −
6) N-are nici (măcar) un prieten. N-are nici un chef să facă ce i se cere.
  −
Nu e nici naiv și niciun om neștiutor.
  −
Mă confundați, eu nu am niciun frate, nici mai mulți.
  −
N-a venit nici unul.
  −
Nu-mi place niciunul, nici celălalt. Exemplele redate aici sunt preluate din fișierul Ce este nou în DOOM, aflat pe site-ul http://www.academiaromana.ro/.
  −
În exemplul 1) avem un adjectiv pronominal negativ, care, conform DOOM2, se scrie într-un singur cuvânt.
  −
În 2) nici este adverb, iar un articol.
  −
În 3) nici este conjuncție, iar un numeral.
  −
În 4) avem un pronume negativ, scris într-un cuvânt, conform DOOM2.
  −
În 5) nici este conjuncție, iar unul este pronume nehotărât.
  −
În 6) posibilitatea intercalării adverbului măcar între nici și un este un test util pentru a scrie separat cele două cuvinte.
  −
Neptun orbitează în jurul Soarelui. Neptun orbitează Soarele. Verbul a orbita este intranzitiv, deci un corp nu orbitează alt corp, ci în jurul altui corp.
  −
Acest detergent este de calitate. Acest detergent este calitativ. Calitativ nu înseamnă „de calitate”, ci „privitor la calitate” (fără a face însă o judecată de valoare).
  −
Iaurt bogat în substanțe nutritive Iaurt bogat în nutrienți Cuvântul „nutrient” nu există în limba română. Există cuvântul nutritiv, dar cu valoare de adjectiv.
  −
Biscuit Biscuite Vezi definiția.
  −
Un punct în plan este determinat de două coordonate. Popescu este un fotbalist determinat. Folosirea lui determinat cu sensul de „hotărât” este greșită, prin contaminare cu englezescul „determined”.
  −
Mi-am depus dosarul la Facultatea de Litere. Am aplicat la Facultatea de Litere. Cu tot regretul că limba română nu are o exprimare mai succintă pentru „a-și depune dosarul” (în vederea admiterii la o școală, un loc de muncă etc.), calchierea lui „to apply” este incorectă.
  −
Concentrează-te! Focusează-te! În limba română nu există verbul „a se focusa”.
  −
A eșuat în mod jalnic. A eșuat în mod patetic. Până la un punct, folosirea lui „patetic” cu sensul de „jalnic”, „deplorabil” este de înțeles, el fiind o calchiere glumeață a englezescului „pathetic”. Totuși, trebuie ținut minte că sensul real al cuvântului este „plin de patos, impresionant”.
  −
Ceremonia de absolvire Ceremonia de graduare Dincolo de bucuria că avem așa mulți studenți în țări de limbă engleză încât am importat cuvântul graduation, acesta este un calc nenecesar.
  −
Acum puteți distribui poze pe Facebook. Acum puteți partaja poze pe Facebook. În limba română, a partaja are sens numai în domeniul juridic sau al telecomunicațiilor.
 
Lingviști
63 de modificări

Meniu de navigare